Pe mine faptul că șparlamentarii sunt la lucru mă îngrijorează profund. Mai ales că-i știu de indivizi ce colcăie de simțul umorului și neresentimentari, inși care acceptă critica și nu fac bulbuc la colțul gurii când îți dau leprica (pardon, replica) prin communicate de presă, comentarii pe paginile de socializare, sau denunțuri penale pe la câte un fost coleg de facultate, acum ajuns mare șef prin “Sistem”, că i-ai deranjat de la lucrul în folosul personal, al familiei și al grupului de interese din care fac parte. Fie printr-o chemare la DNA, dacă ai norocul să fii procuror, fie printr-o anchetă de presă, dacă ai nenorocul să mai fii jurnalist.
Prin urmare, îmi aduc aminte de toate tentativele acestor oameni, doborâți de munca pe care o prestează în majoritatea timpului așa după cum v-am spus mai sus, confundând viața pe bani publici cu viața lor personală, de a incrimina, de câte ori li s-a ivit ocazia, insulta și calomnia. Abia ce s-a împlinit anul de când senatoarea Cristiana Anghel, sătulă să se-ntrebe dacă ziariștii râd cu ea, sau de ea, a avut ultima tentativă de a-i întreba, prin intermediul Codului Penal, dacă le este cald cu dinții în gură. C-așa se vede de sus, de la putere, că se râde și se glumește prea mult și nici un jurnalist nu e în „incintă” (ci tot ei, cei mai curați și cinstiți dintre români, politicienii).
Din păcate, noi, jurnaliștii (nu boschetarii de presă și nici cei cu normă de zi pe unitate de la “servicii” și nici cei despre care Vîntu zicea că i-a plătit mult peste valoarea lor), nu suntem la prima madamă a politichiei românești (indiferent de sex) care se simte cu naturelul simțitor deranjat când i se bate șoriciul. Doar avem istorii (și isterii) vechi în acest domeniu al “sănătății penale” a jurnaliștilor încă de pe vremea Rodicăi Stănoiu. Să ne aducem aminte cum sinistra unei Justiții sinistre îi avertiza pe ziariştii „dintr-o anumită publicaţie”, care avuseseră nesimţirea să investigheze despre cum distinsa turnătoare a fostei Securități și-a vândut la suprapreţ unei regii a statului căsuţa părintească din Filiaşi, cum că acest fapt „poate să-i facă vulnerabili în condiţiile actualelor prevederi” (un fel de „viaţa lor e scurtă, iar sănătatea un bun prea de preţ” – cum tocmai se exprimase sinistrul Apărării Ioan Mircea Pașcu). Și, pentru a nu exista dubii, imediat au apărut şi „prevederile” sub formă de proiect de Cod penal. Da’ penal, rău de tot!
Căci atunci când vorbim despre relaţia ziaristului cu Puterea, vorbim, nu-i aşa, despre insultă şi calomnie – căci numai așa se pot defini faptele ziaristului care-şi permite să deranjeze cu probe și fapte obiceiul unora de-a confunda banii publici cu propriul buzunar. Deci, din relația penală a politicului cu scârba de jurnalist nu trebuie să lipsească prevederile care să sancționeze aceste instrumente de lucru ale ziaristului de investigaţie, adică, în accepțiunea lor: “insulta” şi “calomnia”. Dar, pentru că „Europa o cere”, legiutorul, la fiecare tentativă de pumn în gura mass media adevărate, nu cea de cumetrie, va elimina din articolele de lege pedeapsa cu închisoarea pe care, şmecheros cum îl ştim, o va înlocui cu „zile amendă”. Ziaristul găsit vinovat de către o instanţă va putea fi condamnat penal de la 30 de zile şi până la 180 de zile, instanţa rezervându-şi dreptul să aprecieze (după cât de nasol i se va părea ziaristul) dacă o „zi amendă” valorează 100 de lei sau 1.000 de lei. Deci, 30 de astfel de „zile” pot valora 3.000 de lei sau 30.000 de lei – asta dacă instanţa este blândă cu animalu’. Dar, dacă nemernicul de ziarist încasează 180 de zile la preţul nedevalorizat de 1.000 de lei ziua?
Păi, ziaristul se poate duce la închisoare căci, vorba economiei de paiață: „în condiţiile pieţei, preţul este corect” . Mai ales dacă noile tentative de modificare ale Cod penal vor fi prevăzătoare să prevadă ca, în caz de neplată, „zilele amendă” să se transforme în „zile închisoare strictă”. Suntem curioși: se vor umple închisorile de ziarişti „vulnerabili în condiţiile actualelor prevederi”, sau, „viaţa fiind scurtă şi sănătatea un bun de preţ”, ziariştii vor începe o Cântare a Cumătrocrației de o să li se acrească cititorilor de cât de mişto este în ţară?