În Piețele Patriei se adună oamenii să protesteze. Fiecare protest #Rezist are un contra-protest al marilor mutilați ai “Cenaclului Flacăra” („Colectivul” anilor ’80), de parcă protestul s-ar da pe cartelă, așa cum erau ei obișnuiți să li se dea zahărul, uleiul, pâinea, benzina și carnea pe vremea lui Nea’ Ceașcă.
N-ar fi rău să se dea numai câte un protest pe sezon, să ajungă la toată lumea.
Că în timp ce se „protestează”, șparlamentarii își legiferează și la buzunare ne ușurează (na, c-am devenit versificator). În timp ce Mafia politică se bate cu cea judiciară, românului de rând i se belește portofelul.
Indiferent de cine și pentru ce protestează, nimeni nu pare să înțeleagă că expunerea la propagandă îl transformă în ţintă. Iar noi vorbim numai despre propagandă. Făcută în scopul dezangajării de la etică și acceptarea (chiar participarea) la un discurs care justifică batjocura ieftină, banalizarea, rutinizarea în etichetare a tuturor gesturilor și declarațiilor “celorlalți”. Asistăm la birocratizarea și standardizarea comentariilor și bârfelor (citesc aceleași comentarii, identic formulate și argumentate pe diverse site-uri și conturi – care nici măcar nu mai mimează vreo tresărire de originalitate).
Toate acestea sunt pașii unei ample campanii propagandistice sub stindardul moralei și eticii politice. Dar este ca și cu steagul fals ridicat de către pirați înaintea abordajului. Premisele “morale”și “civice” sunt false de ambele părți și nu au alt scop decât pervertirea discuțiilor și argumentelor către opinii stricte, în alb și negru. Pentru poziționarea opinatorilor în galerii care-și azvârlu părerile peste peluză în tribune.
Te uiți la cei care #Rezistă și realizezi că și-au făcut din Laura Codruța Kovesi chip cioplit (la fel ca înaintea ei din Monica Macovei și Daniel Morar). Am mai zis-o, am s-o repet: Democrația este apărată de Instituțiile acesteia și de principiile (legile) sănătoase după care acestea se conduc și în nici un caz de oamenii care le conduc. Când se sare să fie apărat omul, nu instituția, sau, mai grav, se confundă instituția cu omul, fără nici un fel de nuanță, fără nici un dubiu că sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit, înseamnă că nimeni nu mai pricepe nimic din Democrație și principiile acesteia. Educația comunistă ne-a învins!
Te uiți la cei atrași la proteste de minciunile Guvernării PSD-ALDE și realizezi că ei erau pensionari (cu capul) și acum 28 de ani când cu “Revoluția”. Că n-au înțeles nimic din viața lor, din ceea ce i-a lovit și le-a făcut copiii să fugă din țară văzând cu ochii (cei care au avut noroc). N-au înțeles că Iliescu și ai lui s-au îmbogățit nerușinat umblând prin buzunarele lor și au trecut cu bocancii peste viețile lor. Și-au meritat batjocura pe care le-au administrat-o, sărăcia în care au fost târâți de către securiștii care au clădit Capitalismul de Cumetrie și mizeria în care i-au lăsat să trăiască.
Din păcate, primii se înmulțesc prin forme fără conținut (e suficient să le dai vorbe), ceilalți prin diviziune socialistă a nemuncii. Fiecare slogan de genul “DNA să vină să vă ia” (fără judecată, ca în anii ’50 ai secolului trecut? Parcă atunci eram sub ocupație sovietică, acum sub ce ocupație suntem?), fiecare ajutor de stat e un mediu propice pentru perpetuarea celorlalți. Așa că sunt slabe speranțe de revenire la normalitate. Nu cu instituțiile Statului puse să îngenunchieze fie în fața Străzii, fie în cea a șmenurilor politicienilor!
Ca și în anii ‘50, cultivarea urii a ajuns o meserie, o meserie prin care niște dezaxați își câștigă existența pervertind, parazitând lipsa de simț moral a unora și otrăvind mințile celor lipsiți de perspective. Restul doar își chinuie neuronul să facă șpagatul între cele două emisfere ale creieruțului în fiecare seară.
De ani buni găștile politice se instigă la ură și exterminare fizică, exact ca în anii ’50 ai secolului trecut și asta sub monitorizarea blajină a Consiliului Național al Audiovizualului, al organelor abilitate ale statului și ale psihiatrilor care nu se auto-sesizează să ridice și să bage la balamuc întreaga gașcă.
Deci care ar fi mirarea că mai există indivizi care ies, instigați, în stradă, cu un repertoriu demn de grădinița casei de nebuni? Pensionari, #rezistenți care „se pișă pe el de vot”, somnoranzi în Șparlament pe banii poporului, artiști ai poporului, avocați ai toporului, mulțime, figuranți…?!