Busuiocul face parte din familia Labiatae. Este originar din India si China, dar s-a raspandit repede in regiunile mediteraneene. A fost adus in Europa de ostile lui Alexandru Macedon de la hindusi, care in Antichitate il considerau o planta sacra. In folclorul romanesc, busuiocul are o semnificatie spirituala benefica, fiind considerat floarea dragostei si a norocului. La fel ca si smirna si tamaia, intensifica trairile religioase, mareste puterea rugaciunii, fiind folosit mai ales de catre preotii ortodocsi la sfintirea casei si a apei de Boboteaza.
Busuiocul cultivat este o specie erbacee anuala de cultura, inalta de 20-60 cm, ramificata de la baza, cu tulpini paroase in 4 muchii, frunze ovate opuse, inflorescente spiciforme. De la ele se utilizeaza partea aeriana.
Busuiocul de camp seamana cu cel cultivat, avand flori violet-albastrui. Creste in pajisti si santuri, in special in etajele campestru, colinar si montan, la marginea padurilor. Frunzele tinere se pot folosi ca salata. Contine ulei eteric si substante tanante. Inainte, frunzele crude se puneau pe bube, iar frunzele taiate, macerate in ulei, alinau durerile de cap. Infuzia si decoctul de tulpini se foloseau in boli ale gurii si gatului, cat si contra diareei.
Busuiocul salbatic este o planta ierboasa originara din America. La noi se gaseste in culturi de prasitoare (cartofi, porumb) si pe langa garduri, la marginea drumurilor sau prin gradini. Are frunze ovale si flori mici albe, in centru galbui. Frunzele tinere si varfurile (culese in luna mai) se pot folosi la spanac, supe sau salate. In medicina populara, partile aeriene se fierbeau si se legau la negii parosi, 5-10 zile, pana acestia cadeau.
Busuiocul este un bun aromatizant, cu gust usor piperat, al salatelor de rosii, fasolei verzi si al altor cruditati, al carnii (vita, pasare, vanat), pestelui rasol, sosurilor, maionezei, supelor, pastelor fainoase, omletelor si aluatului. Avand miros puternic, se poate folosi ca un singur condiment.
Mirosul sau este dat de un ulei volatil cu continut ridicat de estragol, cineol, linalol. Busuiocul mai contine saponozide triterpenice si tanin. Aceste substante active ii confera proprietati de antiseptic si de antispasmodic, ajutand in afectiuni digestive si nervoase, febrifuge si diuretice. Fiind un stimulent, tonic si energizant, da buna dispozitie, este usor excitant si ajuta la regenerare nervoasa si mentala, mai ales in perioada de schimbare a anotimpurilor, cand organismul este suprasolicitat. Este util in boli psihice: depresie, frigiditate, impotenta, epuizare nervoasa, surmenaj, astenie, insomnii pe fond nervos, migrene repetate. Este diuretic, folosind in infectii urinare. Regleaza ciclurile si stimuleaza lactatia la femeile care alapteaza.
Stimuleaza apetitul, favorizeaza digestia, este usor antidiareic, recomandandu-se in colici gastrice, colita de fermentatie, ca anticataral (calmand iritatiile tubului digestive), in dispepsii de natura nervoasa si in combaterea meteorismului, fiind puternic carminativ. Reduce starile de voma.
Este antiseptic si expectorant, are efect antitusiv (bronsita acuta si cronica). Ajuta in gripa, raceala, revigorand organismul si stopand boala, mai ales daca se afala in faza de debut. In acest scop, se va bea ceai cat mai fierbinte, incet, creand chiar un soc prin consumarea de mai multe cesti de ceai indulcit cu miere (5-6 cesti) la interval de 30 de minute (cate o ceasca). Se va face si gargara cu infuzie concentrata (2 lingurite/100 ml apa), fiind dezinfectant.
In toate cazurile, se poate face o infuzie din 1-2 lingurite planta/1 cana apa, bandu-se caldut, 2-3 cani/zi, dupa mesele principale, preferabil seara. In colite de fermentatie, se va bea neindulcit. Daca se bea sub forma de infuzie, combate durerile de cap. In combinatie cu sunatoarea, ajuta la tratarea schizofreniei aflata in faza incipienta.
Cu multe calitati fibratorii este maceratul la rece de busuioc, timp de 8 h, considerat un elixir al tineretii, care ajuta batranilor, persoanelor aflate la menopauza ori andropauza, sterilitate, frigiditate sau in toate cazurile de uzura, fiind un regenerator rapid.
Pulberea de busuioc este un adevarat miracol prin capacitatea ei de a imbunatatii starile psihice, busuiocul fiind usor euforizant, tonic nervos, ajutandu-ne in stapanirea starilor emotive si creand o deschidere sufleteasca spre ceea ce este mistic. Primavara este bine sa se faca o cura de minimum 14 zile, cand se poate lua de 3-4 ori/zi cate o lingurita rasa cu pulbere de busuioc cu apa. Este bine sa fie tinuta sub limba cateva minute inainte de a fi inghitita.
Extern, se recomanda ca dezinfectatnt foarte eficace contra aftelor, tinandu-se in gura un decoct concentrat cu 2 linguri/100 ml apa. In acelasi scop se pot mesteca frunzele proapspete.