Scriu acest articol pentru ca sunt unguroaica redactiei. Unguroaica fiind, mai mult ca sigur sunt udemerista si votez mereu cu UDMR. La alegeri, indiferent de natura lor, mereu se gaseste cineva care sa imi spuna (nu sa ma intrebe) ca am votat “cu ungurii”. Si ii las sa creada asta.
Unguroaica fiind, mai mult ca sigur am fost printre primii care m-am inghesuit sa votez partidul lui Viktor Orban, ca doar el a fost cel care ne-a aruncat osul deja ros si uscat al dreptului de vot in “tara mama”. Dupa ce am votat, m-a cuprins un sentiment inaltator, simteam ca sunt importanta si am declarat ziarelor ca in sfarsit fac parte din natiunea maghiara. Stiu ca votul meu este ca un legamant intre mine si politicienii carora le-am pus stampila increderii, ca nu ma vor trada din a doua zi si nu ma vor uita pana la urmatoarea campanie.
Unguroaica fiind, o sa-i votez orbeste pe cei din lista UDMR, pentru ca nu-i asa, maghiarimea din Transilvania trebuie sa aiba o reprezentare puternica nu numai in Parlamentul Romaniei ci si in cel European. Discursurile puternice si pline de patos, presarate cu patriotism ale liderilor politici din campanie, in care se vorbeste despre unificarea natiunii, importanta solidaritatii si viitorul mai bun care ne asteapta, ma conving, inca o data, daca mai era nevoie, ca maghiarimea din Transilvania nu e doar o masa de manevra, cand pentru UDMR, cand pentru alte partide.
Unguroaica fiind, ii sustin pe parlamentarii clujeni ai UDMR, si ii voi vota din nou peste doi ani, chiar daca n-au facut mare lucru in mandatul ce a trecut. Chiar daca au fost cei mai slabi sau incompatibili parlamentari. Chiar daca unii dintre ei au fost declarati incompatibili caci si-au angajat nevestele la birourile parlamentare. Unguroaica fiind, voi avea mereu incredere in liderii politici maghiari, doar nu pot fi tocmai ei cei care sa isi tradeze sangele pentru interese proprii.
Oi fi eu unguroaica redactiei, dar nu am facut si nu voi face nimic din toate astea.
Macar eu stiu ca “solidaritatea maghiara”, scoasa de la naftalina de fiecare data, e o alta forma de mita electorala, o alta punga cu zahar si ulei. Macar romanii raman cu ceva dupa un astfel de viol electoral: fac niste tocana din uleiul ala. Dar cu „solidaritatea maghiara” nu poti face nici macar rabdari prajite.