Cu siguranță cunoașteți faptul că multe localități din țară sunt înfrățite cu diverse altele din toate colțurile Europei. Iar Cluj-Napoca nu face excepție. Din contră, există o listă destul de lungă:
- Eskisehir (Turcia)
- Karaganda (Kazahstan)
- Braga (Portugalia)
- Ungheni (Republica Moldova)
- Ningbo (China)
- Namur (Belgia)
- Viterbo (Italia)
- Rotherham (Marea Britanie)
- East Lansing (Michigan – SUA)
- Rockford (Illinois – SUA)
- Provincia Parma (Italia)
- Korçë (Albania)
- Sao Paulo (Brazilia)
- Chacao-Caracas (Venezuela)
- Suwon Republica (Coreea)
- Makati (Filipine)
- Zhengzhou (Republica Populară Chineză)
- Be’er Sheva (Israel)
- Columbia (Carolina de Sud – SUA)
- Nantes (Franța)
- Pécs (Ungaria)
- Köln (Germania)
- Zagreb (Croația)
- Dijon (Franța)
Cel din urmă a fost și cel dintâi, protocolul de înfrățire fiind semnat în anul 1965, urmat de cele 2 ce îl precedă, în anul 1976. Cel mai recent acord de cooperare a fost semnat în 2020, cu Eskisehir.
Astfel, 24 de orașe, de peste tot din lume se înfrățesc cu Clujul. Cele mai multe dintre acorduri vizează relații academice, culturale, tursitice și economice.
Ce înseamnă, de fapt, înfrățirea?
Conform Manualului de înfrățire a orașelor (al Asociației Orașelor din România), aceasta poate fi definită ca „un acord de prietenie, implicând cooperarea a două colectivităţi din două ţări diferite, cu susţinerea ambelor administraţii locale. Cele două comunităţi înfrăţite derulează proiecte şi desfăşoară activităţi centrate pe diferite teme şi promovează înţelegerea similarităţilor şi diferenţelor”.
Ce s-a câștigat din aceste protocoale?
Ei bine, dacă în teorie acordurile de genul acesta ar trebui să aducă beneficii precum schimburi de experiențe academice și culturale, grupuri de investitori, consultanți pentru planificări urbane, până acum, totul a constant, în cea mai mare parte, într-un pix și o semnătură, cu excepții pe ici-colo.
Au avut loc, totuși, câteva acțiuni mai clare: acum 20 de ani, în anul 2000, niște studenți din Dijon au venit în practică la Primărie; ca răspuns, un ansalmblu clujean a susținut un spectacol acolo, apoi, după 4-5 ani, francezii au trimis niște investitori la Primărie. Tot în 2004, Köln-ul a donat ambulanțe pentu SMURD Cluj. La un moment dat, s-a înființaț și un grup de lucru în domeniul arhitecturii urbane cu nemții, dar au plecat la Sibiu după ce și-au luat titulatura de firmă.
- Astfel, Grupul de Pompieri „Avram Iancu” a primit patru autoutilitare de la municipalitatea din Koln.
- Primăria din Koln a mai donat și o orgă, în valoare de aproximativ 300.000 de euro, pentru biserica catolică „Schimbarea la față” din Cluj Napoca. Orga s-a defectat în 2004 și de atunci zace nefolosită din cauză că membrii cultului nu au bani să o repare. Administratorii bisericii au solicitat primăriei să redacteze o adresă către Primăria Koln în care să arate că nu există fonduri pentru reparații. De atunci se tot așteaptă un răspuns.
- Tot cetățenii din Koln au donat, în 2004, toate utilitarele serviciului SMURD, care „deși depășite, contează”.
În 2005, Molnos Lajos, membru in Comisia pentru integrare europeană, relații externe, turism și orașe înfrățite la acea vreme, spunea următoarele: „Înfrățirile au fost formale până acum, dar sperăm ca în viitor să se vada ceva. Există posibilități, ar fi păcat să nu profităm de ele”.
Tot atunci, Raimonda Boian, pe atunci purtătorul de cuvânt al Primăriei municipiului, afirma că „Până acum, municipiul nu a avut prea mult de câștigat din aceste înfrățiri. De aici înainte se dorește să se obțină ceva concret”.
Cu Pécs și Columbia s-a conlucrat, poate, mai concret – „Zilele Pécs-ului la Cluj” și vice-versa; organizarea forumului de afaceri Româno-Maghiar, respectiv tabere și proiecte de limba engleză, schimburi de experiență cu studenții de la medicină UMF Cluj – Universitatea Carolina de Sud. Poate cel mai interesant de menționat este faptul că „trei reprezentanți ai Societății de Dezvoltare Urbană Nonprofit Pécs și patru reprezentanți ai Fundației SIEN, au participat la workshop-ul organizat de Asociația „Cluj-Napoca – Capitală Culturală Europeană 2021”, privind bunele practici în dezvoltarea și implementarea unui program al unei Capitale Culturale Europene”.
