Cu un an inainte de implinirea frumoasei varste de 50 de ani, Emil Boc se afla in fata unor dileme existentiale. Cu adevarat existentiale. Potrivit unor surse din apropierea sa, Boc este tot mai apasat de gandul alegerilor pe care trebuie sa le faca, alegeri care ii vor marca viitorul, intrarea in faza de senectute.
Pe de o parte, Emil Boc simte puternic ca nu ar mai trebui sa candideze la Primarie. Are 3 mandate, DNA ii da tarcoale, dar protectia sa rezista. Protectie care nu ii vine din urma nor negocieri sau pentru ca a fost premier, Boc e protejat de niste oameni foarte speciali, surprinzator de speciali. Care fac tot ce pot, deocamdata, sa il tina departe de vipia Laurei Codruta.
S-ar retrage spre Universitate, mai precis spre UBB. Dar acolo e alta buba: Boc nu e decat conferentiar, a ignorat din cauza lipsei de timp si a trebilor tarii sa isi desavarseasca profesoratul. Daca ar fi avut titlul de profesor, tac-pac s-ar fi rezolvat de o catedra pentru „excelenta” sa, unde sa ia 5000 de euro pe luna plus alte cateva mii din diverse proiecte, si sa mai rontaie si bietul primar ceva dupa 12 ani in care, chipurile, n-a trait decat din mia aia de euro de la primarie.
Bine, ar mai fi si solutia sa se retraga si sa rontaie cu Sorin Apostu alunele puse la pastrare. Dar nu e sigur ca, in ciuda vizitelor dese pe care Boc le-a facut in ultimul an la Gherla, Sorin ar mai vrea sa imparta cu cineva ceva din agoniseala, mai ales ca el a fost cel care a platit cu libertatea si viata sa nota de plata.
Plecatul la Miscarea Populara nu este o optiune. Electoratul lui Boc ar fi confuz si multi, peste 40 la suta, nu ar mai vota pentru el. In scenariul asta, daca Tise ar fi candidatul PNL la primarie, mai e o veste proasta: senatorul nu face scorul PNL, nici pe departe.
De aceea, Emil Boc este indoit. Pentru ca ramane fara timp. Pentru ca vizita in America nu a adus nimic linistitor. Iar la DNA Bucuresti se coace in continuare.