Faptele sunt următoarele: În luna mai 2009, firma portugheză Cogedir a semnat un contract cu Primăria Cluj-Napoca pentru realizarea primului parking subteran public din Cluj-Napoca, în Piața Mihai Viteazu, o investiție estimată la opt milioane de euro. Termenul de finalizare anunțat de partenerii proiectului era de doi ani, astfel că primele mașini ar fi trebuit să parcheze sub statuia lui Mihai Viteazu în anul 2011.
Ca orice promisiune făcută din rațiuni populiste, doar pentru imaginea politică, nu în interesul clujenilor, nu numai că de proiect s-a ales praful, dar bugetul local era cât pe ce să fie ușurat cu peste 5 milioane de euro. Cogedir a cerut daune de 1,6 milioane de euro dacă primăria nu va putea găsi o soluţie alternativă pentru realizarea a 200 de locuri de parcare din cele 531 preconizate iniţial, și care nu au putut fi realizate din cauza unor probleme de infrastructură. Portughezii au mai cerut despăgubiri de 480.000 de euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin întârzierea lucrărilor la care se adaugă suma cheltuită de companie pentru studii, dar şi 5,1 milioane de euro, reprezentând prejudiciul produs prin încetarea contractului de concesiune din culpa primăriei. Aceastea sunt sumele pentru care Primăria a fost chemată în instanţă, unde a și pierdut deja, Tribunalul decizând în favoarea găsirii de soluții pentru executarea unui parking de 329 de locuri. Tot în instanță s-au pierdut 500.000 de euro, despăgubiri acordate din buzunarele clujenilor.
Potrivit primăriei Cluj-Napoca, funcționarii și primarii nici usturoi nu au mâncat, nici nu au vreo vină că de proiect s-a ales praful. Ei încă mai suțin că societatea Cogedir nu era pregătită să susţină financiar investiţia din Mihai Viteazu în momentul în care s-au identificat pe amplasamentul propus niște conducte de apă care nu permiteau amenajarea parcării subterane.
Doar că s-a ales calea minciunii de la bun început.
Da, există conducte de apă pe acel amplasament, nimeni nu neagă acest fapt, în fond în instanţă s-a dovedit că responsabilii din primărie aveau cunoştinţă de existenţa acestei probleme încă din 1995. Numai că adevărata problemă este cea a proprietarului de drept al terenului pe care municipalitatea clujeană l-a “vândut” precum pielea ursului din pădure.
Înainte de anul 1948, în vederea construirii unei Catedrale greco-catolice, Cardinalul Iuliu Hossu a obţinut acest teren din piaţa Mihai Viteazul, municipiul Cluj-Napoca.
Încă de la bun început nu s-a ținut cont în pornirea proiectului de starea juridică a terenului și s-a recurs la minciună. Și s-ar fi mers mai departe în minciună dacă Tribunalul nu decidea că trebuie să se găsescă o soluție pentru executarea unui parking de 329 de locuri și dacă nu ar fi existat pe rol un proces privind acordarea de despăgubiri în valoare de peste 5 milioane de euro, din cauza faptului că, prin neglijarea stării juridice a terenului pe care s-a încheiat contractul, municipalitatea s-a dovedit de rea credință.
Este greu de crezut faptul că fostul primar Sorin Apostu nu a fost informat cum trebuie de către secretarul general al municipalității, Aurora Țărmure, cu privire la situația juridică a terenului din Piața Mihai Viteazul. Este greu de crezut că nu a fost informat cu privire la situația de fapt și viceprimarul de la acea vreme, Radu Moisin, ulterior primar interimar și primar al municipiului Cluj-Napoca vreme de mai bine de un an. Sorin Apostu, Radu Moisin și Aurora Țărmure, împreună cu serviciul juridic al municipalității, de al căror profesionalism ne îndoim având în vedere sumele din ce în ce mai mari pe care bugetul local le pierde prin despăgubiri, hotărâri de consiliu local prost documentate și amenzi, fie se fac vinovați de neglijență în serviciu (dacă nu au știut), fie de abuz în serviciu (dacă au știut).
Mai grav este faptul că primarul Emil Boc le-a girat pe toate acestea: incompetența, neglijența și abuzul.
