Pana la o anumita varsta facem dragoste de cate ori ni se ofera prilejul. Gasim solutii pentru cele mai periculoase sau neobisnuite situatii, explicatii pentru cele mai noi sau bizare pozitii si impacam cu o usurinta de invidiat principii profund contradictorii, pe care alta data le respingeam cu vehementa.
De la o alta varsta facem dragoste cu masura, cu respect si chiar politicos. Tinem seama de recomandarile medicilor in ceea ce priveste dozarea efortului, alimentatia, relatiile cu noi insine si cu ceilalti, consultam psihologi pentru amplificarea trairilor emotionale, cautam specialisti care sa ne invete cum sa traim mai mult si sa avem parte de placerile sexuale pe care le meritam. Ne interesam chiar si de existenta acestor placeri intr-o alta lume, virtuala, de maine sau de dincolo.
Daca ne-am intreba in fiecare zi “De ce imi place sa fac dragoste?”, am vedea ca raspunsurile ar fi diferite. Iar diferentele de raspuns apartinand femeilor sau barbatilor sunt mai mult decat semnificative.
Facem dragoste pentru ca ne iubim, pentru ca ne dorim, pentru ca ne visam, pentru ca ne cautam, pentru ca ne completam, pentru a ne simti mai bine, pentru a ne armoniza, si dincolo de vorbe, pentru a ne detensiona, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, pentru a avea urmasi, pentru a ne demonstra ca putem face si asa ceva, pentru a castiga bani, pentru a ne face loc in lumea buna, pentru a ne casatori, pentru a deveni altceva, pentru a fi relaxati, pentru a nu fi singuri, pentru a nu fi uitati, pentru perfoirmanta si placere suprema, pentru a completa liste, pentru a ne face datoria fata de tara etc.
Multi spun sau pot spune ca fac dragoste pentru a fi sanatosi la corp si la minte. Sunt poate consumatorii de voluptate pentru a fi in forma si a-si manifesta calitatile. Nu stim daca, dorind sa faca dragoste, se gandesc si la sanatatea partenerului, adica ca si celalat sa fie sanatos sau sa se insanatoseasca. Pentru ca in conceptia occidental-europeana nu si-a facut loc punctul de vedere potrivit caruia se pot vindeca unele afectiuni prin practicarea intr-un anumit ritm, cu o anumita frecventa de ceremonial pe parcursul unei zile a raporturilor sexuale.
Acum cateva mii de ani, conceptiile asiatice au vazut in jocurile erotice, in pozitiile sexuale, in frecventa actelor sexuale nu numai implinirea uneia dintre cele mai fierbinti dorinte omenesti, placerea, ci si modalitatea de a vindeca. Desigur, cu o participare mentala intensa si cu un perfect control al actului sexual. Adica printr-o terapie sexuala constienta din partea partenerilor.
Oare cati dintre noi se vor gandi, de-acum incolo, ca a face dragoste inseamna si a-l vindeca pe celalalt?