Aseară, împreună cu judecătorul clujean Sergiu-Leon Rus, am luat ÎN VIZOR pe postul local de televiziune NCN, non-știrea cu așa-zisa desecretizare făcută la Arhiva SIPA, fostul serviciu secret al Ministerului Justiției. Cel care se ocupa mai mult cu culegerea de picanterii din viața privată a magistraților – bănuim noi, cu scopul de a-i putea ține pe aceștia sub comandă politică. Non-șirea zilei de ieri a fost că pe site-ul Ministerului de Justiție “s-au desecretizat” numărul de vizite făcute în arhiva SIPA în intervalul 2007 – 2013 și numele celor care au efectuat aceste incursiuni. Și? Un fel de bla-bla-bla-bla mediatic din care au intrat în dezbatere numai picanteriile.
Din cauza cui? În primul rând din cauza chiar a magistraților. Care, în loc să pună întrebările care trebuie, au dat-o-n discuții despre schimbatul becurilor la Arhivă.
De exemplu, mult prea mediatizata doamnă judecător Dana Gârbovan, a lansat în discuție informația că unul dintre cei care a vizitat arhiva SIPA este ofițer SRI. A aruncat șopârlița pe pagina dânsei de FB – c-așa e acum la modă în câmpul tactic al informației publice, omițând – suspectez că, cu bună știință –, adevăratele întrebări.
Ca jurnalist, nu ca magistrat, deși ei ar trebui să fie primii care să se revolte și să dorească să scape de infiltrații dintre ei, aș fi observat (și m-ar fi indignat) faptul că nu există niciun fel de raport despre arhiva SIPA anterioară anului 2001. Mizeria aceasta de serviciu secret a funcționat (așa cum funcționează și “doi și-un sfert”) fără nici o bază legală. Iar în primii săi 11 ani de funcționare nu s-a făcut decât un audit – deși s-au tocat bani publici buni. Iar pe doamna Gârbovan o interesează de ce un ofițer SRI s-a dus să schimbe becul? De ce nu o interesează cine sunt acei magistrați care au dat cu “suspinatul” la acest serviciu și la celălalt (“doi și-un sfert“), bașca la SRI? De ce nu o interesează de ce nu sunt “desecretizate” și procese verbale de acces în arhiva SIPA pentru perioada 20.03.2006 – 31.05.2007? Sau faptul că, deși Comisia din aprilie 2008 în raportul său final a constatat că există încălcări ale legii în perioada 2006 – 2007, inclusiv în privința modului în care au fost manipulate documente clasificate, de la arhivare, copiere, inclusiv distrugerea unor hard-discuri, onor ministrul justiției Cătălin Predoiu nu a sesizat nici SRI, nici Parchetul, preferând secretizarea acestuia? Că nici un alt ministru al Justiției nu a făcut ulterior acest lucru. Că nu știm dacă acest raport a fost trimis la CSAT. Și câte și mai câte…
Că a intrat un sereist să schimbe un bec nu e o problemă atât de mare cât faptul că nu există niciun proces verbal/raport cu privire la accesul în arhiva SIPA din 13 decembrie 2013, când Cazanciuc susține că s-a schimbat acel bec… Nici măcar atâta lucru n-a sesizat suspicioasă doamnă judecător, șefă de asociație profesională!
Așa că, mai degrabă m-aș fi întrebat (cu privire la acea vizită) în ce dosar/dosare urmau să facă lumină (sau întuneric) Victor Ponta și al său Cazancimodo? Ce anume se mai judeca în zilele acelea și care judecători or fi fost vizați? Dacă tot vrem să fim paranoici.
Oricum reacția de azi a tăpălingeblidelor și doigioilor de presă m-a lămurit ce și cum este cu Ordinul de Zi pe Unitate. Din ce scriu goarnele noii securități a statului aflăm că noi (prostimea) discutăm și azi despre Arhiva aceasta a SIPA numai din cauză că îi e frică lui Băsea de pârnaie. Deci, 10 ani slugoii din SRI și sluguțele din Justiție i-au îndeplinit “pohtele” lui Băsea și acum nu mai știu cum să se răzbune la comanda de drepți dată de alții – iar tăpălingeblidele și doigioii de presă o spun explicit, cu subiect și predicat (că prea le au cu proprietatea cuvintelor). Numai așa ne puteam bate joc de lupta anti-corupție. Oricum, în 10 ani de Uniune Europeană, stegulețele pe justiție sunt la locul lor, doar nițel cosmetizate. Și cam atât.
Căci, revenind, noi, oamenii normali care chiar vrem Justiție curată, vorbim despre Arhiva SIPA pentru că am vrea să știm cine sunt acei magistrați care au dat cu “suspinatul” la acest serviciu pe banii acestuia. Că este un bun început care ne-ar da liber către Arhiva „doi și-un sfert”, mai mare și mai generoasă în magistrați care au dat cu “suspinatul” pentru o a doua sursă de bani publici, apoi către acoperiții din slujba SRI, SIE și câte alte acronime or mai fi fiind, cei care prin suspine în scris și-au făcut rost și de o carieră nemeritată în Justiția românească.
Despre asta vorbim, despre o Justiție corectă, nu aplicată la șantaj și Ordin de Zi pe Unitate, nu despre ce ling tăpălingebildele și restul doigioilor de presă.
Haide să fim cinstiți cu noi înșine: România este încă un stat mafiot, scăpat de sub control, la cheremul unora din servicii – adică exact din acele structuri ale statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legii. Suntem în situația în care ne punem legitim întrebarea: cine îi veghează pe cei puși să vegheze (ipsos custodes quis custodiet)?