Niște oameni extrem de răuvoitori care numai să critice știu lucrează la Curtea de Conturi a României. Niște oameni care, an de an, ne arată cum sute de milioane din banii publici sunt la discreția și bunul plac a celor acre-i cheltuie în mod ilegal. Ilegal am scis? Dar ce este ilegal în a împrăștia unde și cui vor mușchii tăi de ales al poporului banii publici? Sunt publici, deci ai tuturor și ai nimănui, necuantificabili. La fel cum curtea comună, casa scărilor unui bloc, împrejurimile acestuia sunt “proprietate” numai când ne supără că se joacă niște plozi la ușa sau sub geamul nostru, și “nu-i treaba mea” când vine cazul să se întrețină și să se facă curat, așa și cu banii publici: sunt proprietatea celor care-i împart după bunul lor plac și nu-i treaba nimănui când vine vorba să plătească cineva paguba produsă. Că, oricum, pe contribuabil nu-l interesează – nu are nici o reprezentare în capul său cu privire la ce ar fi buni banii aceia pe care-i ia “statul” din buzunarul său prin taxe și impozite, la altceva decât la dat. În fond care-i treaba “statului”, alta decât să ia de la unii și să dea la alții?
În fiecare an Curtea de Conturi a României vine să confirme ceea ce scriu degeaba jurnaliștii (alte scârbe care numai să critice știu), că banul public este risipit cu nerușinare. Curtea de Conturi latră, jurnaliștii mârâie, carvana prăduirii banului public își vede de drum.
Oricum nu se întâmplă nimic. Hoții revin în funcții, căci slugile lor sunt mulțumite cu ceea ce primesc ca “stimulente” salariale, sponsorii de cum molfăie la țâța bugetului, sinecuriștii de căldurica în care zac. Așa că fiecare ales al poporului este un sfânt al banului public supus aproape zilnic la canoane de către scârbele de jurnaliști și anual de răuvoitorii Curții de Conturi – așa că nu e de mirare că (la cât sunt de pupați de adulatorii din subordine și prostime) aceștia ajung adevărați mucenici ai administrației publice, mai ales când (și dacă) sunt ridicați în șpăngi de procurori.
“A furat, maică, dar a dat și la sărmani” – este leitmotivul închinării la icoana Sfântului Mucenic al Prădării Banului Public, așa că să nu ne mirăm când i se face “dreptate” și este scos și din pârnaie de votul popular.
De mirare ar fi faptul că, din când în când, se mai ostenesc procurorii să-i deranjeze pe acești băieți deștepți ai banului public; oricum nu prea ne dăm seama pe ce criterii o fac. Căci, în ultimele decenii, tot la patru ani, avem doar spectacole cu “ai lor” încătușați de “ai noștri” și viceversa, după cum se-ntâmplă “alternanța” la putere.
Deci, ce naiba este Curtea asta de Conturi? Un fel de beculeț la consumul banilor publici, care se aprinde degeaba, că oricum în afară de jurnaliști nimeni nu ține seama?
Păi, dacă nimeni nu ține seama, nimeni nu se sesizează și nu ia măsuri că, numai în anul 2015, au fost prădați (cheltuiți ilegal) peste 32 milioane de lei, numai în Primăria Cluj-Napoca, ar trebui să ne-ntrebăm cât de utilă este această Curte de Conturi și cât timp mai trebuie să suportăm noi cheltuileli cu salariile și angaralele acestor răuvoitori?
Mai bine desființăm inutilul organism și din ceea ce economisim facem stimulente salariale procurorilor, să nu stea degeaba și chiar fără mulți bani.