Un copil se joaca in fantana arteziana din centrul orasului. Rade in timp ce fuge prin apa ce tasneste din pamant, iar parintii lui il aplauda si-i fac poze. Smulge un zambet de la oricine ii vede piciorusele micute zburdand prin apa rece. O tanara cu parul lung alearga desculta printre jeturile jucause. Incearca sa prinda apa in palme si, cand reuseste, o arunca inspre prietenii ei ce nu contenesc sa-i mai faca poze. Smulge cate o privire blanda de la orice trecator ce si-ar dori sa fie in locul ei – sa poata sa se joace in apa din centrul orasului, la orele amiezii, in loc sa se indrepte spre birou dupa pauza de masa. O femeie de etnie roma isi racoreste picioarele in arteziana din centrul orasului. Imaginea se schimba – trecatorii nu mai zambesc, nimeni nu aplauda, nimeni nu o invidiaza. Iar cei care isi indreapta catre ea camera telefonului mobil, cel mai probabil, vor incarca fotografia pe un site de socializare unde vor blama un astfel de comportament.
Aceeasi actiune, acelasi comportament, facute de oameni diferiti sunt vazute cu ochi diferiti. Cand un copil, un barbat sau o femeie de etnie roma se racoresc in fantana arteziana din centrul orasului, atitudinea fata de ei devine, de cele mai multe ori, una negativa. Oamenii ii condamna pe “tiganii” care “se spala” in centrul orasului, dar ii lauda si promoveaza pe tinerii care “se distreaza”.
“Pentru mine este discrepant acest lucru: faptul ca oamenii se raporteaza diferit la oameni diferiti. Sursa este perspectiva prin care ii privim pe unii si pe altii: pozitiva ori negativa. Doar asta influenteaza modul in care citim diferit acelasi act. Eu nu cred ca este vreo diferenta in faptul ca doua persoane de etnii diferite sau de varste diferte fac acelasi lucru, in acelasi loc. Singura diferenta vine din semnificatia pe care fiecare privitor i-o atribuie, din perspectiva propriilor prejudecati”, spune Rarita Zbranca, director al Fundatiei AltArt si co-fondator al Fabricii de Pensule.
Ea spune ca “frumusetea e in ochii privitorului” si e de parere ca aceasta expresie se poate transpune si intr-o astfel de situatie.
“Daca e vorba de un copil ce face baie in fantana, ni se pare ca e ceva frumos; daca este vorba de cineva in varsta, ni se pare ca e urat; daca e cineva cu o piele alba, ni se pare ca e frumos, iar daca e cineva de o alta etnie, ni se pare ca e urat. Dar in natura, in esenta, nu exista nicio diferenta, e doar modul in care noi atribuim “frumusetea” unui tip de statut social. Cred ca e specific naturii umane sa faca asta. Ce traim noi in Romania, nu neaparat in Cluj, e un moment in care inca exista diferente foarte mari intre sistemele de valori ale societatii. Practic, societatea romaneasca are nevoie sa-si reactualizeze sistemul de valori, asta cred. Trebuie sa ne aliniem unui sistem de valori european, dar in mod autentic; pentru ca noi am aderat la valorile europene prin integrarea la Uniunea Europeana, dar am facut-o la nivel formal, legislativ, de politici. Nu am reusit sa facem aceasta actualizare la nivelul trairilor. Avem nevoie de cativa ani de exercitii ca transferul acesta de valori sa se intample si la nivelul a ceea ce simtim si a ceea ce traim”, e de parere Rarita Zbarca.
Profesorul de sociologie Vasile Dancu spune ca judecatile noastre sunt puternic marcate de stereotipuri si ca aceeasi fapta, din punctul de vedere al unei semiotici sociale, poate sa aiba, in mod firesc, moduri diferite de citire din partea cetatenilor, jurnalistilor sau analistilor.
