Conform datelor Eurostat, România a început anul 2021 cu una dintre cele mai ridicate inflaţii din Uniunea Europeană. În România, rata anuală a inflaţiei a crescut până la 2% în ianuarie, de la 1,8% în decembrie. Comparativ, în prima lună din 2020, rata anuală a inflaţiei în România era de 3,9%.
Numai Cîţu îşi revine periodic-economic în „V” – şi asta încă de pe când era numai ministru de Finanţe în Guvernul Mandolină. Se-piedică de indicii economici, vine-n nas şi-şi juleşte sectoarele economice, dar nu disperă, se ridică, mai ia un miliard de euro cu împrumut pe zi, îşi aranjează frizura şi ne scrie pe Facebook: „e în Ve, aşa cum v-am mai zis”.
Ce poate uitaţi când vă lăsaţi amăgiţi de triumfalismul politicianist al cîţului este faptul că, de la 1 ianuarie 2021, benzina şi motorina s-au scumpit la pompă cu 6 bani pe litru ca urmare a majorărilor de accize operate conform Codului fiscal. De la 1 ianuarie 2021, acciza pentru benzina fără plumb are o valoare de 1827,13 lei pe mia de litri, în creştere de la 1773,46 de lei pe mia de litri. Pentru motorină, acciza a crescut la 1674,55 de lei pe mia de litri, de la 1625,37 lei pe mia de litri. Taxele pe carburanţi, reprezentate de acciză şi TVA, reprezintă aproximativ jumătate din preţul final al acestor produse.
În sfârşitul lunii februarie, indiferent de combustibilul folosit, românul plăteşte cu peste 70 de bani pe litru mai mult față de cât plătea în urmă cu 3 luni. Iar aceşti 70 de bani se transmit, progresiv, mai departe, în preţul tuturor produselor şi serviciilor consumate de către populaţie.
Consumi, dai politicienilor de la guvernare bani să-şi poată angaja pilele, cunoştinţele şi relaţiile în pita banului public.
De câte ori scoateţi bani din buzunar să plătiţi ceva pentru dumneavoastră, jumătate din preţul plătit cumpără şi o câtime din vila de neam prost a unui politician, vacanţa de lux a unui capitalist de cumetrie, sau funcţionar public, covrigul unui miliţian sau jandarm care vă va aplica drept mulţumire o gazare în piaţa publică, un bocanc în gură, un pulan pe spate, un dosar şi o sentinţă la comandă, chestii din acestea din banalitatea vieţii de zi cu zi din România în care neam prostia se îmbină armonios cu mârlănia şi delăsarea, iar hoţia e regina balului pe bani publici.
De câte ori vă plătiţi dările către acest stat de cumetrie, să fiţi conştienţi că banii nu se duc acolo unde trebuie, adică către protecţia categoriilor vulnerabile ale societăţii: copii, bolnavi, pensionari.
Copiilor li se fură Educaţia li se ia dreptul la un viitor. Bolnavilor li se fură Sănătatea, li se ia dreptul la viaţă. Pensionarilor li se fură şi trecutul prin pensiile de mizerie pe care majoritatea le au.
Unii cu contributivitatea, alţii cu mita electorală.
Ce nu pricep politicienii este că degetul mitei l-au tot dat, indiferent de sub ce „culori ideologice” au fost la guvernare: pensii de serviciu, pensii speciale, subvenţii, gratuităţi, sporuri salariale şamd, acum doar li se smulge şi mâna din umăr de către cei mituiţi.
Credeau că va fi simplu să îngheţe salariile în 2021, când pe parcursul anului 2020 şi-au angajat toate curvele (indiferent de sex) în pita banilor publici? Când s-au dovedit la fel de hoţi şi nesimţiţi ca cei pe care-i denunţau behăind în piaţa publică: „Peeee Seeee Deeee”?
Ipocrizia le este taxată. Au îngheţat salariile, au dezgheţat protestele sindicale.
Degeaba se cîţăieşte primul ministru Cîţu să se scobească acum după panseuri de genul, citez: „În 2020, când în România e cea mai mare criză din ultimii 100 de ani, sectorul public a primit creșterea salarială normală. Anul acesta nu e nimeni dat afară, primesc aceleași salarii și sporuri ca în 2020. Eu nu văd nicio problemă. Ar trebui să ne gândim că în ultimii 30 de ani liderii de sindicat sunt aceiași și ar trebui să vedem cum ajung acolo”.
În 2020, punând pe butuci sectoare economice productive, au dat creşteri salariale „normale” inclusiv şi mai ales pentru cele peste 14 mii de pile, cunoştinţe şi relaţii angajate în pita banului public: ospătari, gropari, coafeze, barmaniţe, dansatoare, nepoţele. Toţi lipitorii de afişe, cărătorii de geantă şi atârnătoarele de aşternut, care au binemneritat să devină manager de spital, inspector epidemiologic, inginer la „ape” şamd.
Nu plâng eu de mila liderilor sindicali, doar constat: ce buni sunt ei când sunt puşi să scoată-n stradă sindicatele împotriva duşmanilor politici şi ce răi când se luptă să nu li se ia mitele date tocmai pentru că au scos sindicatele în stradă…
Iar porumbelul acesta scos de prim ministrul Cîţu e perlă de calitate: „să ne gândim că în ultimii 30 de ani liderii de sindicat sunt aceiași și ar trebui să vedem cum ajung acolo”.
De 30 de ani politicienii sunt aceiaşi. Cu aceleaşi minciuni şi aceeaşi nesimţire. Şi noi ar trebui să vedem cum i-am pus acolo. Cum am distilat dintr-un mare rahat, tot felul de răhăţei că ni s-au părut a fi corecţi politic.
Şi, gata!