Nu pot să pricep cum de am ratat noi să ne isterizăm în 2006 de la gripa aviară? Că aia n-a fost “o simplă răceală”, nici “un punct mic pe harta Chinei” şi nici “nu se elimina singură din organism”.
În schimb, după cum declara profesor doctor Adrian Streinu-Cercel (chiar el, acelaşi), directorul Institutului de Boli Infectioase “Matei Balş”, în 22 iunie 2006, “aviara” avea capacitatea de-a deceda mortal 2 milioane de români.
Citez: “Patru milioane de români se vor îmbolnăvi de gripă, iar două milioane vor muri, odată cu izbucnirea pandemiei de gripă aviară. Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4 – 5 luni, se pot îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar 2 milioane dintre aceştia vor muri. Oamenii trebuie să ştie că ne aşteptăm la un virus foarte agresiv”.
De remarcat, atunci, ca şi acum, reacţia plină de responsabilitate a decidenţilor din sistemul de sănătate românesc şi promptitudinea cu care şi-au propus să facă inventarul a ceea ce avea România nevoie ca să facă faţă agresivului virus de aşa manieră încât să fie bine, să nu fie rău.
Întărind cele spuse de profesorul doctor Streinu Cercel, Florin Popovici, epidemiolog în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti, declara că România va trebui să ia măsuri concrete.
Citez: “Având în vedere că se estimează atâtea decese, trebuie să ştim cu exactitate care este capacitatea morgilor şi câte paturi cu ventilaţie avem în spitale. Trebuie să ne preocupăm şi de procurarea sacilor pentru cadavre. Va trebui să avem grijă şi de persoanele care lucrează în domeniul gazelor, al electricităţii şi chiar de persoanele care vor săpa gropile în cimitire”.
Prin urmare, aş fi curios cum v-aţi petrecut Sfârşitul lumii în 2006, aţi avut ce pune pe masă?
Prin urmare, în 2006, puteau să moară două milioane de români, eroii neamului ar fi fost groparii, găzarii şi electricienii.
O stare de urgenţă decretată atunci ar fi umplut ţara de lopeţi şi târnăcoape chinezeşti. Aveam scandaluri de corupţie cu Practiker, nu cu Unifarm!
Grija statului era dacă sunt suficiente locuri la morgă, nu paturile de ATI. Dar câte morgi s-au construit în plus de atunci, tot atâtea spitale în plus avem. Iar paturile de la ATI s-au înmulţit în scripte. Că vorba aceea: ceea ce e scris rămâne. Şi se plăteşte de la buget.
Totuşi, cum s-a putut întâmpla ca o astfel de posibilă tragedie, cu două milioane de morţi în primele patru luni, să nu închidă graniţele României şi să nu-i închidă pe români în case?
Mai întâi, că graniţele României, ţară în curs de aderare la Uniunea Europeană, erau semiînchise. În sensul că, decât să parcurgi întreaga birocraţie a procurării unui paşaport, mai bine îţi făceai concediul la Techirghiol. Sau la Amara. Dacă erai din Transilvania, era ca şi cum te-ai fi dus la turci.
În plus, în România deja nu mai riscai să te facă la buzunare altcineva decât organele abilitate ale statului. Concurenţa statului în materie de buzunăreală se cam mutase să cerşească, să “peşteaşcă”, să spargă parcometre şi alte găinării, în străinătate.
Apoi abia ce se făcuse “denominaţia” şi leul îşi perduse patru zerou-uri din coadă – lumea încă mai calcula preţurile cu “milionul” de lei şi se întreba la ce-i bună “suta”. Poate de aceea nici n-au pricepul ce e cu acelea 2 milioane de morţi…
Dar, cel mai important lucru, Raed Arafat nu era încă “cooptat” în sistemul “de stat” al “urgenţelor”. El “consilia” pe fonduri elveţiene pe atunci. Ei să fi fost “aviara” în 2007, când a păşit el prima dată în pita statului ca subsecretar de stat… Azi nici nu ştiam că e COVID-19 în lume! Că încă mai produceam şi ne vaccinam anti-H1N1!
Şi, gata!