Editorial

Codul Fiscal, această culegere de poziţii fiscale prin care guvernele ne fac la buzunare

Văd că discotecarul de la Finanţe insistă să ne lămurească cu privire la pârnaia pe care vom fi datori să o executăm dacă devenim datori la obligaţiile datorate statului. Pe 31 iulie 2019 ni se spunea că datornicii la stat vor beneficia de ștergerea unor datorii de peste 36,7 miliarde de lei, potrivit actului normativ adoptat de Guvern. Acum ni se promite închisoare pentru cei care nu îşi plătesc datoriile. Cine, ce poate să priceapă? Să-ncerc eu să vă explic.

De 30 de ani, atunci când rămân cu teşchereaua goală pentru a-şi onora obligaţiile faţă de sponsori şi cumetrii, Guvernele discută câte un proiect de lege prin care se tot anulează anumite obligații de plată, anumite penalităţi acumulate la alte obligaţii de plată şamd. Întreaga Românie este alcătuită din obligaţii de plată dinspre cetăţean către Stat pentru nişte servicii de extrem de proastă calitate. Dar despre câtă sănătate, educaţie, dreptate, lege, ordine şi siguranţă nu primim de banii daţi din “obligaţii faţă de stat” am tot vorbit. Azi vorbim despre “clemenţa” statului faţă de noi. Şi despre cum ne “iartă” de anumite “obligații” prin metoda “cu toptanul”. Pentru că, printre cei din marea turmă a datornicilor, sunt ascunși sponsorii şi cumetrii celor aflaţi la guvernare. De fiecare dată se vorbeşte despre un moment “te zero”: dom’le, până aici, ștergem, că a fost legislația bună sau rea, oamenii au cunoscut-o sau nu au cunoscut-o, nu se justifică financiar nici măcar procesele pornite împotriva amărăștenilor. Oricum proștii cărora li s-au luat deja banii și poate vor porni procese să li se dea banii înapoi costă mai puțin. Şi, oricum, rămâne valabilă cealaltă Ordonanță care zice că ce-ai plătit, plătit rămâne, poate să moară judecătorul cu decizia și inamovibilitatea sa în mână.

Guvernanţii sunt izvor de lege, indiferent de culoarea lor politică. De câte ori pot – şi pot des – calcă cu Ordonanța pe Lege. Mai întâi îți pun ștreangul de gât, apoi vin și-l taie, „generos”. Iar dacă te numeşti Robert Negoiţă, de exemplu, cu datorii imense la Fisc, plus procesele aferente, cum să nu apreciezi amabilitatea şi generozitatea statului?

De 30 de ani ni se vorbește numai despre găuri. Despre cum se fac ele și cum se alimentează prin amnistii fiscale, măriri de salarii bugetare și pensii speciale. Toate guvernele au fost extrem de inventive când a fost vorba de crearea de noi ministere, noi privatizări eșuate, scăderi de TVA, impuneri de accize şi tot felul de taxe de mediu. Pierd un proces, se prefac că restituie ce au furat, apoi inventează aceeaşi mizerie de taxă sub altă denumire. Anii trec, cetăţenii poate se plictisesc şi renunţă la procese, sau poate dă nosocomiala peste ei în vre-un spital părăginit, poate emigrează, orice se poate întâmpla. Banii rămân. Că de undeva trebuie plătită toată fiesta aceasta populistă de partid și de stat. De undeva trebuie plătite sinecurile din ministere și companiile de stat cu “management privat” conduse de lipitorii de afişe ai partidelor politice.

Măcar toate Guvernele se preocupă de soarta tinerilor – adică despre cum are să le atârne viitoru-n față. De 30 de ani se tot “identifică” domenii în care firmele româneşti mici și mijlocii ale tinerilor ar putea fi cele mai competitive pe piețe, acestea urmând să beneficieze şi de scheme de finanțare pentru dezvoltare. Numai că domeniile care vor asigura fericirea tinerilor care se vor avânta cu capu-n ștreangul fiscal al guvernărilor, sunt numai domenii cu plusvaloare mică ca la bantustanezi. Din păcate, numai cei fugiți peste hotare au șansa de a câștiga potrivit talentului. Și, oricum, nici n-apucă tinerii să-și facă firmă că se păvale Guvernarea peste ei cu Codul Fiscal, această nouă “Kama Sutra” a sutelor de poziții în care te face Statul.

Păgubiţilor postdecembrişti de tot felul nu li s-a spus niciodată „fraieri”: România e o ţară care ştie să-şi respecte fraierii. Lor li se spune, cu eleganţă, „revoluţionari”, „deponenţi”, „participanţi la jocul de întrajutorare”, „investitori”, “intreprinzători”…

Şi, gata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *