Este sau nu corupția un păcat din punctul de vedere al Credinței? Toate cele 10 porunci ar trebui să-i incomodeze pe corupți la Judecata de Apoi, unde nu există imunitate, nici cârdășie a penalilor și nici Justiția pământeană nu mai are competența de a ”închide ochii” după cum i se dictează politic.
Ce spune Decalogul?!
- Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Cu toate astea, pentru cei intrați în politică (pentru o carieră), șeful de partid, cel care poate asigura un loc pe lista electorală, care poate să ofere o sinecură bănoasă și protecție în fața legii este înlocuitorul lui Dumnezeu.
- Sa nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor. Cum ar putea fi definit politicianul care așteaptă să fie adulat de electorat și mai ales de subalternii săi și în același timp îl omagiază și îi pupă sârguincios dosul șefului său politic? Mai insidioși, mai fățarnici, degrabă vărsătorii de mânie stradală, ”societatea în civil”, cioplește chipuri pe instituțiile democratice ale statului și-și jertfește energia să apere intronizarea acestora și nu a instituțiilor/pricipiilor așa cum ar fi firesc. Lupți dacă e să te lupți pentru principii, nu pentru că ”al nostru” e mai puțin jegos moral ca ”al lor”. Acum, de Coronacriză, s-a văzut cel mai bine care este ordinul de mărime morală (ZERO) al #haștagiștilor: Diaspora, eroina anilor trecuți, a devenit ”Molima” acestui an.
- Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. Rugăciunile și parastasele electorale, sărbătorile de Paște și Crăciun petrecute alături de oamenii de rând doar în anii când sunt programate alegeri, invocarea justiției divine în cazurile de anchete penale sunt tocmai încălcări ale Decalogului. Majoritatea își fac cruce cu mare sârg și invocă Divinitatea numai când au ocazia să mai prostească electoratul credincios.
- Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Aici politicienii punctează în relația cu divinitatea sărbătorind prin nemuncă chiar mai multe zile decât ce a Domnul, Statul și Biserica cu roșu în calendar.
- Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Urmează ca la Judecata de Apoi să fie stabilite anumite fapte și interpretarea lor. De exemplu trebuie definit exact dacă o firmă cu care se fură bani publici și care este pe numele tatălui sau mamei politicianului, sau averile trecute pe numele lor pot fi sau nu considerate ”cinstire”.
- Sa nu ucizi. Oare copiii și bătrânii morți din cauza sistemului social și sanitar prost gestionat de guvernele care au condus România de 30 de ani, girate de clasa politică, intră la socoteală în ceea ce privește această poruncă? Ca să nu mai vorbim despre morții Revoluției și Mineriadelor pentru care, tot cu complicitatea clasei politice nu s-au găsit încă vinovați.
- Sa nu fii desfrânat. Chefurile cu minore, nopțile petrecute de parlamentari împreună cu dame de companie prin camerele plătite din taxele și impozitele contribuabililor, promovările politice contra favorurilor sexuale și hărțuirea colegelor de partid sigur se încadrează perfect în ”latura obiectivă” a acestei porunci.
- Să nu furi. Pentru oameni: Locuri de joacă la prețuri uriașe. Garsoniere sociale la preț de vilă de lux. Sens giratoriu la preț de bloc de locuințe. De cealaltă parte: Vile de lux cu drumuri private construite de Primărie. Excursii în locuri exotice. Limuzine de serviciu etc. Și toate astea din salarii de bugetari.
- Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Oare atacurile murdare și bălăcăreala din campania electorală sunt suficiente pentru câțiva ani de primire călduroasă în cazanul cu smoală?
- Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Este greu ca politicienii să poftească ceva ce este al aproapelui lor pentru că își permit să aibă totul, sau aproape totul: putere și bani. Pentru că tare mult și-ar dori probabil respect dragoste și cinste, trei elemente pe care nu le cunosc pentru a le da/împărtăși, căci nu au nimic în comun cu acestea.
Cred că este evident cei mai mulți reprezentanți ai actualei clase politice din România nu ar avea ce să caute în biserici. O Biserică de bun simți, s-ar prăbuși măcar cu urecheala peste aceștia, cât să le bată obrazul. Și, cu toate acestea, principalul agent electoral a clasei politice este tocmai biserica. Fără rușine, ierarhii BOR privesc cum o șleahtă de păcătoși conduc țara uzând printre altele și de doctrina religioasă. În loc să ia atitudine față de miruirea unui corupt și folosirea unor simboluri sfinte în lupta politică împotriva DNA, ”părinții” Bisericii Ortodoxe Române le dau politicienilor români ”certificate” de bună purtare pe care să le folosească în fața instanței.
Este foarte greu să funcționeze Justiția într-o țară în care electoratul este majoritar religios și în condițiile în care Justiția Divină are reprezentanți corupți în România.
Acestea fiind lămurite, vă zic: Hristos a Înviat!
El cu Moartea pe Moarte călcând și Viață dăruindu-ne.
Să înviem și noi. Și să nu mai dăm ”viață” cu ștampila la tot felul de paiațe!
Să putem și noi vorbi despre Speranță!