Din partea croată am beneficiat de schimburi de experiență în domeniul asistență socială și relații academice mai strânse la secția de Limbi Slave a UBB-ului, Facultatea de Litere. La fel și cu “Universita degli studi di Parma” și Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”, un parteneriat.
Înte 29 august și 2 septembrie 2005, echipa de juniori a echipei de fotbal U Cluj a fost invitată la Cupa Internațională de Fotbal Cluburi de către primăria din Suwon (Coreea) iar un grup de consilieri localii s-a dus în orașului Pecs (Ungaria) la un schimb de experiență. Întrebat ce avantaje concrete are Clujul de pe urma înfrățirilor, purtătorul de cuvânt de atunci al primăriei, Raimonda Boian, a declarat că „se promovează posibilitățile de finanțare în Cluj mai bine, și nu se știe de unde poate veni un investitor”.
Mai multe panouri care arătau înfrățirile Clujului cu diverse alte orașe au fost achizitionate în 2003 de către primăria condusă pe atunci de catre Gheorghe Funar de la firma clujeana Electrospot, prin intermediul serviciului de siguranță a circulației, plus alte patru panouri, care arătau că orașul are cinci stele.
- În 2007, de menționat, Roterham (UK) trimitea „mobilier, aparate tehnico-sanitare pentru dotarea corespunzătoare a unor facilități pentru copii și persoane vârstnice defavorizate”.
- Și pe cât de utile acestea, pe atât de nesemnificativă acțiunea din 2013; „Inaugurarea unei cabine telefonice specific britanice, oferite de British Business Group Transylvania, cu sprijinul Ambasadei Regatului Unit al Mării Britanii și al Irlandei de Nord în România, amplasată pe malul râului Someș”. Şi amplasarea unei maimuţe din plastic lângă. Simpatic? Poate. Necesar și util? Nu prea.
- Până și cu vecinii noștri din Ungheni, Republica Moldova, s-a desfășurat doar „proiectul Reabilitarea Parcului Central din orașul partener Ungheni”. Aici, noi am fost tare generoși și doar am oferit, fără să cerem ceva la schimb. Deși un oraș ce se concentrează pe dezvoltare industrială, nu pare că am învățat ceva.
- Iar cu cele trei cele mai recente orașe înfrățite, încă nu s-a materializat ceva concret.
Din partea asiatică, spre exemplu, nu am avut parte de ceva prea interesant – nu mai mult decât ce este menționat mai sus. La fel stă treaba și cu localitățile din țările sud-americane.
Poate că de la Sao Paolo am preluat, totuși, inițiativa de menținere a zonelor sărace și dezinteresul față de cei mai puțini norocoși (Paraisopolis, un Pata Rât mai mare).
În rest, dacă e să tragem o linie, multe conferințe și dezbateri pe diverse teme, diverse domenii; delegații în vizite (și de-o parte, și de alta); „Zilele orașului X la Cluj”; discuții și seminarii despre bune practici în organizarea diverselor evenimente sau posibile stabiliri ale unor proiecte; bucătari internaționali ce pregătesc preparate pentru clujeni, chiar și „aterizarea primului zbor direct Köln-Cluj pe Aeroportul Internațional din Cluj-Napoca (2008), moment sărbătorit în cadrul unui eveniment festiv”.
Și cam atât. Nu există date în arhiva ”digitală” a ”Antoniei”.
Practic, ne întâlnim, vedem, discutăm, le dăm la oameni să guste puțin din cultura de „înfrăţire” sub formă de haine, mâncare, distracție. Dar în ceea ce privește posibilități de infrastructură modernă aplicată, dezvoltare urbană aplicată, proiecte concrete de care să se fi și apucat, acestea s-au lăsat doar cu vizite, conversații ori corespondență. Reprezentanții să fie aici (sau să plece dincolo), să vadă un spectacol tradițional, mai un monument inaugurat, mai o discuție despre oportunități de colaborare, cu care oricum nu facem prea multe.
Poate e prea devreme pentru reciprocitate dincolo de hârtii și anunțuri festiviste că ne-am mai înfrățit cu cineva și mai trebuie să treacă 10-20-30 de ani până să concretizeze și primarul Emil Boc ceva.
Cu moldovenii i-o fi fost mai ușor, fiindcă sunt mai aproape. Cine știe?
Speranța moare ultima!
Poate că, totuși, în viitor, administrația municipiului Cluj-Napoca va lăsa vorbăria și plimbatul și va învăța de la restul administrațiilor din orașele cu care ne-am înfrățit cum să gestioneze corect nevoile de locuire și conviețuire din orașul nostru, din ce în ce mai sufocat de mașini, oameni și investiții. Poate că, în viitor, administratorii politici ai Clujului vor acorda mai multă atenție drumurilor ce ar decongestiona traficul.
Poate vom avea metrou?
La cum a fost gândit, oricum nu contează că, din nou, se concentrează doar pe o rută în „linie dreaptă”.
Sperăm la mai multă ”maturitate” administrativă din partea politicienilor noștri, la schimburi concrete de experiență cu administrațiile înfrățite și la mai puține fotografii, festivism și populism.
PS: