Editorial

De ce RAMPA a insemnat timp de 25 de ani cea mai buna afacere la negru din Cluj. Si niste realitati duhnind a bani murdari

Unul dintre cei mai destepti oameni din judetul Cluj a fost Eugen Veres, „Tiganul”, asa cum il alintau politicienii pe care i-am cunoscut in ultimii 15 ani. Imbracat mereu modest, cu o tonalitate mereu plangacioasa in voce, Veres a fost in ultimii 25 de ani proprietarul uneia dintre cele mai mari afaceri din oras la negru: rampa de la Pata Rat.

 

Stati, nu sariti, stiu prea bine ca rampa era operata de o societate comerciala, Salprest, dar nu la intrarile de sute de tone de gunoaie aduse de Rosal si Brantner-Veres ma refer.

Dupa aceasta analiza a mea, poate veti intelege mai bine de ce NU S-A DORIT rezolvarea problemei gunoaielor. Fiindca s-ar fi distrus o sursa de cash la negru ce a alimentat timp de 25 de ani toata zona politicului clujean.

Spuma politicii clujene a trait din subsidii provenite din gunoaie. Campanii electorale in sir au fost finantate din gunoaie. 

foto – AltArt

 

Fara scoala, dar extrem de inteligent. Si discret.

 

Eugen Veres a murit. Si a dus cu el in mormant toate secretele orasului. Din familie, avem informatia ca batranul a lasat un caiet mare in care erau trecuti toti cei carora le daduse bani sau care apelasera la el in lucruri importante sau mai putin importante: 

 

– politicieni in devenire, pe care Veres ii finanta ca sa aiba ascendent asupra lor atunci cand va avea nevoie de ceva

– politicieni cu acte in regula, la putere sau in opozitie, fiindca Veres stia ca si cei din opozitie vor ajunge intr-o zi la putere

– politruci si functionari inalti ai sistemului birocratic – un sefulet de la Garda, un smecher de la Cadastru, o tanti mare sefa la Primarie, ba chiar si oameni de afaceri cu bani – fiindca, nu-i asa, de ce sa dea cineva 400 de euro ca sa care pe bani molozul de la vila, cand poate suna la cineva care va suna la Veres pentru ajutor?!

– campanii electorale

– ziare locale

 

CEO la Pata Rat

 

Desigur, Veres isi pastra grosul cashului si pentru el. Dar actiona ca un adevarat CEO al gunoaielor, scotand euro puturosi, dar valorosi, din sutele de mii de tone de gunoaie ale Clujului. 

Nimeni nu a observat si nu si-a explicat pana acum de unde sunt banii astia si, mai ales, de ce comunitatea de peste 1000 de tigani de la Pata Rat a stat in picioare de atatia ani. 

Fiindca acest Veres, maestru discret al banului la negru, scamator al aparentelor, a creat o intreprindere virtuala cu scop lucrativ in care tiganii erau angajatii, iar el, un vizionar, ce aplica principiile de reciclare selectiva de peste 20 de ani la Cluj-Napoca. Veres chiar ar fi trebuit premiat de Green Peace in Romania, caci a fost un pionier al reciclarii 🙂

Veres a fost angajatorul informal al uneia dintre cele mai mari societati-fantoma din istoria Clujului – PATA RAT.

 

Zi de zi, in ultimii 25 de ani, sute de tigani au robotit scormonind in gunoi pentru giuvaerele reciclarii: hartie, fier, alte metale, sticla, plastic, etc.

Iar „societatea” a functionat zilnic, fara de oprire, cu un furnizor constant si gratuit de materie prima: Clujul. O sa spuneti ca sunt nebun, dar v-ati dori si dumneavoastra sa aveti o mie de oameni la dispozitie care sa aleaga din gunoaie mii de kilograme de hartie si carton pe zi, tone si tone de fier pe zi, zeci de mii de peturi pe saptamana! Inseamna cash zilnic, cash la negru, cash nesperat.

Cu un cinism pe care putini i l-au sesizat, Veres isi folosea tiganii ca forta de munca, ca masa de manevra, ca arma de santaj social, ca masina de vot.

Depinde ce zi era, ce trebuia facut si cine trebuia ajutat.

 

Supermanul tiganilor

 

Tiganii, putin educati si dependenti („rampa asta e un drog, Liviule„, mi-a zis intr-o zi Veres acum multi ani), nu primeau mare lucru din munca lor, de aia nici nu s-au imbogatit din reciclare, desi cantitatile produse de ei ar fi trebuit sa ii faca bogati, dar primeau suficient cat sa poata sa manance, sa bea, sa duca isi duca viata lor tiganeasca.

Veres, de aceeasi etnie, le stia mentalitatea si ii framanta dupa bunul plac: intr-o luna ii ameninta ca se inchide rampa si ca nu mai sunt solutii, ii baga bine in sperieti, in alta, le spunea ca s-a luat de piept cu primarul si cu toti oamenii rai care vroiau sa le faca rau si ca le-a aratat el lor, ca un Superman ce era. Iar tiganii il divinizau. Il ascultau, nu ii ieseau deloc din cuvant: daca maine li se cerea sa voteze cu X, asa se intampla. A zis domnul Veres, nu era loc de intors.

Jocul asta il facea si cu autoritatile. Sa privim un moment epic in care Veres calmeaza gloata de tigani scosi la protest „din senin”:

Filmarea e din noiembrie 2012. E o scena trasa la indigo. Veres merge in Pata Rat si le spune: „Inainte de închiderea rampei, instituţiile trebuie să aibă grijă de voi. In curând veti lucra pe rampă la fel ca înainte”.

Veres a jucat piesa asta de teatru mai mereu in ultimii 5 ani. De exemplu, in iulie 2010, cand jandarmii au incercat sa inchida rampa si a iesit cu scandal. Veres era regizorul perfect al dramoletei tiganilor. Iata ce declara la acea vreme:

„Nu am fost lasati sa intram cu gunoaiele. Vineri seara a fost acolo sefa de la Garda de Mediu cu doua colege sa supravegheze accesul in depozit, iar astazi (sambata) au venit cu jandarmii si nu au permis accesul nimanui”, a spus Eugen Veres. El spune insa ca i-a atras atentia doamnei de la Mediu asupra faptului ca in weekend o serie de unitati produc deseuri in cantitati mai mari – piete, spitale – si ca exista riscul imbolnavirii”, se spune intr-un material din Ziua de Cluj de la acea vreme.

Si rampa nu s-a inchis nici atunci. O doamna pe nume Anna Horvath, directorul ditamai Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului (ARPM), si care astazi este VICEPRIMAR al Clujului, declara batoasa presei ca „era stabilit de mai multa vreme ca aceasta groapa va fi inchisa in 16 iulie… Se stia inca de la semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeana ca rampa de gunoi de la Pata Rat va fi inchisa in data de 16 iulie. A venit si ziua aceea, si s-a sistat depozitarea pe rampa”.

Anna Horvath de la UDMR este unul dintre actorii secundari ai nenorocirii de la Pata Rat, dar este la fel de vinovata. Caci a mimat implicarea. E doar o actrita ce stie sa taca frumos atunci cand primeste, ca o sclava politica ce este, ordin sa priveasca in alta parte. Aceasta femeie a stat in preajma lui Emil Boc in ultimii 3 ani si nu s-a implicat O SECUNDA in situatie, desi fusese sefa peste Agentia Regionala de Mediu. Il putea trage de maneca pe Boc, il putea sfatui sa actioneze mai din timp. A ales sa se piteasca dupa „munca”, munca ce a facut ca ONG-urile maghiare sa se umple de sute de mii de lei nerambursabili. Acest personaj ciudat si multe altele din aceasta poveste s-au comportat mereu suspect: ca si cum ar fi avut un interes ca Clujul sa NU aiba niciodata Centru de Management al Deseurilor. 

 

Luati-va o lama si taiati-va simtul cetatenesc, dragi clujeni, caci va voi da spre lectura o stire din Graiul Salajului, de acum cateva luni, care ne arata ca in Salaj, judetul ala din capatul hartii Romaniei, ala care nu se compara cu noi, Clujul, inima Transilvaniei, tocmai se apropie de finalul proiectului lor european de constructie a unui Centru de Management:

Proiectul salajenilor a inceput in noiembrie 2010, da? Sa vedem cum stau acum:

 

 

Veres a inteles forta Rosal. Dar tot la el era cutitul. Au impartit doar painea

 

La cativa ani dupa Revolutie, Veres prinsese cheag serios, iar dupa anii 2000, se poate spune ca era unul dintre stalpii orasului. Unul modest, ce nu vroia sa iasa in evidenta. Dar unul influent si bogat – avea 3 afaceri in domeniul gunoiului: era actionar la Brantner-Veres, operatorul din oras, era proprietar unic la Salprest Rampa si „director general peste tigani” (citez din Veres), care reciclau selectiv pentru buzunarul sau larg.

Ce ani frumosi! Chiar daca grei, au fost ani de profituri imense! Un moment mai trist din existenta sa a fost atunci cand a aparut Rosalul in schema. Pedelistii erau la maxim, Rosalul venea cu oua mari in Cluj. Proaspatul primar de atunci, Emil Boc, considerat sluga lui Basescu, primise ordin sa faca orice ca Rosal sa devina monopol pe salubrizare in Cluj.

Veres, intelept, si-a scos coltii si a zambit in acelasi timp. A zambit amabil fiindca a inteles ca nu mai putea pastra orasul doar pentru el, avand in vedere cat sunt de hulpavi portocaliii, dar a marait amenintator transmitand ca fara jumatate de oras in posesie o sa iasa scandal.

Pana si Rosal a inteles forta lui Veres. Iar „tortul”, un business de zeci de milioane de euro pe contractul de 8 ani, a fost impartit frateste. De era DNA puternica atunci, ar fi avut ce aresta. Caietul de licititatii de atunci s-a facut „la fix” pentru ca cele doua societati sa isi imparta Clujul frateste.

O vreme, lucrurile au mers cum trebuie. Pana a venit imputita aia de veste ca trebuie sa intram in Uniunea Europeana.

Veres nu era prost. Stia spre ce se indreapta Clujul: spre norme, spre proiecte europene, spre reglementare. Asa ca s-a pregatit intens, sporind spagile catre politicieni. Reamintindu-le unora, deja ajunsi in functii cheie, unora care se si laudau chiar ca au avut primul job la domnul Veres, ca el a fost cel care i-a sprijinit. Si le-a dat cod rosu de tergiversare: Pata Rat trebuia sa ramana cat mai mult in viata, fiindca orice nebunie de centru de management al deseurilor, da, da, CMID-ul asta pacatos, tergiversat, nu-i asa, cu totul intamplator pana azi, ar fi insemnat moartea cashului la negru.

 

Centru de Management al Amanarilor

 

Ziua de 5 ianuarie 2012 in care Alin Tise, in calitate de presedinte al Consiliului Judetean, a semnat contractul pentru Centrul de Deseuri a insemnat o zi neagra pentru Veres. Si pentru Tise, care era ca un fiu pentru Veres. Dar Tise nu prea avea ce sa mai faca, nu putea opri chiar intr-atat dezvoltarea judetului. 

Asta a inteles si Veres. Si a mai inteles ceva, ca nu poate sa impiedice, dar poate sa amane. Sigur, necesita mai mult efort acest proces, dar oameni avea Veres si in Primarie si in CJ. 

Domnul președinte al Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, anunta la acea vreme:

„Valoarea contractului este de 107.536.011, 54 lei fără TVA şi se referă la proiectarea şi execuţia Zonei Tehnice aferente CMID Cluj-Napoca, compusă din: Staţie de Tratare Mecano-Biologică a deşeurilor biodegradabile, Staţie de Sortare deşeuri reciclabile, infrastructura adiacentă (alimentare cu apă, alimentare cu energie electrică, reţea de incendiu; (din care maxim 2 luni proiectare, DDE, doc. obținere avize etc. de la data de emitere a ordinului de începere a lucrărilor); prin contract este prevăzută şi execuţia Celulei nr. 1 de depozitare deşeuri, în suprafaţă de 7,76 ha, drumuri şi platforme, clădire administrativă, zonă de intervenţii utilaje, zonă spălare roţi, staţie epurare levigat, staţie de combustibil, reţele incintă, sistem captare gaz din depozit, lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor, zona de recepţie deşeuri, cabină personal de supraveghere, monitorizare mediu.

Termenul de execuţie al lucrărilor este de 14 luni, iar durata perioadei de notificare a defecţiunilor este de 60 de luni”.

Ce minciuna gogonata avea sa se dovedeasca acest termen de executie! Teoretic, in martie 2013, Clujul trebuia sa aiba un centru modern de deseuri. Practic, de la semnarea actelor lui Tise si pana azi, au trecut 3 ani si jumatate.

Stiri de Cluj noteaza mai apoi ca „Georgică Cornu, patronul firmei Confort, a primit de la CJ Cluj, din mâna fostului președine Alin Tișe, suma de 13 milioane de lei, circa 3 milioane de euro, la începutul anului, când au fost demarate lucrările”, dar ca banii ar fi fost devalizați, în mare parte. ”Banii au fost folosiți la alte proiecte pe care firma Confort le derulează în țară, lucru nepermis de lege. Oricum lucrarea nu este făcută, iar oamenii nu sunt plătiți”, au precizat reprezentanții CJ Cluj pentru Stiri de Cluj.

Firma Confort a intrat apoi in insolventa, un alt dezastru care a pus iar pe butuci soarta Centrului de Management al Deseurilor. 

La aproape un an de la semnarea contractului, adica pe 25 februarie 2013, Atzwanger a preluat contractul pentru construcția CMID prin intermediul unui act adițional semnat cu Uioreanu în urma intrării în insolvență a societății Confort. Cu toate că contractul trebuia finalizat inițial în 14 luni s-a mărit timpul pentru efectuarea lucrărilor la 22 de luni și 15 zile, precizeaza saptamanalul Gazeta de Cluj.

 

Astazi, duhoarea gunoaielor ameninta sa ne sufoce: proiectul este sistat, iar Atzwanger, concernul italian care are antrepriza generala a proiectului a demarat o ampla procedura comerciala de arbitraj. In prima parte a acestui proces cu manusi de catifea, dar extrem de letal (vezi cazul fratilor Micula), Atzwanger a castigat pe linie impotriva CJ. Surse din mediul avocatilor sustin ca, desi CJ a contestat prin Seplecan verdictele arbitrajului, la „recurs”, Consiliul Judetean va pierde usturator si ca se va lasa cu executari de conturi. Din banii nostri.

 

Cine sapa rampa altuia cade singur in ea

 

13 august 2014. O zi socanta. Emil Boc, cu un zambet suspect de amabil, il ia de brat pe Mihai Seplecan, aflat intr-o temporara stare de putere, fiind nominalizat pentru cateva zile ca vicepresedinte de Consiliu Judetean. Intr-o conferinta de presa duhnind a ipocrizie, Boc a anuntat ca a batut palma cu Seplecan pentru predarea (din partea primăriei) şi primirea (din partea consiliului judeţean), a vechii gropi de gunoi de la Pata Rat. In perioada urmatoare, consiliul judetean urma sa organizeze o licitatie pentru inchiderea gropii.

Dati-mi voie sa va reamintesc contextul acelei zile. Eram intr-o noua perioada de santaj social si comercial a lui Veres, care isi suspendase rampa, chipurile amenintat de inchisoare si de rigorile legii. A mai facut-o in ultimii trei ani de cateva ori, e adevarat, la fiercare suspendare din asta intempestiva, sefii de la Mediu deveneau tot mai amenintatori si transmiteau catre autoritati un mesaj clar: sa nu se mai joace bambilici cu rampa, fiindca o sa avem probleme mari ca judet.

Constient ca nu o mai poate lalai prea mult, Emil Boc si-a scos de la naftalina cel mai bun zambet ipocrit si l-a chemat pe Seplecan la el, vorba aia, sa discute ca grei ai judetului ce sunt. 

Seplecan, abia pus vicepresedinte si constient ca va fi suspendat, se duce la Boc ca sa marcheze politic momentul si sa le arate tuturor cat de mult potential are, cum il baga in seama pana si Boc care are nevoie de viziunea lui pentru a rezolva problemele cetatenilor. In fapt, Emil Boc, cunoscut posesor al sindromului procrastinatiei (forma de abulie caracterizata prin tendinta de a amana actiunea pentru mai tarziu, de a o temporiza, atitudine frecventa In psihastenie), amanase cat a putut de mult decizia inchiderii rampei fiindca inca nu gasise fraierul de serviciu.

Uioreanu ii daduse cu flit, a venit apoi momentul arestarii sale si relatia cu „judetul” intrase in letargie. Boc a profitat in stilul sau caracteristic de mica sansa temporala si temporara oferita de alegerea lui Seplecan pentru a-i pasa cartoful fierbinte al rampei.

Cand Boc iti zice „maestre”, fii sigur ca fie iti baga pe gat un rahat impachetat frumos, fie uita in a doua secunda ce ti-a promis.

In cazul asta insa, „maestrul” Seplecan a luat un sah in august 2014, preluand placinta stricata a rampei, dar i-a dat mat lui Boc cand a revenit pe pozitii de forta ca presedinte plin inchizand in mod neasteptat rampa. Asa cum si trebuia, sa ne intelegem. Iar Boc nu se astepta ca Seplecan sa o inchida atat de ferm si atat de repede. Facand deja parte din acelasi partid, Boc spera sa ii adoarma „fraierului” de Seplecan simturile, caci avea nevoie ca de aer de rampa aia nenorocita macar sa mai depoziteze cateva luni acolo in mod ilegal. Dar Seplecan, mata blanda zgarie rau, i-a intors cartoful fierbinte, ba inca facut pireu cu snitel.

 

De ce mustele roiesc in jurul lui Boc, nu in jurul lui Seplecan

 

Daca discutam strict despre responsabilitati, singurul responsabil in concret/din punct de vedere tehnic/acum este seful Asociatiei de Dezvoltare Intercomunitara Eco Metropolitan Cluj, Vakar Istvan. Pe care nu il intreaba nimeni de sanatate din mai multe motive: unu, pentru ca daca se ia in gura cu Boc, Boc ii zboara viceprimarul, pe Anna Horvath, doi, pentru ca Vakar Istvan a jucat la fel de perfid pe acest subiect ca restul lumii politice (nu uitati, Anna Horvath, actuala viceprimarita, e femeia aia care a fost sefa REGIONALA la Protectia Mediului si care nu a fost in stare ani de zile sa faca ce a facut Seplecan intr-un minut: sa inchida rampa ilegala si aceeasi femeie care a blocat proiectul lui Silviu Prigoana ce pusese in 2009 la dispozitie un teren de 30 si ceva de hectare pe zona fostului depozit al CUG), trei – pentru ca Vakar nu vrea si nu stie cum sa rezolve chestia asta. 

Seplecan stie foarte bine aceste detalii si nu isi va asuma presedintia ADI, in schimb se ofera sa joace teatru (sic!) in fata colegilor de partid, un teatru corect, cu care liberalii si pedelistii nu sunt foarte obisnuiti, ei fiind mereu in stare sa traga de lege ca de elastic. De ce joaca Seplecan teatru politic corect in chestiunea gunoaielor? Fiindca se teme de parnaie. Ca sa va rezum, uitati-va la actiunile lui Seplecan din ultimele saptamani pe tema gunoaielor: joaca magistral. Cand e nevoie, le reaminteste tuturor ca problema e la Boc, si asa si e. Cand primeste amenintari de la pedelisti ca va fi schimbat, Seplecan joaca pe doua registre. 

1. Ofera in public solutii oarecare (gen Savadisla), dar nu si le asuma (deci, nu poa’ sa zica nimeni ca nu e proactiv). Dar Savadisla e doar guma de mestecat, pana sa fie luata in considerare ca optiune, intreb si eu, ca prostul:

– exista studiu de impact?

– cine va administra rampa temporara, DACA se va ajunge la o solutie?

– pe unde se va face accesul? ca va fi omorat tot traficul in zona

– la ce costuri va avea loc o eventuala operatiune „Savadisla”?

 

2. SAU se acopera cu acte, acte de la ministrul Fondurilor Europene, nu de la Mary Ratiu, acte care spun CLAR ca nimic din ceea ce vrea Boc sa se intample NU SE POATE FACE, ca e ILEGAL. 

Sa citim impreuna un pic aceste doua scanuri venite de la insusi ministrul Marian Nica si care ne arata ca Boc a belit-o, daca e se folosim un termen drag lui (o sa va explic cum vorbeste Boc la telefon mai incolo):

 

 

 

Asadar, sa fie clar: pentru terenul din Feleac, Ministerul Fondului Europene spune fara echivoc ca nu e posibila plata vreunei redevente, indiferent ce vise are comuna Feleac pe tema asta, si, mai rau, ca bucata de teren pe care Boc o vroia transformata in rampa provizorie nu poate fi cumparata in cadrul proiectului, fiindca nu face parte din CMID si nici nu se incadreaza la cheltuieli eligibile. 

 

Emil Boc, de cand n-ai mai fost la Pata Rat? 

 

Un lucru interesant este faptul ca domnul Emil Boc, ditamai primarul Clujului cu 3 mandate si fost premier, n-a mai fost la Pata Rat de ANI DE ZILE. El vorbeste acum de rampe temporare, se roaga lui Dumnezeu pentru o solutie divina in problema gunoaielor, ba chiar ii propune ilegalitati lui Seplecan, dar noi NU gasim in arhiva redactiei in ultimii ani o singura poza macar cu el la Pata.

Cat de lipsit de responsabilitate sa fii ca primar sa ignori o asemenea problema sociala? Tiganii de la Pata Rat sunt cetateni ai acestui oras, fie ca ii place lui Boc, fie ca nu. Nu poti fi atat de las incat sa nu mergi acolo, la cetatenii tai, doar pentru ca nu ai chef sau pentru ca ti-e frica sa fii scuipat! Si ei, ca te-au votat sau nu, domnule primar, au nevoie de solutii! Dupa ani de lalaieli, a venit vremea ca Boc si sleahta lui sa dea socoteala pentru ignorarea cu buna stiinta a acestei probleme sociale enorme!

Daca discutam nu de responsabilitati, ci despre cine si-o ia pe cocoasa, atunci Emil Boc se inscrie la primire. El o sa o ia cel mai rau. De aia e iritat maxim, de aia e stresat si l-a apucat rugaciunea catre Dumnezeu. Primo, pentru ca nu exista solutii RAPIDE, adica oameni buni, nici macar in cateva saptamani, si secundo, pentru ca, chiar daca Vakar ar trebui sa dea explicatii pentru gunoaiele ce vor zamui pe strazi, toata ura clujenilor i se va revarsa lui Boc in cap. 

Ii solicit lui Emil Boc sa programeze de indata o vizita „pe teren”, acolo, la Pata Rat, nu sa se fofileze pe dupa pistolul lui Palli, bodyguardul sau pitic! 

Oamenii de la Pata Rat sunt oameni muncitori si au nevoie de joburi! Vor sa munceasca! Am inteles ca Directia de Asistenta Sociala le-a trimis de mancare tiganilor de la Pata Rat in fiecare zi! Foarte bine! Dar legea permite numai o saptamana sa se faca acest lucru! Ce se va intampla dupa?

 

Exodul romilor de la Pata Rat spre cartierele Clujului a inceput!

 

De cateva zile, Primaria primeste sesizari in draci de la cetateni, dar nu sufla un cuvant despre asta! Romii de la Pata Rat au invadat incet incet cartierele Clujului. Desfac tomberoanele, vandalizeaza in unele cazuri punctele gospodaresti, cauta sa recicleze. Merg cu caruturi in Gheorgheni, Marasti si Zorilor si cauta materiale reciclabile lasand mizerie de nedescris in urma. Ne-au sunat taximetristi la redactie sa ne spuna ca intr-un capat al Fagetului s-a format deja o mica colonie de romi.

Elza Almasi, redactor Ziar de Cluj, care a fost azi dimineata la Pata Rat, imi spune ca oamenii sunt „inca” calmi, ca nu sunt recalcitranti. Dar cand mancarea gratuita de la primarie se va sista si cand isi vor da seama peste doua saptamani ca nu mai au bani din ce sa se hraneasca, ce se va intampla atunci?

Dar daca se vor isca batai si conflicte violente intre locuitorii cartierelor clujene si tiganii din Pata Rat in cautare de gunoaie din care sa traiasca? 

Dar daca cei peste o mie de oameni, care chiar au muncit pentru traiul lor amarat, atunci cand isi vor da seama ca au fost parasiti, se vor muta in centrul Clujului? Cam ce capitala europeana vom arata lumii ca suntem?

 

Rosal si Brantner-Veres, firme cocosite in prezent de cheltuieli imense. Cat vor rezista?

 

In aceasta dimineata, avocatul Ciprian Paun posta pe pagina sa de facebook urmatoarea remarca:

Dati-mi voie sa va fac si eu o socoteala. Este reala si acurata. Din ea reiese ca un operator de genul Rosal sau Brantner-Veres plateste de la inchiderea rampei, in fiecare zi, peste 10 000 de euro pentru „distractia” ducerii gunoaielor la Alba-Iulia. Ati inteles, da? 10 000 de euro pe zi fiecare operator!

 

De ce?

 

Cost Transport Gunoi:

drum dus-intors Cluj-Alba – 234 km

cost kilometru: 4,5 lei

medie de drumuri efectuate: 36

36 de ture x 4,5 lei x 234 km = circa 37 900 lei, adica 8400 euro/operator

 

Cost Depunere Gunoi Rampa Alba

200 tone pe zi X 40 lei/to = 8000 de lei, adica 1700 de euro/operator

 

Cost total zilnic/operator: 10 100 euro x 2 operatori = 20 200 euro/zi

 

Asadar, Rosal sau Brantner-Veres trebuie sa suporte, daca situatia nu se va rezolva in urmatoarea luna, o factura lunara de 200 000 de euro fiecare.

Va spun sigur ca nici Rosal si nici Brantner-Veres nu rezista mai mult de doua luni in acest ritm. Fiindca intra in faliment.

 

Nota: avertizez faptul ca in acest moment in Cluj-Napoca operatorii Rosal si Brantner-Veres nu mai ridica voluminoasele. Gunoaiele mari, gen fotolii, canapele, etc. Priviti in jur, ele raman parasite acolo, e un spectacol vizual grotesc!

 

Variantele la care se gandeste Boc

 

Varianta 1 – Boc si Consiliul local subventioneaza transportul si depunerea – GRESIT

Este o varianta cam… imposibila. Emil Boc ar trebuie sa isi ia consilierii si sa bage la subventie cresterea pretului la gunoi, indicata de avocatul Paun, adica de la 21 lei la 90, adica sa scoata din bugetul orasului acesti bani.

Vor face puscarie toti consilierii, in frunte cu primarul, daca vor indrazni sa suporte SUBVENTIA costului de transport si depunere! Si daca ar facea-o insa, ar fi tot pe termen scurt. Alba-Iulia nu ne va primi decat pentru doua saptamani cu gunoaiele noastre, Clujul produce prea mult gunoi pentru capaictatea lor si le-am omori rampa. Satu Mare nu ne vrea, la Bistrita nici vorba. Sa te duci mai departe de atat e imposibil de scump!

Varianta 2 – Emil Boc si Consiliul Local indexeaza tarifele!

 

Consiliul Local si Emil Boc au ca varianta NESIMTITA sa accepte propunerile facute deja in atentia Comisiei de Buget-Finante de catre Rosal si Brantner Veres de indexare a tarifelor deja crescute cu aceste cheltuieli de transport la Alba Iulia sau la cine ne-o mai primi. Este posibil, dar asta ar insemna sa impovarezi popualtia direct si fara mila. Emil Boc este un populist sadea, mai bine isi da demisia decat sa faca asta! 

 

 

Sper ca analiza mea v-a facut macar sa meditati mai adanc la problema gunoaielor si ca v-a oferit si alte unghiuri de abordare vizavi de adevaratele implicatii ale incompetentei de care au dat dovada politicienii PDL, UDMR si USL din ultimii ani. Boc si clica lui, Tise si clica lui, Apostu si clica lui, Uioreanu si clica lui, toti si-au batut joc de acest proiect pe care l-au sapat sau ignorat cum au putut. Clujul, fala Transilvaniei, a ajuns in situatia in care sa se milogeasca la Alba-Iulia pentru a-si goli tomberoanele. Emil Boc si toti cei pe care i-a nanasit in politica au sugrumat acest proiect si ne-au aruncat pe noi, cetatenii, la tomberon. Daca ar putea si nu le-ar trebuie voturile noastre o data la patru ani, Boc si consilierii locali ar fi in stare sa ne si incinereze. Sa nu ne facem ca nu mai vedem cat a involuat in ultimii ani Clujul.  

 

Draga clujeanule, 

 

S-a ajuns aici pentru ca tu, cel care zici mereu ca esti dezamagit de politica, tu, cel care zici ca nu mai votezi, i-ai lasat pe altii sa voteze si sa decida pentru tine. 25 la suta din clujeni au decis pentru restul de 75 la suta, asta e un fapt. 

Si, in timp ce tu te lamentezi ca suntem plini de gropi, ca nu avem parcuri, ca ne napadesc gunoaiele, politicienii isi rad in palme, fiindca stiu ca cei 25 la suta dintre clujenii care l-au ales pe Boc timp de 12 ani si pe Funar in alti ani vor veni la vot si in 2016.

Asta nu ai inteles tu, clujeanule dezamagit sau nehotarat sau ignorant: prima conditie ca sa ai sanse sa castigi un concurs este sa participi.

Asa e si cu orasul nostru: prima conditie ca acest oras sa devina cu adevarat o nestemata este sa te ridici in picioare si sa le arati tuturor ca existi. Votand.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *