O fi de ras, o fi de plans, nu stim, dar o lada care, cel mai probabil, in trecut a fost folosita pentru depozitarea materialelor anti-derapante (nisip cu sare), a devenit pubela pentru cei care tranziteaza zona Edgar Quinet. N-ar fi o problema, in fond, deseurile pot fi foarte usor indepartate, mai ales daca lada respectiva ar avea si un stapan. Din pacate, nimeni nu doreste sa isi asume existenta ei. Nu stim a cui a fost, stim, insa, ca gunoaiele care se revarsa in jurul ei sunt tot mai mari, iar riscul de focar de infectie intr-un cartier al orasului de 5 stele pare iminent.
Povestile de cartier dadea ca sigur faptul ca recipientul clandestin ar fi in posesia firmei care construieste un bloc in zona. Insa administratorul firmei care construieste a declarat ca el nu are cunostinta de asa ceva. Firma dansului e asociata cu o alta firma, care construieste acolo efectiv, asa ca ne pune la dispozitie un numar de contact.
Asa am dat de Calin Grigoras care nici n-am apucat sa ii spunem clar cine suntem ca ne-a si spus ca stie despre ce e vorba. Din pacate, insa, „firul anchetei” s-a dovedit a fi fals, pentru ca lada nu apartine de firma in cauza.
„E vorba de acea lada ramasa acolo de la santierele vechi. Nu e a noastra, e chiar peste drum de noi. E adevarat ca toata lumea care trece pe acolo arunca in lada aia de gunoi. Nu e a noastra. Nu stiu sa va spun a cui e pentru ca terenul acela nu e al nostru. E vis-a-vis de noi. Noi avem in spatele blocului nostru loc pentru deseurile de santier. Daca deranjeaza, putem sa o luam de acolo. Nu stiu a cui e si nu am putut sa ma ating de ea. E pusa in apropiere de conducta si nu are nicio legatura cu ea. Eu stiu ca lada aceea e acolo de doi ani de zile. Nu m-am atins de ea pentru ca nu e a mea si nu am facut-o eu. Pentru mine e foarte usor sa o arunc. Si pe mine ma deranjeaza gunoaiele din fata blocului, doar ca noi nu am reclamat.”
Dorinta constructorului de a inlatura lada e de laudat. Din pacate, insa, acest lucru nu e posibil pentru ca nu stim cine e stapanul ei. In aceste conditii, am cautat mai departe. Variantele nu sunt foarte numeroase. Ea ar putea fi a RADP-ului, a ROSAL-ului sau, probabil, chiar a locuitorilor din zona. Din pacate, insa, la final, fiecare pista a picat incet, dar sigur.
Dupa multe telefoane si zeci de departamente catre care am fost directionati, cei de la RADP, ne-au declarat ca ei nu se ocupa cu asa ceva:
„Noi nu avem asa ceva. Firmele de salubritate se ocupa de lazile pentru materiale antiderapante.”
In aceste conditii, am mers mai departe si am sunat la ROSAL. Acolo, dupa alte multe telefoane si departamente vizitate telefonic, dupa reveniri si insistente, de la Secretariat ni s-a transmis ca nu au informatii in acest sens, dar ca ei se ocupa intradevar de lazile pentru materiale antiderapante. E interesant cum de cei de la Rosal nu au o statistica a amplasamentelor pentru materiale antiderapante. In fine, in cazul acesta ne-au recomandat sa trimitem o solicitare scrisa, urmand sa ne raspunda in 30 de zile.
„O sa va rog sa trimiteti o solicitare scrisa si o sa va raspunda colegii mei.”
Problema e ca acele deseuri nu mai pot sta acolo inca o luna. Apoi, inca nu stim daca acea lada a fost pusa la solicitarea locuitorilor din zona, sau cine e proprietarul ei pentru a putea fi indepartata pe cale legala. Asa ca rugam onor Primaria sa faca ceva de care si locuitorii din zona sa poata sa povesteasca: sa se ocupe si de aceasta micuta problema.