Dragoş Damian văd că se bagă în seamă şi este băgat tot mai des în seamă. Poate-şi pregăteşte încă o carieră politică şi a ajuns la concluzia că „păreriştii” au cele mai multe şanse să-şi construiască o imagine în acest sens. În fond suntem ţara „infuiesărilor” – avem cu tona pe pixel pătrat.
De fapt, din toată producţia „mediatică” de până acum, îmi pare a fi un fel de “Conu’ Leonida” caragialesc. Mai “trage puţin perdeaua” să se uite-n piaţa publică, apoi o trage la loc şi revine sub plapumă. Mult discurs, mult „ce-aş face eu dacă” şi nimic concret cu care să-şi umple cu fapte vorbele.
E omul cu sfaturile de tip sentinţă, să se „vază” până-n fund la galerie: „uite, dom’le, ce deştept e el”. Zilele acestea, doar că e CEO de fabrică de medicamente, Dragoş Damian se pricepe şi la „epidemiologie” la fel ca toţi opinatorii de Facebook şi de „şantan” de link „Adevărul”, „Ziarul Financiar” şamd, poate-l bagă şi pe el cineva în seamă.
Ne tot spune el cum ar face şi ar drege şi cum s-ar sui în avioane şi ar călători să se-ntâlnească şi să parafeze cu X şi Y, „dacă ar fi” „în locul” şi cum s-ar mai produce vaccinuri în România de ieri dacă nu de alaltăieri….
Hai, măi, să nu-mi ziceţi că spune poveşti şi stă cu mâna întinsă să capete o sinecură guvernamentală, ceva?
Că nu pot să cred.
Chiar dacă l-am mai văzut cerându-se „catindat” la Primăria Cluj-Napoca din partea PSD. Chiar dacă l-am mai văzut supărat pe administraţia Clujului, în timp ce locuiește într-un căsoi construit pe un teren pe strada Caisului concesionat pe 99 de ani cu o redevență de 3 bani pe metru pătrat!
Cam ăştia ne sunt păreriştii
În ce priveşte vaccinurile şi pandemia actuală, un articol publicat de Corriere della Sera, sub semnătura jurnalistei Milena Gabanelli ne arată care sunt problemele: iar acestea nu sunt la nivel de statul eşuat numit România. Ci la nivelul de Uniune eşuată, numită „Europeană”. Birocraţii şi păreriştii ne-au pus de multă vreme pe butuci. Din vorbe, în timp ce s-au cufurit pe sănătatea noastră.
Prin urmare, scurt şi la obiect (fără părerisme despre ce-aş putea, de-aş putea, să vreau ce-aş putea şi alte bla-bla-bla):
– NU mai avem firme europene de vaccinuri. Nu finanțezi, nu ai. Închid și pleacă unde sunt bani și condiții.
– Că birocrația UE (creată de statele membre) pune beţe în roate punând accent pe aparenţe și mai puțin pe substanță. Se calculează curbura bananei şi se dă lege (cu cheltuielile financiare de rigoare), în loc să se finanţeze tehnologii ale viitorului, oricât de utopice ar părea.
– Negocierile cu producătorii americani au fost începute cu întârziere și lipsa crasă de penalități în caz de neonorare a contractului. Cee ace denotă lipsă de fler în negocieri, sau, mai grav, prostie instituţionalizată care are impresia că se poate acoperi de consecinţele unui dezastru prin saci de bani aruncaţi în contracte păguboase.
Toate acestea au făcut ca UE să fie actualmente UNICA PUTERE (care se crede putere dar nu e) fără un vaccin propriu, cu întârzieri majore în primirea vaccinului și, evident, care adoptă politica ”batista pe țambal”.
Dacă citiţi, aflaţi cum au organizat americanii cercetările pentru un nou vaccin. Cum au pus imediat la bătaie 10 miliarde de dolari și cum au împărțit eficient problema între cercetare și control.
UE e departe. Foarte departe și pierderea competiției economice, de cercetare şamd în plan planetar e vizibilă, e realitate. Birocraţia nu ştie decât politica procrastinării. A fost bine pe vremea străbunicilor, e bine şi pentru strănepoţi!
Faptul că politica externă comună a fost şi este inexistentă se vede acum cel mai bine. Acum se vede și pierderea luptei în sectoare cheie, de viitor: ca medicina, ca farmaceutica de vârf, ca industria aerospaţială. Apropos, cât de imbecil să fii să zici că dai bani europeni ca să se facă inteprinderi de reparat navete spaţiale în zone rurale din România pentru a sprijini, chipurile, zonele defavorizate? Faci Cape Cocomârla de Deal, fără infrastructură, fără perspective, numai să bifezi încă o căsuţă într-un excell birocratic că „ai rezolvat” şi zonele rurale, dar şi infrastructura pe tehnologia de vârf aerospaţială?!
Numai Europa bagă bani în tot felul de utopii tehnologice, aşa cum este cea numită „economia verde”.
Aşa că Damiane, Dragoşe, dragă, lasă-ne. Ne ajunge Greta să ne repare chiuveta!