Așa de tare ne-am obișnuit să vedem și să judecăm numai în alb și negru (bun și rău) încât idealizăm fără să mai judecăm.
De exemplu, de ce ar fi toți procurorii (DIICOT, anticorupție șamd) mai curați și mai cinstiți decât restul muritorilor? N-au fost educați de către aceiași indivizi care și-au făcut mâna ca și procurori sub regimul Ceușescu (Iliescu, Constantinescu, Năstase, Bpsescu)? Nu sunt și ei oameni despre care să afirmi (cum afirmăm despre toți politicienii) că puterea corupe, iar puterea absolută corupe la modul absolut? Ori ei, magistrații, nu răspund pentru abuzurile, prea multe demonstrate, pe care le-au comis în exercitarea profesiei lor – asta nu înseamnă posibilitate de corupere absolută?
Mi-am adus aminte de ce declara pe când era președinte al CSM judecătorul Horațius Dumbravă: „Corupția și indecența unor magistrați afectează credibilitatea Justiției”.
“Am propus plenului CSM să ceară ministrului Justiţiei să promoveze o lege prin care să se instituie incompatibilităţi clare pentru judecător de a participa la soluţionarea unor cauze penale atunci când soţul său, rude sau afini până la gradul IV au fost trimişi în judecată de unităţile de Parchet pentru astfel de fapte. Din păcate, această solicitare, deşi împărtăşită de mai mulţi colegi, membri ai CSM, a căzut la vot în plen. Acum nu pot decât să sper ca ministrul Justiţiei sau chiar un grup de parlamentari să preia această idee într-o iniţiativă legislativă.”
Ce s-a întâmplat din 2012 și până în zilele noastre, în 5 ani de la aceste declarații/afirmații?
Nimic.
Există în continuare magistrați suspecți de corupție și indecență în sistem. Nu au fost înlocuiți, doar biologia o va face, nu și politicul (“sistemul”). “Sistemul” se bazează pe impostură, falsificare de CV și ticăloșenie.
Din punctul meu de vedere, numai o lege a responsabilizării magistraților va putea purja o parte din puroiul din magistratura româneasca. În plus, ar trebui ca cineva să-i pună pe toți să mai citească niște cărți, să mai dea niște examene (căci, cum am mai afirmat, majoritatea au fost pregătiți “profesional” de către profesori cu mentalitate de anchetatori sovietici). Plus că ar trebui să înceapă să ne dovedească faptul că nu au avut acces în sistem necuvenit, pe bază de tata, mama, unchiul, soția, soțul șamd.
Cred că Justiţia nu trebuie să dea curs unor rechizitorii şubrede, dar nici să se teamă pentru pagubele de imagine pe care le-ar putea provoca atunci când dosarul este instrumentat „beton”, „ca la carte”.
Deocamdată, zelul de-a trimite suspecţi după gratii, cu orice preţ și flancați de televeziuni, a lovit mai ales în imaginea Justiţiei.
Măsura arestării preventive este una excepțională – asta nu se mai înțelege acum când totul se vede și judecă doar în negru și alb.
Făcând această presiune asupra procurorilor (“DNA să vină să vă ia”) nu suntem departe de mentalitatea bolșevică a anilor 50 ai secolului trecut.
Sau, să înțeleg că se acceptă faptul că procurorii nu știu să producă probe decât în buna tradiție sovietică: „te legăm, te băgăm la beci și-ai să spui tu și ce lapte ai supt de la mămica”…?
Decență ar fi cuvântul după care ar trebui să judecăm cu toții ceea ce se întâmplă zilele acestea. Căci corupția și indecența sunt numitorul comun al faptelor politicienilor și, din păcate, a foarte mulți magistrați.