PNL a cooptat zeci de membri social-democrați de pe tot cuprinsul țării, lideri județeni ori primari care au reprezentat PSD alături de Liviu Dragnea ori Viorica Dăncilă, dar care au ajuns să-și vândă ideologia de partid și propria viziune pentru 30 de arginți. Numai la Cluj peneliștii au înregimentat 13 primari PSD în cele 52 de localități câștigate la nivel județean, plus alte 5 localități in care au candidați „independenți” și care vor merge după bani la PNL-iști. În aceste condiții, obținând un rezultat extraordinar atât la nivel județean, cât și local, peneliștii clujeni reinventează traseismul.
În cadrul unei conferințe de presă susținute de liderii peneliști clujeni, alături de Emil Boc, Dan Tarcea ori Daniel Buda, președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe a încercat să explice mutarea jenantă prin care au făcut loc în propriul partid foștilor membri PSD.
În mod cert, discutăm despre traseism, un flagel și o expresie a politicianismului românesc actual.
Cu toate acestea, Alin Tișe distinge anumite grade și diferențiază traseismul în funcție de interesele de moment ale liderilor politici locali care, din nefericire, de la un mandat la altul „nu s-au mai regăsit” în vechea formațiune pe care o reprezentau, toate pentru încă un mandat.
Întrebat cum explică numărul mare de primari care au schimbat taberele de la PSD Cluj la PNL Cluj, dar și ce credibilitate mai pot avea peneliștii lipsiți de integritate în aceste condiții, Alin Tișe a dat o nouă definiție traseismului:
„Din punctul meu de vedere, și sunt convins că aici nu veți fi de acord cu mine, un primar se cheamă traseist atunci când candidează în fața alegătorilor de la un partid și, în timpul mandatului, își schimbă partidul, pur și simplu.
Primarii care au venit în PNL în acest moment au așteptat să li se termine mandatul, li s-a încheiat mandatul de la acel partid și au decis să candideze de la începutul mandatului de la un alt partid și să vină în fața alegătorilor și să spună acest lucru.
Cu alte cuvinte, un primar care după ce-i încetează un mandat sau două-trei mandate și dorește să candideze de la un alt partid, nu poate fi oprit să facă asta.
Doi, nu consider că este traseist, pentru că s-ar putea, de exemplu, ca un primar în funcție să nu mai aibă susținerea partidului, după douăzeci de ani sau zece ani să nu se mai regăsească în acel partid, sau pur și simplu să considere că echipa din care făcea parte nu-l mai reprezintă.
Și atunci, în momentul în care vine în fața oamenilor și le spune direct, sincer: eu voi candida de la partidul X, voi, dragii mei concetățeni, mă votați sau nu de la acest partid?, nu consider că acest primar care de la începutul mandatului a fost cinstit cu oamenii, este traseist.
a) Era traseist dacă în timpul mandatului își schimba partidul
De aceea consider că la începutul unui ciclu electoral, orice primar poate să decidă de unde candidează. Și nu consider că este traseism.
Deci, răspunzând punctual, orice primar când își termină un mandat, este liber să aleagă de la ce partid candidează. Neconsiderând prin asta că este un traseist.
Eu nu pot obliga pe nimeni să stea 5-10-15-20 de ani în același partid unde și-a început viața politică.
Deci acești primari care au venit înspre noi, și au câștigat majoritatea mandatele, au fost oameni destoinici, buni administratori, care au mers în fața oamenilor cu susținerea PNL, iar cetățenii din acea localitate au aprobat gestul lor prin faptul că i-au re-votat.
Din punctul meu de vedere, la finalul unui mandat, când îți depui candidatura transparent, sincer, în fața oamenilor, de la un alt partid, nu consider că se cheamă traseism”, a conchis preșdintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, lărgind și îmbogățind în mod esențial termenul de „traseism”, boala politicianismului românesc.
Ce este traseismul politic?
Traseismul politic a devenit un fenomen politic în România, fiind caracterizat prin schimbarea de către un politician a partidului politic care l-a propulsat într-o funcție.
Practic, flagelul traseismului politic spulberă orice diferență între ideologiile politice, fie ele de centru dreapta ori centru stânga, constituindu-se într-un amestec diform în care orice opțiune, viziune și ideologie politică se dovedește a fi bună atât timp cât omul/politicianul rămâne în funcție.
Este caracterizat prin formula: La vremuri noi, tot noi.
Flagelul traseismului pe scena politică românească anulează/invalidează sistemul de vot. Mai precis, transformă dreptul la vot într-o funcție lovită de nulitate, făcând-o inoperabilă: un drept inoperabil.
De asemenea, traseismul politic este expresia carierismului și oportunismului de care dau dovadă politicienii, aspecte prin care viața politică a unei societăți devine instabilă, iar programele naționale dezvoltate sunt lipsite de coerență.
