Frate, dar ce supăraţi sunt unii că am decis să ies şi eu la proteste şi că „instig” şi pe alţii să o facă.
Să fim clari: PSD are dreptul electoral desăvârşit prin vot să conducă guvernul, bucurându-se de sprijinul parlamentar consistent. Dar ştiu sigur că nu are dreptul să calce demnitatea unui popor, atâta câtă demnitate ne-o fi rămas. Mârlănia de a scoate în faţă argumentul votului din 11 decembrie este teribilă.
Mulţi zic că pe Dragnea îl doare în fund şi dacă ies 500.000. Eu zic că nu îl doare şi că la 500.000 s-ar putea să avem şi alte surprize politice decât o simplă cădere de guvern. Adică, bă, frate, de la americani până la întreagă Europa, toţi îţi spun că derapezi şi că alterezi guvernarea, şi tu, Grindragnea, te crezi mai deştept.
Această viclenie low-level de căpitan de judeţ, nu de Lider, îi enervează pe toţi.
Mai e ceva interesant: nu PSD, ci îngâmfarea pesedofilă genetică a lui Dragnea reuşeşte să facă un lucru incredibil – să unească/readucă la matcă România.
Tactic, dacă tot îi place lui Dragnea tactica, 500.000 de români în stradă sunt mai valoroşi în această dispută decât 3 milioane de voturi.
Fiindcă mulţi dintre cei 500 000 sunt intelectuali şi salariaţi, având încă o calitate: influenţa lor asupra cercului de prieteni şi cunoştinţe. Pe lângă ei, marea masă de votanţi PSD este inertă şi neinfluentă.
Chiar admiţând că PSD s-ar gândi să facă un protest cu membri veniţi în autobuze, ei nu ar veni decât o dată, o zi. Şi fără tragere de inimă.
PS: Curios lucru, mă macină: da’ bucureştenii care au votat majoritar Firea şi PSD, unde sunt, maică?