Cel mai complet cod legislativ este cunoscut de toată lumea drept Codul lui Hammurabi (Amurappi), care a apărut între anii 1792-1750 îHr, anii domniei respectivului rege. Codul conține 282 de legi aplicabile tuturor claselor sociale existente în acel timp. Codul lui Hammurabi a fost preluat de aproape toate civilzațiile Orientului Mijlociu până a pătruns împreună cu Biblia (Vechiul Testament) în lumea creștină, care s-a dezvoltat în Europa după căderea Imperiului Roman.
Dintre toate cele 282 de legi aș dori să menționez numai una singură – cea numerotată cu numărul 43:
“Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeste că a gresit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului și nu i se va permite să mai judece”. Codul lui Hammurabi (Amurappi).
Deci, acum 4000 de ani se putea ca un judecător să plătească pentru deciziile sale greșite (voite sau din incompetență), acum în vremuri moderne există scutire – se face grevă, magistrații (mai ales procurorii, achiesați, nedrept ca fiind magistrați când sunt, de fapt, doar avocații statului!) se răscoală dacă le este verificată munca. Nu se mai răscoală chiar pe față să amenințe ca acum câțiva ani cu proteste radicale – acum au strada la îndemână, să o mintă cât de puțini coruptibili sunt ei, procurorii și cum nu este necesar să li se indice prin lege care le-ar fi răspunderea atunci când din rea-voință și/sau incompetență greșesc. Dacă nu greșesc, de ce le este teamă de o Lege a Răspunderii? Iată o întrebare în contrapartidă cu cea “dacă nu faci nimic rău, de ce și-e teamă că îți va fi ascultat telefonul”?
Întreb: unde este Justiția? Era omenirea cu mult mai civilizată acum 4000 de ani? Față de mizeria lui “da’ las’ că merge și așa” din România de azi, categoric da.
Revenind la discuție, sunt de acord Legea să prevadă, în mod expres și explicit că „Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii” – așa cum este în vigoare acum. PSD-ALDE au scos “independența” din lege. Cu asta nu sunt de acord, că nu aș pune niște indivizi coruptibili prin puterea ce o dețin sub comanda unor neica-nimeni de politicieni din ce în ce mai diluați ca studii și responsabilități, din ce în ce mai borfași prin atitudini și aptitudini.
Sunt de acord ca procurorii să beneficieze și în viitor de aceleași garanții de independență acordate și judecătorilor. Nu sunt de acord cu statutul lor de egalitate raportat la cei care judecă – ca avocați ai statului, procurorii trebuie să stea pe parchet, acolo unde le este locul, lângă ceilalți avocați, nu la aceeași masă cu judecătorul. Că din această cauză nu am încredere în modul în care se aplică Justiția azi. Și tocmai din cauză că nu am încredere în modul de aplicare al Justiției, sunt total de acord cu o Lege a Răspunderii Magistraților. Să răspundă cu bani și funcție dacă din incompetență și/sau rea credință (la comandă) distrug viața altora.
Iar legea trebuie să conțină obligația statului de a se îndrepta cu acțiune în regres împotriva magistratului care a încălcat legea cu rea-credință sau gravă neglijență, precum și faptul ca statul să fie obligat să plătească justițiabililor de îndată sumele de bani acordate cu titlu de despagubiri și nu într-un termen de un an – ca să aibă de ce să sară la jugulara celui care a produs paguba. Nu ca până acum, frecție la piciorul de lemn: “statul” poate să se îndrepte împotriva mișeilor, dar poate că “statul” nu vrea să poată.
PS: Proiectul Ministerului Justiției, privind modificarea Legilor 303/2004 și 317/2004 în sensul introducerii unor elemente de lărgire a răspunderii procurorilor și judecătorilor, reintroduce condiția eliminatorie a „bunei reputații” pentru a putea deține calitatea de magistrat. Astfel, nu va putea deveni magistrat sau nu va mai putea activa ca magistrat cel care va intra în contradicție cu prevederea legală: „nu are antecedente penale sau cazier fiscal și se bucura de o bună reputație”. Și ce e rău în aceste prevederi eliminate din lege în 2005 de către Monica Macovei (egeria clănțăilor civici, a Tăpălingeblidelor și ai altor #MiSeCuvini)? Adică politicienilor le cerem să nu aibă antecedente penale sau cazier fiscal și să se bucure de o bună reputație, dar procurorilor și judecătorilor nu?