Rata de infectare sau procentul cazurilor pozitive dintr-o zi ne poate da adevărata valoare a situației epidemiologice, indiferent de numărul de teste prelucrate. În două luni, acest procent a crescut de 5 ori.
Cazurile pozitive reprezintă raportul dintre numărul total de testări dintr-o zi și numărul cazurilor de infectare. Rata de infectare ar trebui să ne arate cât de gravă este transmiterea comunitară a virusului. Ar trebui, dar nu o face. Și asta pentru că, așa cum ne-a obișnuit Grupul de Comunicare Strategică, cifrele făcute publice sunt cariate și trunchiate.
Legea carantinării le obligă pe autorități să prezinte separat numărul de infectări ale persoanelor depistate pentru prima oară pozitiv de cele reconfirmate ca fiind bolnave. Nu le impune însă nimic în ceea ce privește și raportarea defalcată a testelor efectuate pentru cele două categorii de cazuri pozitive. Dacă am ști din câte teste procesate zilnic au rezultat acei, de exemplu, 1.300 de români depistați pentru prima oară pozitiv și, separat, câte alte teste s-au făcut pentru a-i retesta pe cei deja bolnavi, ne-am putea face o idee mai exactă despre gravitatea situației. Dar acest lucru nu se întâmplă. Cazurile pozitive sunt prezentate defalcat, testele procesate sunt prezentate la gramadă.
Prin urmare, când vorbim despre 2% sau 5% sau 10% rată de infectare într-o zi, trebuie să ne asumăm că marja de eroare este foarte mare. Iar cifrele sunt inexacte. De aceea, o voi numi rata de infectare românească. O românească mică, așa cum ne place nouă să mai tragem. Rata de infectare românească ne poate arăta, totuși, o evoluție, o paralelă în timp, a transmiterii virusului. Dacă vom compara procentul de cazuri pozitive din mai multe perioade de timp.
În ultima săptămână de raportare, 4-10 august (de marți, cand se raportează testele făcute luni, până lunea viitoare, cand se raportează testele făcute duminică), media ratei de infectare românești a fost 10,45%, de 5 ori mai mare decât în urmă cu 10 saptămâni, între 19 și 25 mai, când era 2,01%.
Pentru că până în 21 iulie, când a apărut Legea carantinării, se raporta numărul de cazuri zilnice la grămadă, atât cazurile depistate pentru prima oară pozitive, cât și numărul persoanelor retestate și confirmate ca fiind bolnave, am făcut calculele și pentru perioada de după 21 iulie luând în considerare suma ambelor categorii.
În săptămâna 19-25 mai, cea mai „bună” din punct de vedere al evoluției pendemiei, au fost procesate 63.570 de teste, dintre care 1.247 au fost pozitive. Rata de infectare românească a fost de 2,01%. În săptămâna 4-10 august, au fost procesate 137.016 teste, dintre care 13.087 pozitive (8.538 + 4.549). Rata de infectare românească este 10,45%.
Rata a început să crească încet, după 1 iunie și tot mai accentuat la final de iulie și început de august:
19 – 25 mai: 2,01%
26 mai – 01 iunie: 2,03%
2 – 8 iunie: 2,14%
9 – 15 iunie: 2,9%
16 – 22 iunie: 3,58%
23 – 29 iunie: 3,5%
30 iunie – 6 iulie: 3,9%
7 – 13 iulie: 4,64%
14 – 20 iulie: 4,86%
21 – 27 iulie: 8,33%
28 iulie – 3 august: 9,3%
4 – 10 august: 10,45%
Multă lume are tendința să facă paralele cu perioada din starea de urgență, de dinainte de 15 mai. „Atunci era grav, atunci ne-am temut, acum sunt doar fabulații, virusul nu mai este atât de prezent.” Am auzit asta de nenumărate ori. Dar nici atunci rata de infectare românească nu era atât de mare. Doar într-o singură săptămână, între 31 martie și 6 aprilie, a fost superioară, de 12,35%. În rest a fost mai mică decât în ultima săptămână. Nu putem face comparație între cele două perioade. În primul rând, pentru că atunci eram închiși în case și virusul se plimba mai mult prin interiorul caselor și nu în comunitate. Iar testările se făceau cu totul altfel atunci.
Bagă-ți botul în borcanul cu miere și ia o gură. O simți cum te unge? E dulce? Îți curge până și prin vene. Toarnă apoi borcanul într-un bazin cu apă și amestecă. Bagă-ți botul în bazin și mai ia o gură. Simți la fel? Nu cred.
Cam așa stau lucrurile și cu perioada de dinainte de 15 mai. Înainte erau testate doar persoanele simptomatice, care ajungeau la spital, care se simțeau rău. Și persoanele contacți direcți ai celor depistați pozitiv. Dacă ne aducem bine aminte, erau scandaluri prin spitale pentru că nici măcar personalul medical nu putea să se testeze. Testai direct în stupul de albine. Evident că rata de infectare românească era mare. Acum eșantionul de testare este cu mult mai diluat decât atunci. Laboratoarele și centrele private, unde se duc acum voluntar toți cei care vor să afle dacă sunt bolnavi sau nu, testează tot de prin 15 mai. Și în aceste centre se fac acum cam 30% din numărul total de teste dintr-o zi.
PS: Rata de infectare românească a fost luni (raportată marți) de 9,36%. Se păstrează în media săptămânii trecute. Așa cum se păstrează și numărul de noi cazuri diagnosticate. 1.215. S-ar spune că avem aplatizare. De altfel, cuvântul lunii este APLATIZARE. Toată lumea vorbește despre aplatizarea cocoașei. Numărul de infectări zilnice trebuie să rămână constant, la 1.200, la 1.300, maxim 1.400, dar să nu se apropie de 1.500. Este semnul că transmisia virusului în comunitate se domolește. Asta ne dorim cu toții. Asta își doresc și autoritățile. Și, să sperăm că se va și întâmpla, cu adevarat. Nu doar în raportări. Să sperăm că autoritățile nu vor aplatiza CU MÂNA cocoașa, doar de dragul alegerilor locale sau a deschiderii școlilor, doar ca să aibă motiv să se bată cu pumnul în piept. Cum se poate face asta? Păi, dacă vrei cazuri zilnice mai puține, raportezi mai puține teste procesate sau procesezi mai puține. Nu spunem că ar fi cineva în stare să facă asta. Spunem doar că luni, numărul de teste procesate (și raportate marți) a fost mai mic cu aproape 4 mii decât media săptămânii trecute. 19.511 în comparație cu 23.288. Mai puține cu aproape 20%.