Daca mergi la pas pe calea ferata ce traverseaza muncipiul Cluj-Napoca ai parte de o alta perspectiva asupra orasului. Toata lumea este obisnuita cu imagini ale Clujului, de pe Feleac sau de pe Dealul Cetatuii, insa, din perspectiva calatorului cu trenul orasul este cu totul altul. De la tigani care isi gatesc micul dejun sub podul de langa depoul CFR pana la Baile Someseni, fosta perla balneara a Europei, Ziar de Cluj va prezinta o serie de imagini pe care le puteti intalni daca sunteti pasager in tren si treceti prin Cluj-Napoca.
Pe podul care face legatura dintre Gara Cluj-Napoca si autogara Cluj traficul este infernal. Mii de masini trec zilnic cu mult peste limita legala de viteza din acea zona. Pietonii grabiti se inghesuie pe trotuarul ingust. O batrana, cu pasul molcom, trage dupa ea un carucior pe care sta legata o butelie de aragaz. Reuseste cu greu sa coboare bordura fara sa rastoarne caruciorul.
Numeroasele panouri ruginite prin care cetatenii sunt avertizati ca se afla intr-o “Zona de siguranta feroviara” sunt ignorate de trecatori. Nimeni nu le vede si nici nu le respecta. Printre sinele de cale ferata muncitorii de la 16 Februarie trec nestingheriti.
Cu putin inainte de a intra in gara Cluj-Napoca, chiar sub pod un grup de cinci romi isi gatesc micul dejun. Slanina, oua si cateva bucati de costite, cu garnitura de fasole boabe.
“Alooo, domnu’! Domnu’, hai incoace. Tudsz magyarul?” , striga unul dintre membrii grupului.
In timp ce una dintre femeile din grup invarte cu grija in tigaie slanina inecata in ulei, un tinerel pune lemne pe foc. Langa vatra de foc, pe jos, in mizerie un alt nomad pregateste materialul pentru snitele.
“Amu’ domnu’, am venit si noi aci la spital. Avem copil mic in spital. Gatim pentru el fara sare, ca n-avem unde sa facem mancare. Din Harghita am venit la clinica cu copilu’, saracu’ ii in spital amu’. Da’ dai si la noi o poza? Numa’ pe calculator? Da’ o poza nu dai, ase pe foaie, sa avem amintire ca am fost la Cluj, sa punem la vitrina, dai? Maine plecam de e bine copilu”, a declarat Laci.
La cativa zeci de metri un impegat de miscare se baga singur in seama. Nu il intereseaza sau probabil ca nu vede pana sub pod unde fumul inecacios se ridica in aerul cald al diminetii. Pe el il intereseaza daca avem sau nu aprobare sa fotografiem in gara.
“Auzi ba! Ai aprobare? Poate vrei sa iti arat ca nu ai voie sa faci poze aici. Auzi ba’, nu ma pune ca vin la tine si te scot de aici. Nu ai voie ba’ printre linii, numa’ pe zonele special amenajate. Ce daca ala merge printre sine, eu cu tine vorbesc”, s-a rastit impegatul de miscare dupa care a disparut in interiorul unei cladiri prafuite.
Pe peron, in gara, zeci de oameni asteapta acceleratul de pe ruta Timisoara-Bucuresti. Panourile din plexiglas pe care era anuntata componenta trenurilor sunt sparte. Au mai ramas in picioare doar ramele de aluminiu. Pe o linie moarta zeci de vagoane ruginite zac in asteptare, in timp ce bucati de cale ferata dezafectata sunt acoperite de balarii. Pe garnitura de tren cu ferestrele sparte ale vagoanelor, grafitti-ul da o pata de culoare peisajului sumbru si gri din Gara Cluj-Napoca, in timp ce calatorii isi savureaza berea in asteptarea trenului care urmeaza sa ii duca acasa.
Cladirea statiei de scurt parcurs din Gara Mica se afla intr-o stare avansata de degradare. Inca nu se stie cand va fi cedata administratiei locale pentru a fi transformata intr-un Centru de Cultura Urbana. Pana atunci cei care trec cu trenul prin Cluj-Napoca pot sa isi imagineze ca si in al doilea Razboi Mondial, dupa bombardamente Gara Cluj-Napoca arata mai bine. Bucati de beton din ghivecele de flori zac pe dalele peronului acoperit de coji de seminte.
