A plecat în urmă cu zece ani din România și a învățat de la europeni ce presupune implicarea civică, dar și ce însemnătate are reprezentarea drepturilor unei comunități. Gregoriana Tudoran oferă un model de dezvoltare personală care este pusă în slujba comunității din care faci parte, a diasporei, ori a societății românești. A plecat din Iași pentru a-și urma soțul, iar acum se luptă pentru drepturile românilor din regiunea Moldovei, dar și a celor din afara granițelor țării. Care este imaginea României în fața Comisiei Europene? Sau cum este văzută țara natală de către un român care a studiat în România, dar a fost obligat să se perfecționeze în Belgia? Cât de însemnată este societatea civilă în Uniunea Europeană și cum este aceasta neglijată în propria noastră țară? De ce sunt importante asemenea proiecte precum infrastructura sau spitalele regionale?
Moldova, o zonă turistică de excepție, este ocolită de turiștii străini din cauza lipsei de autostrăzi.
Culmea, locurile de baștină, pe care Gregoriana le-a lăsat în spate în urmă cu zece ani, cu gândul cert de-a se întoarce, nu s-au schimbat prea mult. În prezent, această zonă are un singur metru de Autostradă.
În acest răstimp, Gregoriana Tudoran a învățat că poate face mai mult pentru propria țară, chiar din inima Uniunii Europene, din Bruxelles, dacă se implică în proiectele esențiale pentru România.
Îmi doresc foarte mult ca România să redevină o țară aliniată, din punct de vedere al civilizației, la restul Europei, care să fie din nou „acasă” pentru cei care-au ales să plece. Suntem peste 5 milioane de români care am ales să plecăm. De fapt, din păcate, de foarte multe ori nu vorbim de o alegere, ci de o obligație.
Gregoriana Tudoran este din Iași, iar de zece ani se află în diaspora, fiind stabilită în Belgia.
Ce a motivat-o să plece din țară?
„Am plecat în primul rând pentru a-mi urma soțul, întrucât la acea vreme el nu putea practica medicina cum se cuvine în România, nici nu existau posturi scoase la concurs și atunci, după ce a făcut acolo o parte din studiile de specialitate, a primit un contract ce promitea o asensiune foarte bună, în primul rând în planul dezvoltării profesionale. Și atunci am decis să-l urmez în Belgia.
Eram interesată de dimensiunea europeană a Bruxellului, dacă pot spune așa, eu fiind economist la bază. Am studiat la Iași, am un doctorat în managementul instituțiilor financiare, iar în România am lucrat în învățământul superior, precum și în consultanță pentru proiecte europene.
Deci, mi-am dat seama că o latură importantă, spre care pot să mă dezvolt, se referea tocmai la această dimensiune europeană de care aminteam, adică tot ceea ce înseamnă proiecte, consultanță etc.
Evident, când am ajuns în Belgia, nu m-a primit nimeni cu brațele deschise: „Hai să faci consultanță în domeniul afacerilor europene”. Aceasta a presupus multe stagii, multe job-uri, mai puțin bine plătite, dar pe care le acceptai din dorința de-a-nvăța cum funcționează sistemul. Am lucrat și în consultanță pentru resurse umane, în consultanță pentru relocări, am lucrat și în consultanță financiară, iar la acest moment ofer consultanță financiară și consultanță în ceea ce înseamnă afaceri europene”.
Aș dori ca plecarea în afară să fie o alegere, pentru dezvoltarea noastră într-un alt fel, o altă opțiune, nu unica opțiune. Și lucrul ăsta se poate întâmpla dacă înțelegem că trebuie să investim în toate regiunile țării, să le aliniem, pentru ca românii să poată prospera. Să nu mai fie grija zilei de mâine…
Rep.: Ne puteți spune câte ceva despre modul în care se implică cetățenii europeni în comunitatea din care fac parte? Sau ce înseamnă atitudinea și implicarea civică a cetățeanului în Belgia?
„Pot face o comparație între implicarea pe care o văd, să spunem, în Uniunea Europeană, la Bruxelles, în Belgia și România.
