„Din punctul meu de vedere, un salariu mic este tot ce înseamnă sub 3.000 de lei net, la momentul în care discutăm acum”, a declarat Adrian Câciu, ministrul Finanțelor, într-un interviu acordat HotNews.ro, fiind întrebat de la ce sumă în jos consideră un salariu mic în România.
În acelaşi interviu, ministrul de Finanţe a anunţat şi noi taxe şi impozite. Dacă tot e mic venitul românilor, să-l micşorăm şi mai drastic. Să simtă, dă-l naibii de sclavete bun de tuns, ras, frezat, jumulit, ciupelit, lăsat în sapa goală.
Să mai pună o taxă, un impozit, o acciză, este visul fiecărui individ ajuns ministru de Finanţe în România. A ajuns Codul Fiscal o adevărată Kamasutra a poziţiilor fiscale din care „te face statul”. Măcar dacă ar merita să-i dai vreun ban acestei încrengături mafiote de cumetrie care se auto-denumeşte stat!
Dar despre pensiile speciale şi salariile voastre nesimţite când vom ajunge să discutăm? Despre impozitarea celui de-al doilea slariu luat tot de la stat de către cumătrul vostru pensionat la 40 de ani şi reangajat?
„Eu, ca economist, care zic că mă pricep cât de cât la zona aceasta de stimulare” – se laudă cu expertiză licenţiatul în economie care, până să-l propună PSD ministru, a lucrat la Ministerul Agriculturii, s-a evidențiat ca expert pe Facebook și la TV, iar în 2019, în declarația de interese, a scris că este membru al Asociației „Marea Lojă Națională din România” și al Asociației de Administrare a Ritului Scoțian.
Câciu a fost în 2018 directorul de cabinet al lui Dragoș Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii. În 2019, Adrian Câciu a fost membru în comitetul de conducere al Agenției Domeniilor Statului (ADS). Aceasta este o instituție subordonată Ministerului Agriculturii care se ocupă cu concesionarea și închirierea terenurilor agricole ale statului.
Adică avem de-a face din nou cu un sinecurist de partid din care acum izvorăşte „expertiza”.
În decembrie 2021, Câciu declara, plin de ifosul noii funcţii: „Vom construi bugetul pentru 2022 fără noi taxe. Orice modificare a regimului fiscal va fi făcută în mod predictibil, doar în urma unui dialog cu dumneavoastră, reprezentanţii mediului de afaceri (…) Acum, România are nevoie de solidaritate pentru a-i proteja pe românii cu venituri mici de creşterea preţurilor, în special a celor de la energie. Vom face asta stimulând economia şi firmele care produc în România, indiferent de naţionalitatea acţionariatului lor, fiindcă tot ceea ce se fabrică în România se face cu angajaţi români”.
Acum se anunță schimbări esențiale ale Codului fiscal: de la taxarea locuințelor, a celei de-a treia mașini și a bacșișului. Că: „Există o preocupare prea intensă pentru a acumula proprietăți”.
Nu-mi amintesc când am semnat eu vreodată vreun contract prin care să-mi asum să fiu sclavul unor derbedei năvăliți din cloaca României la conducerea acesteia?!
Cum v-am mai zis (oricum aţi uitat): Articolul 16 din Constituția României prevede, la aliniatul 1, că “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Mai mult, aliniatul 2 întărește starea de fapt prin prevederea că “Nimeni nu este mai presus de lege”.
Încălcând grosolan Constituția, toţi cei care s-au perindat pe la guvernare după 1989 au decis că avem cetățeni privilegiați, de “categorie A” care nu-și plătesc niciodată taxele și impozitele și nici nu sunt deranjați de către autorități să o facă și “populime” obligată să plătească prin taxe și impozite iobăgești privilegiile acestei noi caste de cumătrocrați.
Acesta nu este stat de drept, este stat de cumetrie.
Dar cu cine să faci revoltă, eventual una fiscală prin care să poţi afirma „Statul sunt eu, plătitorul, nu tu, cheltuitorul”? Cu cei care se lasă adunați în piețe și purtați pe străzi în turmă pentru non-probleme?
La cum se prăvale ăştia peste buzunarele mele, fără să-mi dea nimic concret în schimb, ce-ar fi să-mi propun vreo trei chestii:
unu’ – să devin doctor în a nu-mi mai plăti taxele și impozitele (că oricum merg pe tot felul de sporuri salariale la diverși „dottore” analfabeți, adică pe furăciuni);
doi: să devin doctor în vacanțe și concedii precum clanul Klaun Ciolannis;
și, trei: să-mi iau doctoratul în ipocrizie. Fac primul milion de “ieuro” din afaceri numai cu bugețelul Statului și cu cine o mai fi pe la guvernare, așa ca Barna, apoi strâmb din nas că banii de la stat “pute” și că corupția ucide.
Și-mi fac partid. Aș fi vrut să fiu și plod sau măcar nepot de securist, așa ca Cioloș, sau măcar eu însumi turnător sau securist pe nou, dar o s-o las pentru o altă viață.
Dacă aveți nevoie de un prim ministru tehnocrat, ceva, pot să intru-n politică, că văz că-i rost de căpătuială!
(și mie care-mi era rușine c-am rămas corigent la mate’ în a XI-a… Când asta constituie avantaj la a fi ales al poporului!)
Și, gata!