Femeile de rasa neagra au o masa osoasa mai mare decat cele de rasa alba si fac de doua ori mai putine fracturi. Nimeni nu este in stare sa explice de ce. Oamenii de stiinta au constatat ca femeile mai pline sunt mai putin expuse decat celelalte, pentru ca grasimea, care le lipseste celor slabe, fabrica estrogeni, iar caderea le protejeaza.
Masurarea densitatii osoase
Singura metoda de masurare a densitatii osoase este osteodensitometria, adica un examen cu raze X, nedureros, care permite explorarea soliditatii osului in diferite zone ale corpului (vertebre, antebrate, col femoral). Medicul este cel care trebuie sa decida daca examenul este sau nu necesar. S-ar putea sa-l considere inutil pentru femeile care hotarasc sa urmeze un tratament hormonal dupa menopauza, deoarece masa osoasa va fi, cel putin pe durata tratamentului, mentinuta.
Osteodensitometria pare justificata in anumite cazuri prescrise. De exemplu, cand medicul banuieste existenta unei fragilitati osoase din pricina unei deformari a vertebrelor, a unei anomalii radiologice sau a unei menopauze precoce netratate, care este un factor de risc important. Ca si fracturile anterioare, care dovedesc un grad ridicat de fragilitate osoasa. De asemenea, osteodensitometria va fi utila in cazul femeilor a caror bunica, mai curand decat mama, a facut osteoporoza. Sau pentru cele care au avut lungi perioade din viata fara ciclu, cum sunt anorexicele, fiind private astfel de estrogeni. Apoi pentru cele nevoite sa faca tratamente de durata pe baza de cortizon, despre care se stie ca distruge osul.
Rezultatele osteodensitometriei pot duce la o constientizare a problemelor la femeile care se hotarasc greu sa urmeze un tratament hormonal pentru menopauza. Este limpede ca o masa osoasa slaba reprezinta un argument important in sprijinul tratamentului.
Viitorul: masuratori mai precise
Osul este alcatuit din unitati celulare numite BMU (in engleza, Bone Metabolite Units, adica unitati metabolice osoase). Aceste unitati se refac in permanenta. Atata vreme cat exista un echilibru intre distrugere si refacere, totul este in regula. Cand osul se distruge, anumite substante sunt evacuate prin urina. Unele se pot masura, precum nivelul de calciu, dar nu ajunge. Probabil ca, in viitor, elementele de detectarea ale osteoporozei vor putea fi dozate intr-un mod mult mai precis si mai fiabil si vor permite evaluarea eficientei tratamentului mult mai repede decat osteodensitometria. Se asteapta, de asemenea, ecografia osoasa, care, va fi, se spera, si mai fiabila.
Tratamentul
Toti reumatologii afirma ca estrogenii sunt singurii care pot mentine densitatea osoasa, impiedicand pierderile de substanta, stimuland activitatea osteoblastelor si incetinind-o pe cea a adversarelor, osteoclastele. De asemenea, maresc tonusul muscular si limiteaza astfel numarul caderilor, deci al posibilelor fracturi. Totusi, desi estrogenii sunt indispensabili, ei nu pot face nimic fara calciu. Acesta din urma poate fi luat din alimentatie, fie sub forma de medicamente, aflate in farmacii sub diverse forme.
Calciul se fixeaza pe os cu ajutorul unui intermediar, vitamina D, produsa in proportie de 50 pana la 90 % de piele, sub influenta soarelui. Daca sta la soare intre 15-30 minute pe zi, o persoana tanara poate produce pana la 10000 UI (unitati internationale) de vitamina D pe zi, nevoile noastre fiind evaluate la 400-800 UI, in functie de varsta. Se pare insa ca aceste nevoi nu sunt in realitate acoperite. Ne petrecem mai multa vreme in birou, la lumina becurilor, decat la soare.
Lipsa vitaminei D nu se manifesta prin nimic deosebit. Medicul este cel care trebuie sa hotarasca daca prescrie sau nu un medicament. Acesta se poate lua fie sub forma de fiole, o data sau de doua ori pe an, fie sub forma de comprimate de calciu si vitamina D, asociate, fie sub forma de picaturi. Daca doriti sa faceti o cura dupa reteta personala, mancati de 2-3 ori pe saptamana peste gras (hering crud, somon, conserve de sardine si ton) sau luati untura de peste (3400 UI la 100 g) si stati la soare. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa va petreceti ore in sir pe plaja.
De cativa ani incoace se gasesc si alte tratamente, dar nu sunt inca prea bine cunoscute. Este vorba de bifosfonati, niste substante care blocheaza resorbtia osoasa. Se iau in alternanta cu calciul, dar nu reprezinta un mijloc de prevenire, ci de tratament. S-a vorbit mult despre fluor, care a provocat insa multe contraverse printre specialisti.
Prevenire
Ni se spune tot timpul ca soarele este dusmanul pielii, ca provoaca melanoame si ca trebuie sa fugim de el ca dracul de tamaie. Ce-i de facut? Inca o data, este vorba de cantitate. Exista o mare deosebire intre statul la soare sitematic, dar de durata scurta, si expunerea prelungita. Primul are un efect protector, in vreme ce baile de soare favorizeaza aparitia melanomului, lucru confirmat de experientele de laborator: in eprubeta, vitamina D incetineste viteza de inmultire a celulelor canceroase ale melanomului.
Multa vreme s-a spus ca tratamentul hormonal trebuie sa dureze de la 5 la 10 ani pentru a avea rezultate in prevenirea osteoporozei. Este inca adevarat. Dar unele studii arata ca femeile care continua tratamentul si dupa aceea sunt mai bine protejate impotriva fracturilor. Daca vom reusi sa dozam in urina nivelul pierderilor de substanta osoasa, supravegherea va fi mai usoara, iar medicului ii va fi mai lesne sa le recomande pacientelor intreruperea sau continuarea tratamentului.
Mergeti pe jos! Toata lumea poate merge pe jos, este ceva la indemana oricui. Activitatea fizica reprezinta unul din factorii importanti de prevenire a osteoporozei. Este de preferat sa actionam asupra fortelor verticale care suporta greutatea corpului, asa cum se intampla in mersul pe jos si in jogging. Ni se recomanda chiar sa purtam in spate un rucsac de un kilogram sau doua, care sa exercite o presiune de la umeri in jos asupra intregului schelet, ajutandu-ne sa ne indreptam spatele.