Barbatii divorteaza:
– Pentru ca nu suporta “cicaleala” feminina sau “programul” de viata impus de unele femei cu “exces de personalitate”. Cand se intampla acest lucru, apar scandalul, reprosul, sunt afectati nervii si stapanirea de sine.
– Fiindca nu concept ca si femeile au dreptul la recreere, la pasiuni, la barfe cu prietenele in afara casei – asa cum ei isi pot permite sa intarzie cu amicii la o bere, sau sa mearga la un meci -, la o activitate ce le-ar putea sustrage treburilor gospodaresti mai mult decat trebuie. Pe de alta parte, transformarea barbatului in gospodina sau dadaca mareste gradul de libertate al femeii, determinand dezechilibre care fac imposibila convietuirea.
– Deoarece nu accepta deformarea fizica a partenerei de viata. “Kilogramele in plus” devin o obsesie psihica, ducand, uneori, la expansiuni extraconjugale.
– Pentru ca dorinta de libertate, de a nu depinde de o familie e mai puternica decat o viata in doi, plina de “copromisuri” in ceea ce priveste aspiratiile, mofturile feminine.
– Fiindca se simt neglijati de femei, care gasesc intotdeauna mijloace pentru a se eschiva de la spalat, calcat, gatit, preferand barfa cu vecinele, prietenele sau chiar activitati de infrumusetare cosmetica. In limbaj popular aceste manifestari se numesc “lene”.
– Cand femeile pretind de la ei ceea ce nu sunt. Nu exista nesabuinta mai mare decat sa crezi ca-l poti schimba pe cel de langa tine intru totul dupa vrerea ta. Lasati loc, oricat de posesive ati fi, si pentru exprimarea personalitatii barbatului. Adesea i se pare ca sotul vecinei sau prietenei este mult mai descurcaret. Femeia nu trebuie sa uite, insa, ca nimeni nu abdica de la propria personalitate, ci face doar mici concesii suportabile, de moment.
– Deoarece uneori intarzierile nasc gelozia. O gelozie care nu vizeaza tradarea, ci mult mai mult: ceasul petrecut cu un prieten, fapt ce, in conceptia unor femei, inseamna un timp monopolizat de altcineva si rapit climatului familial. Un urat egoism, un excesiv simt de posesiune, ce duce la sufocarea partenerului, la hartuiala absurda, la suspiciuni si “interogatorii”…
– Si mai retineti un lucru: chiar daca v-ar placea ca in ograda dvs. sa cante gaina, nici un barbat nu suporta sa fie “tinut sub papuc”!
De ce divorteaza femeile:
– Pentru ca intr-o casnicie adevarul este intotdeauna de partea barbatului. Boala aceasta, a “marelui adevar personal”, se numeste – in termini generali – “Numai eu am dreptate” sau, mai mult, “egoism la purtator” si se “trateza” cu… picaturi: in ochi, ca sa te poti uita mai atent la omul de langa tine; in urechi, ca sa-i poti auzi necazurile si bucuriile; pe limba, pentru ca, inghitindu-le, sa ajute memoria masculina sa functioneze matematic in directia aducerii la acelasi numitor a gusturilor, intereselor, petrecerii ceasurilor libere, a obligatiilor domestice.
– Datorita rutinei conjugale ce ataca cuplul, silindu-l pe barbat sa se aventureze in relatii extrafamiliale. Indiferenta cu care partea masculina trateaza aceasta situatie tine de “miopia intelectuala”, caracteristica sexului tare, prea absorbit de simtul… libertatii sexuale.
– Fiindca gelozia barbatului naste simtul de proprietate asupra femeii. Crizele de gelozie (la fel de sufocante ca si cele de astm!) tasnesc neincrederea in partenera si, mai ales, in sine insusi si din spinul amar al suspiciunii, acesta actionand precum picaturile de arsenic: otravesc lent, dar sigur!..
– Pentru ca violenta – boala cronica a barbatilor – o dezumanizeaza pe femeie. Nascuta din refugierea – prea frecventa – in alcoolism si din mentalitatea primitiva ca barbatul trebuie sa domine, violenta alunga feminitatea, dragalasenia, linistea cuplului, descatusand sclavia, teroarea, animalitatea umana.
– Deoarece o familie, in care barbatul minte, intotdeauna este supusa unei nesigurante existentiale. Ascunderea realitatii provoaca puseuri de neincredere, noduri de ambitie si nebanuite atitudini detectiviste, starnind norii certurilor, inundatii de lacrimi, descarcari de nervi.
– Datorita sustragerii barbatului de la treburile gospodaresti sau de la responsabilitatile familiale. Conceptia masculina ca femeia trebuie sa poarte, in exclusivitate grija casei si sa se ocupe de cresterea copiilor provine din intelegerea eronata a egalitatii dintre sexe, instaurand o mare prapastie intre reprezentantii cuplului, un sentiment al inutilitatii familiei si o instaurare dureroasa a singuratatii si a lipsei de comunicare.