Sanatate

Detinerea controlului in conditii de boala

"In momentul in care am fost internat in spital, am avut senzatia ca pierd controlul asupra propriei vieti". Aceste marturisiri se intalnesc deseori in cartile scrise de bolnavii cronici.

Cuvantul "spital" are radacina comuna cu "ospitalitate", dar spitalele nu sunt locuri prea ospitaliere. In spital, pacientii pierd controlul si nu pot decide ce sau cand mananca, ce imbraca, cand dorm si pe cine pot vedea. Nu prea pot decide cine are voie sa-i atinga sau cand vor primi analgezice. Multe dintre aceste inconveniente sunt impuse de insasi boala de care sufera, dar de cele mai multe ori nu. Desi in multe spitale se fac tratamente aproape miraculoase, iar personalul este devotat si harnic, ele nu sunt totusi locuri prea sanatoase din punct de vedere psihologic.

Pentru persoanele melancolice, pierderea controlului in perioada spitalizarii nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Se instaleaza frecvent depresia.

Flegmaticii, care isi reprima temerile si anxietatile, se confrunta cu asistente si medici grabiti si in general cu o lipsa de intimitate; nu e o atmosfera adecvata ca sa-si infrunte emotiile. Colericilor, orice enervare sau iesire autoritara poate sa le creeze probleme cu personalul spitalului: vor fi turbulenti, ceea ce le va aduce mai multe restrictii.

Sunt necesare modificari radicale in spitale; unele reforme s-au introdus deja. In anumite cazuri, pacientii au intr-adevar nevoie de tratament si protectie care impun restrictii severe. Dar in majoritatea cazurilor pacientii ar putea avea mai multa libertate in ceea ce priveste vestimentatia, orele de masa si regimul alimentar, vizitele si orele de somn. Personalul spitalicesc care intra in saloane ar trebui sa se prezinte si sa explice ce urmeaza sa faca. Rezultatul ar fi pacienti mai sanatosi si un personal spitalicesc mai multumit si mai putin stresat. Asta nu inseamna ca minimalizam suferinta si batalia intre viata si moarte care se da in spitale. Insa un climat adecvat ar favoriza, nu ar ingreuna tratamentul medical obisnuit.

Unii dintre pacientii spitalizati isi exprima idea de control in mod personal; aceasta inseamna ca ei se straduiesc sa-si recastige echilibrul emotional si ca procesele de autovindecare functioneaza bine. Altii insa s-au obisnuit sa lase deciziile pe seama celor care ii ingrijesc cand sunt bolnavi, renuntand la optiuni in favoarea doctorului.

In concluzie, pentru cei mai multi oameni, sentimentul sau senzatia ca detin controlul este sanatoasa. Pentru unii oameni, sentimentul ca altcineva are temporar grija de ei poate sa fie sanatos, mai ales cand in mod obiectiv nu pot exercita controlul ei insisi. O persoana grav bolnava care trebuie sa suporte o operatie trebuie sa fie convinsa ca medicii chirurgi, asistentele si membrii familiei vor face tot ce le sta in puteri pentru reusita. Nu ar trebui sa le impunem renuntarea la control la persoanele care nu o doresc. Pe masura ce starea sa se amelioreaza, pacientul ar trebui sa dobandeasca anumite competente. In general, cu cat pacientii se simt mai increzatori in ei si in posesia controlului asupra propriei vieti, cu atat vor fi mai sanatosi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *