Din oras

Cu ce rămânem după primul festival de fotografie documentară din România. Lipsa spațiilor expoziționale, un mare minus pentru Cluj

O nouă generație de fotografi explorează lumea și ne spun poveștile oamenilor și locurilor pe care le văd.

La Cluj-Napoca, în perioada 27 octombrie-6 noiembrie se desfășoară primul festival de fotografie documentară din România intitulat „IN/Out  Transilvania Photo Festival”. La o săptămână de la finalul festivalului am vrut să aflăm de la cei din spatele evenimentului care au fost provocările  organizatorice și cu ce rămânem după prima ediție.

Început de patru oameni care fac parte din Asociația Fotopia (înființată în anul  2016), IN/Out Transilvania Photo Festival  și-a propus ca prin expoziții și proiecții de fotografie să prezinte România văzută atât de fotografii din țară, cât și de cei străini.

Potrivit organizatorilor, în festival au fost implicate 3.000 de oameni care au participat la cele 12 expoziții și 11 evenimente speciale  desfășurate în opt locații. Una din marile probleme pe care Clujul le are este infrastructura. Deși un muzeu al fotografiei este de mult în discuție, până acum toți cei care vor să organizeze o expoziție sunt nevoiți să găsească și să închirieze un spațiu în cafenele sau localuri clujene.

Clujul, oraș cu puține spații expoziționale

Călin Ilea este unul dintre cei patru oameni din spatele festivalului. Fotoreporter care a terminat studile de master în Fotojurnalism la Școala de Fotojurnalism din Missouri (SUA) și care a colaborat cu mai multe publicații precum Prosport, Evenimentul Zilei sau Mediafax, Calin  spune că în oraș sunt locuri în care fotografia poate fi expusă, însă o galerie dedicată fotografiei ar fi foarte benefică:

„Am găsit locaţiile destul de greu astfel încât să ne încadrăm într-un buget foarte mic, dar să expunem cât mai bine fotografiile. În Cluj există mai multe locaţii potrivite pentru a expune fotografie, dar ca orice lucru, costă. Un muzeu al fotografiei ar putea să rezolve o parte a problemei, numai dacă vine însoţit de o galerie care să expună doar fotografie. M-aş bucura foarte mult ca în Cluj să existe un spaţiu dedicat exclusiv fotografiei şi cred că publicul și-ar face un obicei din a merge periodic la expoziții”, explică fotograful.

Andreea Câmpeanu , fotojurnalist care a studiat Antropologia Media și Vizuală în Berlin și a colaborat cu mai multe  publicații naționale și internaționale printre care New York Times, Național Geografic, Time, The Guardian, Le Parisien și Le Figaro afirmă că în Cluj spațiile sunt una din marile probleme când vorbim de expozițiile de fotografie: „În Cluj nu prea ai unde să expui. Sunt puține spații. Nu prea poți face mare lucru cu ele. E foarte important să existe spații care să fie primitoare, care să aiba expoziții de un anumit fel, constant, care să aibă un PR bun, care să își construiască un public. Cred că ar fi bine să se meargă cât mai mult spre elevi și liceeni. În concluzie e nevoie de spații și de spații care știu să se apropie de public. Am fost la Muzeul Fotografiei în Salonik acum câțiva ani, nu-ți venea să mai pleci de acolo”, declară Andreea Câmpeanu.

Cultura fotografică la români

Deși trăim într-o lume în care imaginea este la putere un număr destul  mic de oameni este conștient de influența pe care imaginea și fotografia o dețin. Paradoxal, în ciuda faptului că numărul de oameni care pot face fotografii datorită tehnologiei care a avansat foarte mult, numărul fotografiilor bune nu a crescut.

Fotograful Călin Ilea spune că trăim într-o eră în care suntem zilnic bombardați de imagini prin intermediul cărora primim mesaje. Astfel, diferențierea între o fotografie bună și una proastă e vitală: „Trăim într-o lume vizuală. E important să facem pasul de la imagini cu floricele şi pisicuţe, la imagini care îţi arată lumea de lângă tine fără cosmetizări. Fotografii români nu au ştiut multă vreme ce este, cum se face şi de ce e importantă fotografia documentară. Nu am avut cultura necesară sau mentori care să ne ghideze atunci când am avut nevoie. Lucrurile astea s-au schimbat, avem o generaţie nouă de fotografi care explorează lumea din jurul lor şi spun poveştile celor pe care îi întâlnesc.”

Unii jurnaliști nu înțeleg ce e fotografia documentară

La capitolul educația fotografică, Andreea Campeanu spune că nu doar publicul larg are nevoie de educație, dar și colegii din presă: „E foarte important că există tot mai multe evenimente de felul acesta și inițiative, pornite de colegi fotografi cum e Centrul pentru Fotografie Documentară. Nu e vorba doar de publicul larg, ci chiar de colegi din presă care am observat că nu prea înteleg ce e fotografia documentară.”

La acest proces de educare ar trebui să contribuie activ și fotografii, consideră organizatorii. „Cred că e important ca publicul să înțeleagă că prin fotografia documentară nu se înțelege doar poze frumoase, ci povești documentate în profunzime, spuse cu sensibilitate, care ne învață lucruri noi despre lume. Dacă tu ca și fotograf ești sincer și îți pasă de povestea pe care o fotografiezi, și audiența va fi fericită. Cred că la noi nu e vorba doar de faptul ca publicul nu e educat, ci că nu ajunge la el fotografia asta, nu o cunoaște, nu știe ce e”, adaugă Andreea Câmpeanu.

Cu ce rămânem

Această primă ediţie a festivalului a fost o experiență benefică atât pentru  organizatori, cât și pentru cei care au vizitat festivalul. Echipa spune că răspunsul a fost unul foarte bun și că aducerea fotografiei documentare mai aproape de public a fost foarte bine primită de fotografi, pasionați de fotografie, dar și de oamenii care nu au prea multe tangențe cu fotografia profesionistă.

„Visez ca într-o zi să se stea și la noi la coadă la expoziții de fotografie cum am văzut în Paris, cu orele, în ploaie sau să fie galeriile cu fotografie documentară enervant de pline și foarte mari cum am văzut la Londra la Photographer’s Gallery sau la C/O in Berlin”, concluzionează Andreea Câmpeanu.

Deși regretă că bugetul nu le-a permis să aducă mai multe expoziții, organizatorii spun că nu se opresc aici.

Asociaţia Fotopia, cea care stă la baza acestui eveniment îşi propune să ajute la  educaţia publicului prin mai multe evenimente: Photo Gathering, o întâlnire anuală a fotografilor documentarişti, Playground Stories, un workshop de fotografie documentară ce vrea să prezinte în fiecare an prin fotografii, un cartier al Clujului şi In/Out – Transylvania Photo Festival, primul festival de fotografie documentară din România.

 

Foto: In/Out Transilvania Photo Festival

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exit mobile version