de Szakats Istvan
Într-un oraș cu 200.000 oameni în trafic, la fiecare oră petrecută în plus prin ambuteiaje se pierd 23 ani de viață.
Ca să-ți imaginezi ce înseamnă asta, în timp ce te târâi în coada de mașini cu 0.1 km/h, șterge pe cineva sub 23 ani de pe lista ta de prieteni pe FB. Ai șanse că cineva tocmai te șterge pe tine. Tot ce-ai făcut până la 23 ani, dispare, nu există, nu a existat, și nu va exista vreodată.
De asta ar fi important să ai un trafic măcar decent la Cluj. Dar nu. Centura metropolitană a fost sacrificată la “negocierile” pe PNRR – pentru ca să intre un proiect al cărui nume începe cu „m”.
În ultimul an am fost asigurați de N ori că proiectul cu „m” este “prins” în PNRR. Apoi am aflat că proiectul costă de două ori mai mult. Apoi am aflat că banii care “sunt” – celebrele 300 milioane de Euro, reprezintă doar 6,7% din suma necesară.
Iar ieri am aflat că de fapt nici alea nu sunt.
În fapt, banii pentru proiectul cu „m” nu vin din fondul de granturi. Sunt din fondul de ÎMPRUMUTURI. Deci nu. NU stricăm banii europenilor – gen dă-i în franț, dacă nu iasă, măcar am spart banii lor. Banii ăștia – pe care nu-i avem – îi vom da înapoi.
E ca în bancul ăla când Ion o minte pe Mărie că a făcut rost de bani de-un sejur la Veneția, dar de fapt banii nu-i ajung decât până la gară, și și pe ăia i-a rostuit băgând veregheta la amanet.
Cetățene, în timp ce te târăști în trafic (ca să ajungi la servici unde să faci acei bani din care să plătești împrumutul despre care nu te-a întrebat nimeni) imaginează-ți că orașul tău, prietenii tăi, viața ta a fost băgată la amanet pentru acest proiect. Șterge-i, unul câte unul, în fiecare zi.