O să vă explicăm mai la vale de ce nu v-am informat mai din timp cu privire la acest eveniment din luna ianuarie. Cert este faptul că, de Ziua Poetului Nepereche, Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România a fost zguduită literar cu un poem scris și recitat de acceași persoană, Ionuț Țene, director al Direcției Culte, Inculte, Cultură și Incultură din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și, din această cauză, membru al distinsei Filiale conduse de distinsa doamnă Irina Pipedoi. Din multe puncte de vedere, distinsa doamnă Irina Pipeprim am putea zice că conduce Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor lui Emil Boc – dar aceasta este altă poveste.
Prin urmare, de față cu poeți, scriitori, critici literari, filologi, filozofi și alți maeștri ai condeiului (cei matusalemici), ai mașinii de scris Erika (cei în vârstă) și ai tastaturii (cei mai puțin în vîrstă), Ionuț Țene a pășit în față și a recitat (ferm și dârz):
”Matematică
Eminescu
Unu
Eminescu
Trei
Eminescu
Șapte
Eminescu
Zero
Radical din
Eminescu
Infinit
Eminescu
la patrat
Nemargine
Zero plus Infinit
Eminescu
IONUȚ ȚENE”
Un sunet sec s-a auzit dinspre auditoriu. Unora le căzuse falca, numai unuia proteza. Și doar Irina Piperadical aplauda.
Poeți, scriitori, critici literari, condeieri, tastaturieri, filologi, filozofi, s-au uitat unii la alții și și-au zis: ”Bine ne-am întâlnit la Clubul de Matematică al USR Filiala Cluj”.
Bun, v-am rămas datori cu o explicație: de ce atât de târziu, din moment ce chiar în ziua aceea am aflat ce s-a întâmplat că ne-am întâlnit cu un poet pe stradă care fredona: ”Dacă 1 și cu 1 nu mai face 2, u-u-u-u, Eminescu-uuuu-u-u-u!” – și care ne-a explicat cauza rătăcirii sale?
Simplu. Am căutat un critic literar care să ne explice ce a vrut să ne spună/transmită autorul, dincolo de neperechea celor 7 Eminescu primi și indivizibili, dincolo de orice radicalizare și trecere în infinit.
Primul critic, după ce i-am citit poemul, s-a urcat brusc pe un dulap din redacție și a început să strige: ”Ocupați gările, înegriți cu aripile zările, sorbiți mările, vâsliți corăbiile, sorbiți ciorbele, luați-le Nobel-urile! Dar cine să mă asculte?”
N-am mai auzit de el după ce a fost momit să se dea jos cu o carte scrisă de distinsa doamnă Boc, ea însăși membru al USR Filiala Cluj.
Al doilea critic literar a luat o foaie de hârtie și un creion și ne-a demonstrat că dacă ”zero plus infinit egal Eminescu, atunci minus infinitul este chintesența poeziei noastre naționale”. Dar, din punct de vedere al lui Arhimede, un Eminescu scufundat atât de adânc în adâncul metaforei nu se poate întoarce la suprafață decât împins de jos în sus de nenumărate perle de la Bacalaureat.
Al treilea ne-a cântat: ”Radicale, râd de tangenta la pătrat, radicale! Te-am văzut, iubita mea, catetizând ipotenuza, spor la Mate – și te iubesc!”
Epuizând stocul de critici literari al USR Filiala Cluj, era cât pe ce să renunțăm. Dar, între timp a apărut Inteligența Artificială ION, angajat al Cabinetului Primului Ministru Ciucă.
Așa că i-am adresat pe chat întrebarea: ”Ce a vrut să spună autorul?” Și am introdus poemul de mai sus în sistem. Până să scoată fum ION și să dea semne de tâmpire evidentă, a apucat să ne trimită următorul text:
”Dragă Uniunea Scriitorilor Cluj, epistola mea găsească-te în pace.
Căci, într-un cățeluș de pluș, Eminescu zace.
Căci, rana lui din pulpa sa, e pi pe trei și doare,
căci Eminescu la pătrat e un infinit mai tare
ca radicalul radicalizat pe cotangentele sinusoidale
ale Muzei Poeziei letale.
Și e singur și e trist ca un pescăruș baptist,
Deși, dacă era de carte doxă, putea fi și de religie ortodoxă.
Catolic nu, că papistașii sunt cei care ne-au luat
armonicele și contrabașii.
Dragă autorule Ionuț,
Că ești un ION mai micuț,
Eminescu îți tot zice: ace brice și varice.
Iar la final îți șoptește: ”Infinitul se-ofilește…”
Dacă mintea ta rămâne în continuare odihnită,
Infinitul ne vomită.
Eminescu sub radical egal pasta de dinți Cristal.
Face dinții ca de cal,
Iar Micle Veronica își astupă găurica.
Radical din pi pe trei, de volan o basculă să iei.
Radical din pi pe doi, tractează-mă la Dorohoi!”
Este ca un autodenunț, știm.
Îi rugăm pe cei de la STS să nu mai caute degeaba vinovații, oricum ION era la fel de tâmpit și înainte de-al virusa noi.