Liniile din Gara Mica sau gara de scurt parcurs, au fost acoperite de buruieni si rugina, iar scaunele de plastic de pe peron au fost vandalizate. La cativa metri stau tomberoanele in care scormonesc boschetarii. Dincolo de liniile de cale ferata se ridica peste vagoanele cu geamuri sparte si vopseaua decojita de soare, cladirea Institutului de Cercetare si Proiectare( ICIPIAF), semn ca treci prin zona industriala.
Odata ce trenul se misca spre Apahida si pe o parte si pe alta a liniei de cale ferata imaginea sumbra a orasului si a modului in care s-a construit iti zgarie retina. In blocurile de pe strada Stephenson, unde o satra de tigani ce ocupa abuziv o cladire, terorizeaza vecinii. Inchiderea balcoanelor si-a facut-o fiecare locatar dupa capul si dupa bugetul sau. Pe langa o cladire in care lucrau candva impegatii de miscare, astazi dezafectata, s-a creat un culoar de trecere care le permite locuitorilor din zona sa ajunga pe scurtatura in Piata Garii.
Printre crengile de pin, bisericile in constructie la tot pasul pot fi zarite, iar in apropierea pasajului de pe starda Oasului masinile ocupa cu “bun simt” spatiul verde. In timp ce traversezi Somesul poti vedeaa ca in Cluj-Napoca nu se face curatenie. Zeci de PET-uri plutesc pe albia raului, iar in unele zone s-au format adevarate rampe de gunoi plutitoare.
De pe linia de cale ferata Catedrala ordodoxa din Piata Avam Iancu este cu greu accesibila ochiului liber, fiind mascata de cladirea dezafectata a vechii fabrici Napochim. Pe partea sanga, spre Apahida, urmele industriei Clujului, candva o mandrie a judetului, au ramas in ruina.
Cladirile noi de birouri de pe platforma fostei fabrici de duclciuri Feleacul se ridica mult peste casele cu acoperisuri grotesti si pot fi zarite de la sute de metri. Pe platforma Clujana, unde si-au mutat sediul social sute de firme, traficul este esemanator cu centrul Bucurestiului. Pantoful de pe turnul vechii fabrici, astazi la un pas de faliment, mai rezista eroic intemperiilor, desi pe acoperisul fabricii au inceput sa creasca buruienile. In spatele garajelor ilegale de pe strada Rasaritului mormanele de gunoaie pot fi lesne vazute din tren, in timp ce in Piata 1 Mai tencuiala cade de pe cladiri oferind trecatorului o imagine de arhaism. Trotuarele sunt ocupate de masini, obligand pietonii sa foloseasca partea carosabila.
In Cluj-Napoca exista si multi oameni gospodari. Un exemplu se vede in imaginea in care o sera este frumos intretinuta in spatele blocurilor cartierului Marasti.
Din pacate nesimtirea multor cetateni si indolenta firmelor de salubrizare ofera celor care tranziteaza Clujul cu trenul o imagine de ghetou. Gunoaie la cativa metri de calea ferata, spatii verzi neamenajate sau locuri de joaca ocupate abuziv de boschetari beti si urat mirositori.
In Halta Clujana trenul opreste pret de doua minute. Calatorii sar din vagaone si se indreapta grabiti spre pasajul pericol public de pe strada Fabricii.
Odata ce trenul se pune in miscare prin ferestrele murdare poti observa modul in care se face urbanismul de bun simt in Cluj-Napoca. Mansardari de mantuiala in care proprietarii si-au inchis balcoanele cu folii de plastic, ghene de gunoi in care mizeria da pe dinafara langa garaje de beton amplasate pe spatiul verde, in timp ce angajatii de la salubritate se roaga in fata unei biserici ca locuitorii Clujului sa nu mai arunce prea mult gunoi astfel incat sa poata sta linistiti pe banca si sa se bucure de soarele primavaratic.
Odata ce trenul prinde viteza, in dreptul fabricii Sanex, poti vedea cum boschetarii si-au ocupat din timp si si-au pregatit locuinta pentru iarna care va veni. Calatoria pe calea ferata prin Cluj-Napoca ia sfarsit in apropierea podului IRA, in zona in care functiona candva Oserul, iar acum se inalta viitoarele locuinte ale clujenilor. Cu putin inainte insa de a ajunge in Gara Someseni calatorii pot admira o frumoasa plantatie de stufaris lasata in paragina ceea ce a fost candva o perla medicala a Europei, Baile Someseni.
