Viața artistică din Cluj-Napoca nu are ziduri și bariere, ea trece dincolo de scenele celor două teatre din oraș, Teatrul Național și Teatrul Maghiar. De peste un deceniu, o trupă de teatru formată din tineri entuziaști și pasionați de actorie – care nu sunt actori cu diplomă – merg în diverse localuri din Cluj și dau viață personajelor din celebrele scenete ale generației ”de aur”. Cum este în culisele trupei Punct și care sunt cele mai interesante experiențe de pe ”scenă” ale trupei?
În urmă cu 11 ani, un grup de studenți din Cluj pasionați de teatru, făceau ucenicie cu actorul și regizorul Sorin Misirianțu și astfel a luat ființă trupa Punct. Nici unul dintre tineri nu era student la facultatea de Teatru, dar îi unea o mare pasiune. De-alungul anilor, o parte din membri trupei au fost înlocuiți, dar povestea a rămas aceeași: repetiții, muncă istovitoare, emoțiile de pe scenă, conexiunea cu publicul, aplauzele; ingrediente care se regăsesc în ”bucătăria” internă a oricărei trupe de teatru, de amatori sau de profesioniști. Noi am intrat în culisele trupei Punct și am aflat cum se poate materializa pasiunea pentru teatru și în afara marilor scene; cu resurse puține dar cu ambiție și determinare.
Cum se joacă teatru la subsolul localurilor
Grupul de tineri care încântă clujenii cu scenete ale marilor actori români și cu momente de improvizație liberă, a ”furat” meserie de la Sorin Misirianțu și alte persoane din lumea teatrului cu care colaborează, dar și-au pus și amprenta personală asupra spectacolelor. Numele trupei vine de la o afirmație care se spunea în culise și care a devenit un motto pentru trupă.
”Numele l-a dat unul din fondatori, Marius Aruncutean, care s-a bazat pe afirmația asta: ”Noi aici facem teatru și suntem prieteni, punct.” Din membri vechi, doar eu am mai rămas. Am început să creștem puțin și nivelul spectacolelor, să fim din ce în ce mai buni. Am colaborat 11 ani cu Sorin Misirianțu și tot ce am învățat de la el am dus și în trupa Punct”, a declarat Adrian Balint, cel mai vechi membru în trupă și coordonator.
Deși joacă majoritatea spectacolelor în localuri de la subsol, membri trupei Punct spun că nu sunt o mișcare underground.
”Noi nu facem teatru underground, adică nu mergem după o anumită paradigmă; underground dacă vreți la propriu pentru că toate localurile în care jucăm sunt la subsol. Nu este o mișcare underground. Facem teatru pentru toată lumea și nu se poate numi underground din moment ce este accesibil tuturor vârstelor. Momentan jucăm scenetele marilor actori români, celebrele scenete ale generației de aur. Este un spectacol educativ, pentru toate vârstele. Vin cu drag cei de vârsta noastră, pensionari, bunici cu nepoți.
Este un spectacol foarte drăguț și, repet, educativ. Și mai avem comedia Trei în dormitor scrisă de Radu Țuculescu, în regia lui Adrian Balint și Sorin Misirianțu. Am jucat de-a lungul timpului Toxic Love (o tragi-comedie scrisă de Misirianțu), Serbia, mon amour. Avem cunoștințe din lumea teatrului care ne ajută cu sugestii, păreri și critică constructivă și care spun că nu ar trebui să ieșim în față și să spunem : Noi suntem amatori. Pentru că ceea ce facem e la un alt nivel. Eu nu zic că suntem amatori sau semi-profesioniști, suntem oameni care fac teatru și atât”, ne-a relatat Bianca Temneanu, una din membrele trupei.
Sunt o trupă ”doi în unu”, spre deliciul publicului
Fanii și prietenii trupei Punct au ocazia să îi vadă în dublă ipostază: jucând spectacole regizate și făcând improvizație pe diverse teme, primite de la public.