“Copiii si copilaria, in general, sunt tolerati in toate spatiile. Copilaria este conotata puternic pozitiv, copiii infrumuseteaza orice spatiu, indiferent ce fac sau cum se comporta. Romii, din pacate, genereaza o apreciere negativa prin comportamentul lor in spatiul public. De regula, comportamentul asteptat din partea romilor este sa sfideze normele comune. Ei traiesc foarte mult intr-o contracultura, sunt socializati contracultural, iar stereotipul nostru este ca, in fiecare moment, ei sunt contraculturali, ca in fiecare moment sfideaza normele. Daca mergem pe imaginatie, putem sa ne imaginam ca unei femei de etnie roma i se face rau si merge sa se linisteasca cu niste apa din fantana. Si atunci, noi nu ne dam seama de diferenta, nu constientizam ca poate fi un om bolnav. Stereotipurile actioneaza foarte puternic asupra modului in care interpretam situatiile publice”, explica Vasile Dancu.
Profesorul spune ca acest mod de gandire nu e unul specific Clujului sau Romaniei, ci e o caracteristica a societatii contemporane.
“Gandim foarte mult dupa tipuri sociale, dupa scheme de perceptie prefabricate. Astazi, in lumea contemporana, sociologia este noua, dar ca disciplina ar trebui sa faca exact acest lucru: sa arate oamenilor ca noi gandim fals in anumite situatii, ca aprecierile noastre sunt bazate pe stereotipuri si pe lucruri care nu sunt gandite neaparat. Ca de foarte multe ori ne incredem ca avem dreptate pentru ca toata lumea gandeste asa. Pot sa gandeasca cu totii prost la un moment dat; erorile de rationament le pot face milioane de oameni – se intampla atunci cand vorbim despre categorii etnice, violenta, de categorizare sociala. Masele, multimile fac erori la fel de mari ca individul, cateodata chiar mai mari. Iar rolul sociologiei este tocmai acesta: ca citeasca astfel de situatii sociale”, mai spune Vasile Dancu.
Activistul Adrian Dohotaru, o voce puternica a societatii civile a Clujului, e de parere ca rasismul este extrem de raspandit in spatiul romanesc. El spune ca, de fapt, romii sunt o categorie mai degraba sociala decat etnica.
“Saracia noastra o vedem la ei. Din cauza asta, lumea descrie un astfel de gest in termeni diferiti. Sa ne gandim ca in locul romului e un taran care face baie in fantana arteziana din centrul orasului. Jumatate din Romania nu are canalizare sau toaleta in casa. Atunci, perceptia asupra unui om care e imbracat ca un taran e ca e mizer si ca se afla acolo ca sa faca o baie in fantana publica. Acestea sunt perceptiile legate de saracie. De aceea ziceam ca romul e o categorie sociala. Asa cum si taranul care face baie intr-o fantana publica e blamat, iar hipsterul care se simte bine, nu”, explica Dohotaru.
Acesta spune ca “pana la urma, ne e teama de propria saracie sau obarsie”.
“E o indepartare de aceste categorii, pentru ca si noi ne gandim ca putem ajunge in situatia respectiva. Ca sa dau un exemplu din istorie: un roman, cand se casatorea cu un tigan, devenea rob. Deci nu robul devenea taran liber, ci romanul isi pierdea statutul de om liber”, mai spune el.
Acivistul zice ca rasismul nu e caracteristic Clujului, ci e o problema generala.
“Cred ca trebuie sa intelegem de ce categoriile sociale si etnice au evoluat diferit. Romii au fost sclavi timp de jumatate de mileniu; e cea mai indelungata sclavie in spatiul european, chiar mai lunga decat cea a negrilor in Statele Unite ale Americii, motiv pentru care si-au dezvoltat obiceiuri diferite. Cand esti sclav sau rob, cum erau denumiti la noi tiganii, iti dezvolti obiceiuri diferite de cele le stapanilor, iar noi trebuie sa intelegem acest lucru. Acum trebuie sa ne gandim la variante de reintegrare a alor. Daca ne gandim la o scara istorica, faptul ca in ultimii 5-10 ani se discuta de romi si apar in discurul public, fata de acum 20 de ani, cand ei nu apareau, e deja o imbunatatire”, incheie Adrian Dohotaru.