A renuntat la meseria de inginer pentru a deveni politist, iar aproape un sfert de secol isi ajuta colegii sa gaseasca cei mai cautati infractori din Cluj si din intreaga tara. In 23 de ani de munca a realizat mii de portrete robot si a ajutat la solutionarea a tot atatea cazuri. Alexandru Canpean, seful serviciului criminalistic din Cluj, a ajuns aici printr-o turnura ciudata a vietii: “A trebuit sa ma adaptez”.
“Eu n-am facut Scoala de Politie, eu am terminat Electronica la Cluj. Am lucrat ca inginer si am ajuns sa ma angajez aici, pentru ca erau foarte sofisticate primele instrumente cu care se faceau portretele robot. Asa s-a considerat, ca e nevoie de un inginer. Dupa asta am facut Scoala Populara de Arte, am facut studii de psihologie judiciara. Lumea are o imagine gresita despre politisti, cand spune ca aici lucreaza toti „fostii”. Eu m-am rugat de ei sa ma faca membru de partid, pentru ca era una dintre conditii pe care trebuia sa le indeplinesc ca sa pot obtine casa in Cluj. N-au vrut, insa, sa ma ia, ca eram inginer”, glumeste comisarul sef.
Isi aduce aminte ca primul caz important la care a lucrat si si-a adus contributia a fost un jaf armat la o casa de schimb valutar din Cluj. Pe atunci, nu erau baze de date, iar colegii sai se bazau foarte mult pe rezultatul muncii lui.
“Toata lumea avea asteptari foarte mari de la mine. Tin minte ca toata lumea ma intreba, imi trimitea mesaje: “e gata portretul?”. Functionara de la casa de schimb valutar era in stare de soc si isi amintea doar cat de groasa era teava pistolului cu care a fost amenintata. Am realizat atunci ca eu trebuie sa ii atrag atentia de la chestiunea aceea si sa despic firul in patru”, isi aminteste acesta.
A incercat, ore in sir, sa o faca sa se concentreze doar la imaginea fetei lui. Femeia s-a pus in fata unui zid alb, incercand sa scape de imaginea cu pistolul si sa se concentreze pe chipul atacatorului.
“Isi derula, efectiv, imaginile in cap, pana a ajuns la fata lui. Mi-a spus ca seamana cu un rus, ca era blond, cu fata scurta si rotunda, cu accent rusesc. I-am facut portretul, iar fotografiile au fost imprastiate echipelor din teren. Erau blocate toate iesirile din oras. Dimineata, cand am revenit la lucru, m-a chemat un coleg sa-mi arate ceva; pe hol era agresorul. M-a izbit asemanarea cu portretul robot facut de mine. Mi-am zis atunci: Doamne, Dumnezeule. Barbatul, care era din Republica Moldova, cand a vazut portretul robot, urla la colegii mei: De unde aveti fotografia mea? Cine v-a dat-o?”.
A fost momentul in care a realizat ca, desi pregatirea lui era de inginer, menirea lui e sa realizeze portrete robot si sa ajute la prinderea criminalilor. Isi aduce aminte de toate cazurile la care a lucrat, detalii de pe parcursul anchetei si deznodamantul fiecareia dintre ele.
“Am cunoscut sute de oameni disperati care isi vindeau casele si bagau banii in Caritas. Atunci, schimbatorii de valuta erau in lumea lor si tot atunci s-au dat cele mai mari tunuri. Aveau teancuri de dolari, dar care aveau la mijloc hartie de ziar. Aveau si tehnica schimbatului diplomatului – in primul erau banii adevarati, in altul ziare. Imi aduc aminte ca un sportiv in scaun cu rotile din Manastur avea nevoie de valuta pentru a merge la o operatie in strainatate. In prima zi a schimbat o cantitate de bani, a doua zi una si mai mare. Prima intalnire a mers bine, la a doua a ramas si fara lei, si fara valuta”, povesteste expertul.
Secretul portretelor robot se ascunde in abilitatile portretistului
Portretistul nu e doar un bun desenator, e si un fin psiholog, un ager detectiv. Comisarul sef spune ca un realizator de portrete robot trebuie sa fie foarte atent atunci cand pune intrebari victimelor sau martorilor.
“Eu trebuie sa tin cont si de conditiile in care a fost perceputa imaginea, si de personalitatea celui care o percepe. Eu trebuie sa tin seama de toate, pentru ca el poate sa-mi spuna multe. Sunt unii martori care vin si spun o gramada, dar s-ar putea ca din tot ce spun ei sa nu fie nimic adevarat. Te bucuri ca spune, dar trebuie sa stii in ce conditii a vazut, cata vreme a trecut, ce fel de personalitate are. Toate astea conteaza”, explica expertul clujean.
Cat priveste portretele pe care le face, experienta de zeci de ani in spate il ajuta sa poata intui portretul minim al unui infractor doar dupa modul de operare al acestuia. Asta pentru ca din 1992 incoace a lucrat doar la Serviciul Criminalistic, in preajma celor mai mari cazuri pe care le-a avut Inspectoratul de Politie Judetean Cluj.
“De la modul de comportament poti ajunge la o infatisare minimala. Cel care actioneaza subtil e lunaticul, cel care are fata alungita, subtire. Exact cum ii e fata, asa si actioneaza – nu il vezi, nu il auzi. Cel care e hormonal, cu maxilare puternice, e mai violent, dar nu ajunge la chestii foarte grave. In schimb, cel care are nasul cu baza lata, nari proeminente, bose frontale mai vizibile, e predispus spre crime. Imi aduc aminte de un caz de la Maramures in care un individ omora prostituate. Omul era exact genul pe care l-am descris acum”, marturiseste Alexandru Canpean.
Marturiseste ca, desi nu si-a dorit intotdeauna sa faca ceea ce face acum, ci viata l-a adus in acest punct, nu si-ar schimba meseria pentru nimic in lume.
“Imi place foarte, foarte mult ce fac. Nu doar mie, ci cred ca tuturor colegior mei. Ne place sa ne punem mintea la contributie. Cand o sa ies la pensie, probabil ca o sa ii invat si pe altii chestiunile astea intr-un curs”.