Denisa Blag este studentă în ultimul an la actorie, în cadrul Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, o specializare căutată de tinerii absolvenți de liceu, dacă luăm în considerare concurența de la admitere, din fiecare an. Tentația de a performa pe scenă, în lumina reflectoarelor, în admirația publicului, este una irezistibilă pentru mulți tineri care însă nu cunosc reversul medaliei, care se lasă purtați de mirajul acestui domeniu artistic și dau admitere la Teatru fără a lua în calcul sacrificiile pe care le presupun pregătirea și apoi munca efectivă a unui actor. Astfel, unii renunță pe parcurs, nefiind dispuși să își asume eforturile susținute, uneori frustrante, fără de care transformarea din student în actor profesionist ar fi imposibilă. Denisa creionează o imagine de ansamblu a vieții unei studente care se pregătește să devină actriță, cu sinceritate, cu bune și cu rele.
Studenții la Teatru sunt la facultate de la 8 dimineața, până la 10 seara
Încă din școala generală, Denisa și-a dorit să devină jurnalistă, acesta fiind motivul pentru care, sfătuită de o profesoară, la finalul clasei a VIII-a s-a decis să își continue studiile în cadrul Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” – profesoara ei i-a spus că la secția de Artă Dramatică va face mai multă română și astfel va intra mai ușor la Jurnalistică.
În liceu a început însă să îi placă teatrul din ce în ce mai mult, cocheta cu ideea de a urma Facultatea de Teatru, dar, într-un final, a dat admitere la Jurnalistică, unde a rezistat numai o lună, după care s-a retras, realizând că profesia care i se potrivea mai mult era cea de actriță. Anul următor, în 2013, a intrat la Facultatea de Teatru, la clasa Ionuț Caras și Mara Opriș:
„Primul an a fost cel mai greu pentru că am avut un program foarte încărcat, dar, dacă îți place ceea ce faci, chiar nu cred că contează cât de mult muncești și nu simți oboseala atât de mult! Eram la facultate de la 8 dimineața până la 10 seara, cu doar câteva ore de pauză, inclusiv sâmbăta, câteodată și duminica. În primul an aveam până pe la 12-1 cursuri teoretice sau acrobație sau balet, iar de la 4, până la 10 noaptea, aveam actorie, aproape zilnic.
În fiecare an am avut de pregătit două examene, care au devenit spectacole – am făcut o dramatizare după Peter Pan, una după Agatha Christie, «Cursa de șoareci», am studiat Shakespeare, Commedia dell’Arte, iar acum, în anul III, vom relua toate spectacolele în cadrul Galactoria, festivalul absolvenților, care se ține la noi la facultate. Suntem două grupe de absolvenți, plus cei de la regie, și vom avea 18 spectacole în 9 zile, în perioada 6-14 iunie 2016.”
Munca de 10 ore pe zi, un program cu care tinerii actori sunt obișnuiți
Denisa a mai jucat și în Columbinus, un spectacol în regia lui Horia Suru, montat la Teatrul Municipal din Baia Mare:
„Regizorul Horia Suru voia să facă un spectacol acolo și, pentru că avea nevoie de actori tineri, a venit la Cluj și a ales 4 studenți din grupa mea. Am mers la Baia Mare, unde am avut un program destul de intens, am lucrat câte 10 ore pe zi, de dimineața până seara, dar nu ni s-a părut foarte greu, având în vedere că noi deja eram obișnuiți cu ritmul acesta, din facultate. La repetiții ne-am înțeles foarte bine cu colegii de la Baia Mare, care sunt absolvenți de Cluj, iar spectacolul a ieșit foarte bine. Am stat în Baia Mare o lună și jumătate și deja mă simțeam ca acasă. Mie îmi place să călătoresc mult, mă adaptez și mă atașez foarte ușor.”
„Nu poți ști niciodată în meseria asta ce o să faci sau la ce să te aștepți pe viitor”
După ce va termina facultatea, Denisa își dorește să se angajeze într-un teatru, dacă va avea posibilitatea, și să își continue studiile printr-un masterat la București:
„Cred că la București aș avea mai multe șanse decât în Cluj, ar fi mai multe proiecte în care m-aș putea implica. Dar, rămâne de văzut, nu poți ști niciodată în meseria asta ce o să faci sau la ce să te aștepți pe viitor, pentru că nu știi niciodată ce proiecte apar!
Depinde foarte mult ce vrei să faci, poți avea și în Cluj proiecte, mai ales în teatrul independent, dar sunt mai puține decât în București. Mă gândesc în fiecare zi ce o să fac după ce termin, dar nu pot să-mi dau un răspuns clar.”
Teatrul din Cluj, mai ales cel instituționalizat, Denisei i se pare a fi unul foarte bun, pentru că include spectacole foarte diferite ca gen:
„Nu sunt toate piesele la fel, ai ce să vezi și trupa Teatrului Național Cluj mi se pare a fi una foarte profesionistă. Mi-ar plăcea, dacă aș avea ocazia, să mă angajez aici, în Cluj, pentru că e orașul meu, pe care îl iubesc! Și teatrul independent clujean începe să crească, are spectacole variate și mi-ar plăcea să intru și eu în aceste proiecte.”
Teatrul, ca stil de viață
Teatrul a devenit pentru Denisa un adevărat stil de viață. În ultimii ani, pasiunea sa pentru actorie i-a ocupat cea mai mare parte din timp:
„Pentru mine teatrul e viața, e iubire, e totul! Mi se pare foarte important ca ceea ce faci să faci cu plăcere, altfel nu are rost, iar eu îmi doresc foarte mult să îmi fac un viitor din asta!”
Teatrul presupune foarte mult efort (chiar și fizic), însă i se potrivește ca o mănușă Denisei care este o persoană foarte energică, foarte ambițioasă, căreia îi place, chiar și în timpul liber, să facă foarte multă mișcare. Chiar dacă se pregătește să devină actriță, în viața reală Denisei nu îi place să joace teatru, ea fiind foarte sinceră și directă („Sunt un fel de combinație între nebunie, respect și responsabilitate”).
Denisa Blag le sugerează tinerilor care își doresc să devină actori, celor care intenționează să dea admitere la Teatru, să se gândească foarte bine și să ia această decizie punând în balanță și satisfacțiile, dar și părțile mai puțin plăcute ale acestei arte:
„Tinerii trebuie să se gândească de două ori înainte, sau de mai multe ori, pentru că teatrul presupune sacrificii. Dacă vrei să faci această facultate trebuie să renunți la multe, nu prea mai ai timp de viață socială sau de orice altceva. Cei care nu sunt siguri că vor să facă chestia asta, cei care nu sunt convinși că pot să o ducă până la final, mai bine să nu o facă deloc! Mi se pare trist să dai la o facultate, să stai doi ani de zile și, în al treilea an, să îți dai seama că nu vrei să o mai termini! La Teatru mulți încearcă să dea și nu intră, iar alții se răzgândesc după 2-3 ani, nu mai vor să continue facultatea, ceea ce mi se pare timp irosit!”
Foto: Axel Bucau, Denisa Blag