Societatea civilă este un partener foarte serios de discuții în afara României. Este invitat la consultări. Comisia Europeană organizează în mod constant, pe toate proiectele, consultări cu societatea civilă. La sfârșitul fiecărui an, avem un calendar al consultărilor organizate de către Comisia Europeană, în funcție de care societatea civilă își face o agendă clară.
Din păcate, ceea ce înseamnă societatea civilă din România, nu este reprezentată la Bruxelles în foarte multe consultări de genul acesta. Din păcate, foarte multe organizații profesionale nu le vezi reprezentate la Bruxelles în consultările importante și ofeream un exemplu recent cu ceea ce se întâmplă cu transportatorii români, cu transportatorii din Estul Europei, care sunt discriminați acum, printr-o tentativă de lege, aș putea spune chiar ne-europeană, discriminatorie și în care ar fi fost foarte bine de văzut la un moment dat că europarlamentarii români, care au cunoaștere despre necunoașterea societății civile, a organizațiilor profesionale sau sindicale din România, ar fi putut să atragă atenția actorilor importanți de la noi despre acest fenomen și ar fi putut să-i invite și să-i reprezinte prin consilierii pe care îi au, prin sfaturile pe care le pot da, ar fi putut să stimuleze acești actori importanți să participe la aceste consultări și să-și spună punctul de vedere.
Din păcate, aici au jucat un rol foarte mare consultările cu actorii din Vest, care își apără foarte bine felia de piață, deși vorbim de o piață comună, iată că ne vom confrunta cu o măsură care încalcă aceste prevederi ale pieței comune de liberă circulație a serviciilor și a mărfurilor, evident, și a persoanelor.
Ce pot spune? Societatea civilă din România începe să se implice, de aceea eu, în calitate de membru al Împreună pentru A 8, am ales această variantă a candidaturii independente, pentru că am văzut că societatea civilă dorește să se implice, poate să se implice, dar are nevoie și de susținere.
Din păcate, încă politicul din România nu acordă foarte multă atenție societății civile, abia învață să o asculte. Deocamdată învață, câteodată cu frică: de mișcări de stradă sau de manifestări de acest gen. Dar este, să spunem, un timid început.
Am văzut că societatea civilă este primită la consultări. La Beuxelles, anul trecut, am însoțit colegii de la Împreună pentru A 8 și Moldova Vrea Autostradă la instituțiile importante din Bruxelles pentru a încerca să deblocăm și să aflăm ce se întâmplă cu proiectul finanțării Autostrăzii A8, Ungheni-Iași-Târgu Mureș, fiind Autostrada cea mai importantă pentru dezvoltarea regională a Moldovei, după cum apreciază chiar Comisia Europeană, pentru dezvoltarea României în general.
Am fost invitați de către parlamentari în Parlamentul României, în momentul în care societatea civilă a făcut presiuni pentru a obține o lege a Autostrăzii, este vorba de Legea 291/2018 (Legea nr. 291/2018 privind aprobarea obiectivului de investiții Autostrada Iași-Târgu Mureș, Autostrada Unirii – n.red.). Am fost invitați la promulgarea acestei legi, în semn de recunoaștere a impactului activității societății civile de către Președinte, la Cotroceni. Apoi am mers la consultări cu premierul, din păcate eșuate, dar nu la masa discuțiilor, ci ulterior, prin neținerea promisiunilor pe care le-au făcut (noi ne-am dus în 8 februarie la Guvern, pentru a cere o finanțare decentă a actualizării studiilor de fezabilitate pentru Autostrada A 8, cu care este o mare problemă. Acest studiu de fezabilitate este făcut și mereu reactualizat, este lăsat să expire, adică tot ceea ce înseamnă partea de avize, după care reîncepem aceste licitații pentru a face noi avizări ale studiului de fezabilitate. În februarie am cerut o finanțare îndestulătoare a studiului de fezabilitate, a reactualizării lui de la Guvern, dar din păcate nu am primit așa ceva. A fost primit un necesar de cca cincizeci de ori mai mic decât trebuia, adică 9 milioane de lei. Ei bine, acest studiu ar avea nevoie de peste 70 de milioane de lei în primă fază, pentru actualizări, iar noi am primit doar 9 milioane).