,,Câțiva ani trupa a fost condusă de Sorin Misirianțu, am colaborat cu el și am avut foarte multe de învățat de la el. Repetițiile se desfășurau cu el, am făcut spectacole împreună și de ceva timp am rămas doar noi, formula de acum, 7: Adrian Balint, Alexandru Ciobanu, Bianca Temneanu, Răzvan Bobeică, Cristian Ciu, Alisa Iuhoș și Claudiu Mureșanu. Adrian Balint e unul din fondatorii trupei. Pentru unii este hobby, pentru alții marea pasiune, pentru că doi dintre membri trupei vor să dea la Actorie și să meargă pe drumul acesta, dar pentru toți este o mare plăcere să facem teatru și să ne întâlnim. Și înainte de toate, suntem prieteni foarte buni.
Tot noi formăm și o echipă de improvizație care se numește Improvertiții. A trebuit să le separăm; mulți spun că improvizația nu este teatru. Când improvizăm suntem Improvertiții, când facem teatru suntem Trupa Punct. Improvizația o facem pe teme primite din public, pentru a fi totul transparent, ca să nu se creadă că am venit cu tema învățată de acasă și cu regia făcută. Spectacolul acesta se concentrează pe public, cel mai important personaj este chiar publicul”, ne-a explicat Bianca.
Spectacolele trupei Punct sunt axate pe comedie, iar improvizația e pe diverse teme.
”Ne axăm mai mult pe partea de comedie, avem și spectacol mai serios care e în colaborare cu niște prieteni care sunt muzicieni și au un spectacol compus din poezie și muzică. În mare parte avem spectacole de genul comedie sau tragi-comedie”, a completat Alexandru Ciobanu, un alt actor din trupă.
Pentru ambele genuri de artă, tinerii sunt răsplătiți cu feedback-uri foarte bune de la public. ”Aseară (în 25 mai n.r.) am avut un spectacol și ziceam că publicul e foarte liniștit. Aveam impresia că râd în ei,dar a fost frumos și feedback-ul la fel de bun ca întotdeauna, chiar dacă noi i-am simțit un pic mai obosiți”, a povestit Alexandru.
Pățanii amuzante și neregizate din timpul spectacolelor
Momentan, activitățile trupei Punct se desfășoară în pub-ul Flying Circus sau la Casa Municipală de Cultură. Mai pot fi văzuți uneori jucând și la clubul cultural din Observator. De-a lungul timpului, au adunat câteva experiențe foarte interesante de care au avut parte la spectacole și care nu intrau în scenariu.
”Jucam Serbia, mon amour acum vreo 4-5 ani și jucam în Diesel. Ca și recuzită, am luat noi să folosim o măsuță din sticlă. La un moment dat, aveam o scenă în care trebuia să mă bat cu colegul și era pe dramă, pe urlat, pumni. Și prima chestie pe care o făcea colegul era să dea cu mâinile în masă și să se ridice la mine. Masa era foarte groasă, dar a fost foarte pe bune faza: când a trântit colegul mâinile a crăpat masa și s-a tăiat la mână și eu m-am tăiat în cioburi. Dar am continuat, făcea parte din regie în viziunea oamenilor și atunci am trecut mai departe, până la final”, a povestit Alexandru.
O altă întâmplare în care publicul a fost ”păcălit” de un element surpriză din jocul tinerilor actori, a avut loc în timpul unei stagiuni.
”Un lucru asemănător l-am pățit când jucam stagiunea în Diesel – era mișcarea ‘teatru de club’. Trebuia să plec de acasă, urma să jucăm Toxic Love. Când am încuiat ușa, am reușit să mă tai la deget. Mi-am pus un leucoplast și pe scenă, în timp ce jucam, mi s-a dezlipit leucoplastul și a început să-mi curgă sânge. Dar sânge pe toată mâna. Încercam să mă șterg de pantaloni, l-am murdărit pe partenerul meu de scenă. Scena era plină de sânge: recuzita, canapeaua, fața lui, că îi puneam mâinile pe față, aveam scene de dragoste. Și la final au venit doi oameni să mă felicite pentru cât de bine mi-a ieșit faza cu sângele fals”, a relatat Bianca.
Spectacolele tinerilor actori durează maxim o oră și jumătate, spre deosebire de cele de pe scenele teatrelor consacrate. Însă publicul e fermecat de prestația trupei și de modul în care fiecare membru îl pune în lumina ”reflectoarelor” pe colegul, la partea de improvizație; iar acest spirit de echipă le asigură succesul și la spectacole.