În 27 de ani de presă am avut de-a face, personal, cu tot felul de (așa s-au dovedit în final) neica nimeni care au crezut că sunt cineva din varii motive – unii că au ajuns în funcții, alții că au făcut bani profitând, fiecare, de slăbiciunile României post-decembriste: de la Petre Roman, ca prim ministru căruia i-am spus tot ce am avut de spus, la Mihai Lucan care mă întreba, nedumerit, “cine ești tu, dom’le, să-mi vorbești așa?”(tocmai îl dădeam în brânci afară din birou de nesimțit și nehalit ce era), până la generalul Topliceanu care, în luna august a unui an stătea înfofolit în pături să mi se facă mie milă de el cât de bătrân și bolnav este și să nu mai scriu despre cum a dat ordin să fie omorâți clujenii în decembrie 1989. Între ei tot felul de borfași, mai mult su mai puțin cu cheag. Toți o apă și un pământ, indiferent de funcțiile la care au avut acces, de banii pe care i-au făcut.
Ajunsesem, prin anii 2000, să mă explic prin instanțe cum am deranjat “onoarea” unor indivizi care și-o pledau în zeghe în fața “onoratei instanțe”. Adică ce era de zis, altceva decât să ridic din umeri și să întreb despre care “onoare” vorbim?
27 de ani de presă m-au învățat că, în materie de jeg educațional și lipsă de discernământ civic, nimic nu se compară cu cel al celor care cred că funcția în care au fost cățărați și/sau sacul de bani pe care-l încălzesc sub cur le dă drepturi în plus față de restul societății. Că funcția și/sau hemoroidul cu bani le dă un ascendent în societate, dreptul de a face ce vor (chiar și tangențial cu bunul simț și legea – oricum ei nu mai decelează diferența) și chiar dreptul de a emite judecăți cu privire la munca altora, fără să răspundă. Indivizi care au impresia că jurnalist înseamnă pișcotarii care vin să-i lingă lui punguța de doi bani. Și că Adevăr este susurul corului sicofanților care-i așteaptă banul și-l yesmenesc. Izmănarul de mai de mult a fost înlocuit de yesmenar. Niște bieți șmenari.
Cum ziceam, la sfârșitul săptămânii trecute, în fața unei onorate instanțe în fața căreia un alt parvenit post-decembrist încerca să își repereze onoarea chipurile șifonată de ceea ce am scris, consider din start calomnie și insultă față de mine și meseria mea orice tentativă de insinuare că eu și munca mea am fi unelte de presiune sau de șantaj. Și oricât de apărat se consideră vreun individ de funcție și/sau hemoroidul cu bani care-i iese din cur la ora aceasta, îl sfătuiesc să aibă grijă la ce are de vomitat cu privire la munca mea.
Eu întorc celălalt obraz numai în măsura în care pot să îmi iau avânt să dau un cap în gură.
Și am un palmares bogat de procese câștigate și nici unul pierdut.