Dar, trecând peste astea, mergem mai departe. Deci, societatea civilă se implică în România, învață să facă acest lucru, problema este că, în general, instituțiile nu sunt învățate să facă un dialog cu această societate civilă și nu au activitate transparentă. Noi, de foarte multe ori avem blocaje în proiectele pe care le dorim, pentru că suntem mințiți de către reprezentanții instituțiilor.
Am să revin la exemplul Autostrăzii A8. De ce societatea civilă a ajuns la consultări cu instituțiile europene? Pentru că Guvernul transmitea în mod constant societății civile că Autostrăzile A8 și A7, respectiv Autostrăzile care leagă Moldova de Transilvania și de sudul țării, nu sunt dorite de către Comisia Europeană. Imaginați-vă că deși vorbim de două Autostrăzi, incluse în Master Planul de Transport al României, negociate cu Comisia Europeană, dorite de Comisia Europeană, ni se transmitea că, de fapt, acestea nu sunt dorite în a fi finanțate. Abia la Comisia Europeană am aflat că ei fac presiuni, la rândul lor, pentru acest lucru. A 8 făcând parte dintr-un coridor foarte important pentru ceea ce înseamnă transport pan-european și că, de fapt, problema este la nivelul guvernării care refuză să facă aceste cereri de finanțare. Deci, abia acolo am aflat cum stau lucrurile.
Vedeți, câteodată societatea civilă din România este un partener mult mai important pentru discuții cu instituțiile supranaționale, precum Parlamentul European și Comisia Europeană, decât pentru instituțiile din România. Este un lucru trist. Dar trebuie să privim cu optimism, întrucât societatea civilă din România se implică, face eforturi, iar Comisia Europeană ne-a învățat cum să intrăm în anumite grupuri de consultare, la care participă și Comisia Europeană împreună cu Guvernul, și încet-încet, primim puțin teren.
Problema cea mai mare este că acum trebuie să ne implicăm mai serios, pentru că tot de la Comisia Europeană am aflat că dacă cererea pentru finanțarea Autostrăzii A8 nu se depune până în 2021 la Comisia Europeană, această Autostradă nu o vom vedea construită pe fonduri europene, începută înainte de 2030. Deci, ar trebui să vorbim de încă o generație care trebuie să plece la pensie fără să-și poată desfășura activitatea în România și să poată călători folosind această facilitate, Autostrada A8”.
În Uniunea Europeană nimeni nu e impresionat că ai un doctorat sau dacă ai un master în drept european. Ei îți cer să probezi lucrurile astea. Nu-i interesează un certificat de vorbitor de limbă străină, ci îi interesează eficiența ta de a comunica în limba respectivă. Diplomele îți deschid un acces, dar nu ți-l garantează.
Rep.: În privința acestor ani care s-au scurs, precum și a riscului ca alți ani să mai treacă fără să avem infrastructura necesară. Până la urmă, e vorba de siguranța cetățenilor, de confortul lor. Credeți că dreptul românilor de a avea acces la o infrastructură normală, de fapt, pentru secolul XXI, credeți că aceste drepturi pot fi reprezentate mai bine în cadrul forurilor Uniunii Europene? Cum este reprezentat acum și cum ar putea fi reprezentat mai bine? Susținut?
„Aș putea să vă întreb pe dumneavoastră și pe cititorii dumneavoastră, cât lobby de țară ați văzut din partea parlamentarilor români? Câte proiecte regionale sau naționale ați văzut promovate cu adevărat la nivel european? Problema este că, în general, avem oameni care sunt angajați doar politic, când vorbim de reprezentare în Parlamentul European, nu vorbim doar la nivel național.
Sunt oameni care urmează o agendă politică, urmează un vot dictat de la partid, de la centru și nu sunt interesați de ceea ce se întâmplă cu dorința alegătorului, care te promovează în acel for. Am văzut acest lucru și în mod direct, pentru că în încercările noastre disperate, Împreună pentru A8 și Moldova Vrea Autostradă, alături de o altă asociație importantă, Asociația Pro Infrastructura din București, am bătut la ușile europarlamentarilor români.
