Cum este afectată libertatea presei după adoptarea Regulamentului GDPR, dacă luăm în considerare că în UE se fac în continuare dezvăluiri jurnalistice? Nu se pune problema de limitare a dreptului la exprimare? Cum s-a pregătit România pentru aplicarea protecției datelor? Nicicum. Avocatul clujean Ciprian Păun a făcut câteva lămuriri pe marginea protecției datelor cu caracter personal, în cadrul unui eveniment menit să clarifice cum este afectată libertatea de exprimare în urma aplicării Regulamentului GDPR, începând cu date de 25 mai 2018.
Deși intrarea în vigoare a Regulamentului GDPR a avut loc în urmă cu doi ani, la data de 25 mai 2016, în ultimele luni s-a vorbit tot mai apăsat, inclusiv în spațiul public din România, despre iminenta aplicare, începând cu data de 25 mai 2018, a unuia dintre cele mai contradictorii acte legislative ale Uniunii Europene, Regulamentul UE 2016/679.
Termenul de doi ani de la intrarea în vigoare și până la punerea în aplicare a fost instituit tocmai pentru ca toate statele membre să aibă timpul necesar pentru a adopta acele măsuri necesare punerii în aplicare.
Articolul 85 din Regulamentul general privind protecția datelor
„Prelucrarea și libertatea de exprimare și de informare”
”1) Prin intermediul dreptului intern, statele membre asigură un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.
(2) Pentru prelucrarea efectuată în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, statele membre prevăd exonerări sau derogări de la dispozițiile capitolului II (principii), ale capitolului III (drepturile persoanei vizate), ale capitolului IV (operatorul și persoana împuternicită de operator), ale capitolului V (transferul datelor cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale), ale capitolului VI (autorități de supraveghere independente), ale capitolului VII (cooperare și coerență) și ale capitolului IX (situații specifice de prelucrare a datelor) în cazul în care acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare.
(3) Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile de drept intern pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (2) precum și, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară a acestora”, se precizează în cadrul art. 85 din Regulamentul GDPR.
”Articolul 85 din Regulamentul GDPR spune în felul următor: în domeniul libertății de exprimare, statele membre trebuie să-și stabilească fiecare, prin lege organică, nivelul de protecție a libertății de exprimare. România nu a aprobat nici o prevedere cu privire la acest articol 85. Statul român nu a făcut absolut nimic. Ce înseamnă acest lucru? Faptul că, statul român a lăsat nereglementată problema, deși articolul 85 din Regulamentul GDPR îi impunea să rezolve această problemă, aceasta înseamnă că rămâne cum am stabilit, adică rămâne așa cum era înainte. Adică, prevalează dreptul la liberă exprimare față de dreptul la imagine, de exemplu, sau față de dreptul la nume pe care ar putea să-l aibă orice politician sau persoană expusă public”, a afirmat avocatul Ciprian Păun.
Conform avocatului clujean, jurisprudența CEDO specifică foarte clar faptul că atât timp cât există o persoană publică, care deține o funcție publică, aceasta trebuie asumată ca atare:
”Că eu public o poză în care acesta arată mai bine sau mai rău, el nu are dreptul să se prevaleze de dreptul la imagine. Nu poate, pentru că este o persoană expusă politic sau de interes public. Ori eu, în calitate de ziarist, am dreptul la liberă exprimare, să-mi fundamentez un punct de vedere, să-i arăt o poză etc.”, adaugă Ciprian Păun.
Întrucât Ministerul Muncii a dat acreditare pentru cursurile de Ofițer de Date cu Caracter Personal, ne-am hotărât să vedem ce sunt, de fapt, Datele cu Caracter Personal? Iar cazul recent înregistrat de către Darius Vâlcov se pliază perfect în acest context.
Ce s-ar fi întâmplat dacă informația respectivă ar fi ajuns în posesia mass-media?
”Din punctul meu de vedere, dacă persoana respectivă joacă rolul de lider al pieței și un lider al rezistenței, pentru că este o structură civică și o rezistență civică, în momentul respectiv, mass-media ar fi avut un drept inițial să publice acea informație. Din punctul meu de vedere, prevalează interesul public.
Aceasta este și jurisprudența constantă din România. Și în România, față de alte state, dreptul la liberă exprimare a mass-media este mult mai puternic, de foarte multe ori, decât dreptul la liberă imagine pe care o au oamenii.
Să presupunem că aș fi fost eu – un protestatar oarecare, dar unul care să nu se fi remarcat în alte evenimente și aș fi intrat în atenția domnului Vâlcov – în momentul respectiv, nefiind un lider, nu putea fi invocat interesul public.
Este o diferență foarte mare, iar din păcate, în momentul de față, lucurile sunt destul de neclare la nivel de legislație pe această problemă și această lipsă de rigoare afectează foarte mult mass-media.
Pe de altă parte, trebuie să ne referim și la stilul unui anumit ziar ori al unei anumite reviste. În momentul în care se evaluează de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului un anumit articol cu privire la libertatea de exprimare, se ia în considerare și stilul pe care-l are respectiva publicație.
De exemplu, să ne referim la Charlie Hebdo: dacă cineva din România își permite să scrie precum Charlie Hebdo, automat va fi condamnat. Dar în momentul în care revista-satiră publică genul acesta de articole, din momentul din care a fost înființată, atunci se consideră și politica publicistică a ziarului.
Este vorba de o persoană publică, de un om politic? Își asumă să-și deschidă către zona publică tot – de la budoar, la familie etc.
Dacă vorbim despre o funcție publică, o funcție reprezentativă, plătită din bani publici, mai putem discuta despre interes public? Evident, da.
Referitor la același interes public – de exemplu, un avocat. Să presupunem că acesta este văzut în mod repetat pe stradă în stare avansată de ebrietate. Există un interes public aici, poate un ziar să scrie despre aceasta? Din punctul meu de vedere, da. Pentru că noi furnizăm un serviciu public, adică avocatura, pentru cetățeni. Și atunci, publicul trebuie să știe: respectivul funcționar sau avocat este un alcoolic, să spunem.
Totul e în funcție de fiecare caz, de fiecare domeniu. Când este vorba despre un politican – acesta trebuie să-și asume faptul că este dezbrăcat în fața mass-media. Regulamentul GDPR nu modifică nimic din strategia aceasta care a fost adoptată la CEDO. Rămân exact aceleași standarde care au funcționat și până acum”, a conchis avocatul clujean, Ciprian Păun.