Vă invitam acum un an să participați, activ, la o dezbatere despre problemele orașului. Să ne arătați de ce considerați că Cluj-Napoca că este un oraș viu și cum considerați că-l puteți trata ca atare; să-i descoperiți problemele și să veniți cu soluțiile care considerați le-ar rezolva (acele rezolvări pe care de altfel ni le cereți nouă ca jurnaliști – deși nu e treaba noastră – și nu celor pe care i-ați votat și-i plătiți să o facă, dar nu o fac – așa cum ar fi normal, dacă voi ați judeca normal).
Întrebam, apoi vă rugam:
Ce anume aglomerează străzile în municipiu? Părinții, studenții, lipsa locurilor de parcare, dezvoltarea haotică a orașului? Lipsa de civilizație, bun simț, respect față de cei din jur?
Aveți soluții, expuneți-le, fiți cetățeni ai acestui oraș!
Poate ar trebui judecate arterele Clujului în funcție de ce anume le supra-umple și ce anume le gâtuie, exact ca sistemul circulator al unui organism viu. Dacă tot spunem despre oraș că este viu, e timpul să ni-l imaginăm ca atare. Și să gândim cam care-i sunt suferințele și ce anume îl parazitează (altceva decât politicienii și proasta administrație).
Și veneam chiar cu sugestii și critică constructivă cu privire la situații concrete și chiar sugeram soluții (deși nu e treaba mea):
Cu privire la umplerea arterelor (traficul), uităm ce este Cluj-Napoca: oraș unversitar-medical, loc de pelerinaj medical pentru cel puțin 10 – 15 mii de suferinzi veniți să-și găsească izbăvirea la noi. Zilnic, orașul se umple cu oameni care au a se “căuta” de “beteșuguri” într-un oraș cu artere gândite medieval și cu o rețea spitalicească de tip pavilionar gândită pentru sfârșitul secolului XIX. De unde și o soluție evidentă pentru a reuși să decongestionezi măcar o parte din trafic: adunarea tuturor spitalelor într-o clădire monobloc, sau măcar toate în aceeași zonă. Se pretează ultratărăgănatul proiect al Spitalului Regional de Urgență din locația în care este stabilit la acest moment scopului propus: decongestionarea traficului? Nu. Locația este în cea mai năpăstuită (din punct de vedere a traficului) zonă din Cluj-Napoca – ieșirea spre Florești (ce trafic este și cum se circulă acolo în orele de vârf, nici nu vreau să-mi închipui cum vor ajunge pacienții și Ambulanțele în zonă). Plus că, cea mai mare parte a „pelerinilor” medicali vin dinspre Gară și dinspre Aeroport – deci tot prin întreg orașul va trebui să-i tranzităm. Așa că ar trebui gândită o locație care să poată fi ușor interconectată Gării și Aeroportului, cu o suprafață suficient de mare și cu utilitățile necesare construirii acestui proiect care să adune toate spitalele în aceeași zonă. Ori această zonă există pe fosta platformă industrială a CUG-ului. Care este regimul juridic nu mai este treaba mea, treaba mea este să atrag atenția că există o soluție pentru a scoate din tranzitul urban măcar 10 – 15 mii de pasageri zilnic. În zona CUG există cale ferată, este situată în vecinătatea Gării și Aeroportului – se pot găsi soluții de interconectare. În ceea ce privește regimul juridic, cum alți bărbați ai Clujului au găsit puterea la sfârșitul secolului XIX să gândească un proiect ca și cel de pe strada Clinicilor – unii venind cu banii, alții cu terenul, sper că și la început de secol XXI orașul nostru să beneficieze de adevărați bărbați cu dragoste pentru urbe și simț al evergetismului (care să dea înapoi societății puțin din multul pe care societatea li l-a dat). (șamd, puteți citi restul în materialul original, sunteți la un click distanță)
Și? Cu ce ne-am ales după un an? Cu pseudosoluții din partea politcienilor (administrației locale) și behăitul zilnic (prin comentarii injurioase) ale asistaților lor mintal.
Am vorbit pentru surzi, orbi și, majoritar, asistați mintal. „Numai vă legați de Boc, numai știți să criticați”, bla-bla-bla-bla – jelania prostacilor care nu-și văd orașul în mizeria în care se zbate. Că nu le pasă cum le sunt furați banii – din punctul meu de vedere înseamnă că folosesc bani de furat. Că nu-mi explic altfel autismul lor civic decât printr-o chestiune de easy come, easy go. Dar, stai, majoritatea acestor maimuțe de oraș chiar au furat; au furat cu Caritas-ul și de atunci se cred domni la oraș că și-au „loat” câte 3, 4 apartamente la bloc, sau și-au făcut viloaie prefabricate (că era o modă) și de atunci le dau în chirie.
Un oraș îmbătrânit, un județ lăsat de izbeliște și cam atât.
PS: Avem lângă Cluj-Napoca o colonie de muncă silnică cu aproape 2000 de internați: Pata Rât. Și, de 2 zile vă zic că avem și două lagăre de exterminare prin levigat și putoare de la Pata Rât: Sânnicoară și Apahida. Cu alte câteva mii de cetățeni. Că autoritățile locale știau încă din 2009 ce anume produce locația de la Pata Rât, au oreferat să nu ia nici o măsură ci, din contră, să o agraveze, cramponându-se să facă acolo un alt focar de infecție și infestare. De ce? Poate din bolile și moartea celor de la Sânnicoară și Apahida le vin lor bani frumoși. Sau le-au venit și acum caută soluții disperate să-și acopere “crimele”. Nu știu. Și nu știu din cauză că, în nemernicia lor, deși i-am invitat la o discuție pe marginea acestui subiect, ei au refuzat. Au refuzat un dialog, exact cum au refuzat o dezbatere publică despre rezultatele Raportului din 2009 – să-i fi informat pe locuitorii din Sânnicoară și Apahida cu privire la ce li se întâmplă. Lăcomia și ticăloșenia îi fac complici la ceea ce eu sunt convins că poate fi asimilat unui genocid. Și lumea tace: de la organele de forță, la politicieni, până la boschetarii presei clujene pentru care această problemă nu există.
PPS: Acesta este mesajul pe care l-am trimis ieri dimineață celor de la CJ Cluj, în atenția lui Alin Tișe: “Prin prezenta, vă solicităm să desemnați un reprezentant/specialist din cadrul Consiliul Județean Cluj pentru a participa la emisiunea din această seară care va avea loc la ora 19 la NCN TV. Subiectul emisiunii este „Raportul de la Mediu pentru Pata Rât din 2009 și faptul că nu a fost discutat cu localnicii din Sânnicoara și Apahida”. Intervenția se poate face și prin telefon în direct, sens în care ne puteți furniza datele de contact a persoanei pe care o desemnțti pentru a oferi explicații pe marginea acestui subiect. Vă rog să îmi comunicați un număr de înregistrare a acestei solicitări.”
La finalul discuției pe care am avut-o aseară cu deputatul clujean Emanuel Ungureanu în caltatea sa de vicepreședinte al Comisie de Sănătate a Camerei Deputaților, am pus pe ecran un carton cu mesajul de mai sus în lipsa unui companion de discuție din partea CJ Cluj. Acesta îi este nivelul lui Alin Tișe – el nu știe să comunice, să dezbată, decât prin minciuni azvârlite aiurea pe pagina sa de FB, comuncate în numele CJ Cluj și bârfe în interiorul partidului.