Imaginați-vă că din 7 ne-au primit doar 4, la discuții. Patru au făcut fotografii cu noi, au promis că vor avea o colaborare cu noi și că vor urma pașii ce trebuie făcuți pe mai departe, pentru o anumită procedură de interogare a Comisiei Europene, și doar unul singur a ales să adreseze respectiva întrebare Comisiei Europene, să facă acea interpelare. Până la urmă, lucru foarte important că a făcut această interpelare, ajutorul cel mai mare a venit din partea unui europarlamentar francez, spre rușinea noastră.
Am văzut și în cazul proiectului de lege al Autostrăzii A8, când a fost vorba de vot în Parlament, ne-am așteptat ca toți parlamentarii români din regiunea Moldovei să voteze pentru sprijinul acestei legi, la fel ca parlamentarii români transilvăneni. Din cauza faptului că partidul de guvernământ a dictat parlamentarilor săi să voteze împotrivă, noi am avut parlamentari din Moldova care au votat împotriva acestei legi. Deci, faptul că sunt înregimentați politic, face ca promisiunile făcute oamneilor să fie încălcate, să fie încălcate proiecte ale cetățenilor.
Deci, un europarlamentar independent, la fel ca un parlamentar independent în România, poate urma o agendă cetățenească, întrucât nu trebuie să asculte de nici un șef de partid, nu are nici un fel de ordine de partid, nici un fel de lucruri trasate dinainte.
Dezamăgirea noastră, atunci când am bătut la ușile europarlamentarilor români, nu reprezintă decât un aspect. Poate că acești europarlamntari ar trebui chestionați, mai ales cei care candidează din nou, despre proiectele pe care le-au înfăptuit cu adevărat în acești 5 ani. Sau în ultimii 10 ani în care au reprezentat România în Parlamentul European.
Știți care este șansa noastră? Pentru că aud un discurs, foarte periculos, anti-european. Șansa noastră, a românilor, este să rămânem în această structură, în Uniunea Europeană. Pentru că, până la urmă, doleanțele noastre, ale cetățenilor, de foarte multe ori sunt ascultate la acest nivel supranațional. Vă ofeream exemplul europarlamentarului francez, care ne-a sprijint mai mult decât au făcut-o românii. Deci, dacă noi ne îndepărtăm de acest partener important, de posibilitatea de a obține finanțări, dacă ne îndepărtăm prin a nu respecta aceste documente comune semnate, nu avem unde s-ajungem atunci.
Nu vorbim doar de infrastructură civilizată în secolul XXI, de legătură cu Vestul Europei, care este partenerul nostru comercial principal, până la urmă. Vorbim și despre construcție și modernizarea spitalelor, mult doritele Spitale Regioneale. Despre care acum trei ani am auzit că vor fi 8, între timp am ajuns la un număr de 3, dar nu vedem nici unul relizându-se. Și vorbim și despre modernizarea instituțiilor de învățământ, pentru că în prezent vedem copilași care-și pierd viața la grădiniță sau la școală, pentru niște motive absurde. Imaginați-vă că nu au apă curentă, nu au grup sanitar… Despre ce vorbim în acest secol?
Noi avem dreptul la o infrastructură modernă, dreptul la sănătate, la accesul la o educație civilizată. Toate astea pot fi făcute cu fonduri europene nerambursabile. De ce nu vrem să accesăm aceste fonduri? Deci, da. Un sprijin la nivel european contează foarte mult din partea unui independent care să promoveze aceste proiecte ale societății civile. Care să atragă atenția partenerilor din afară, atunci când Guvernul nu urmează o direcție și documentele comune semnate. Care trebuie să colaboreze cu societatea civilă și să-și unească forțele pentru a face, la un moment dat, presiune politică asupra Guvernului pentru a mișca aceste proiecte. Și, evident, pentru a câștiga parteneri, inclusiv la nivel politic, care să să suțină aceste proiecte. Pentru că avem nevoie și de susținere în Parlamentul național, de o determinare a Guvernului pentru aceste proiecte”.