În județul Cluj există doar 30 de logopezi școlari, care îi ajută pe copii să corecteze tulburările de vorbire. Numărul este foarte mic, în comparație cu numărul de micuți care au probleme când vine vorba de a spune ce gândesc. Dacă aceste tulburări sunt descoperite și corectate la timp, cei mici nu vor avea probleme. Însă dacă sunt lăsați în voia sorții, vor avea dificultăți de comunicare toată viața.
Tulburările de limbaj afectează peste 10% dintre copii, iar pentru corectarea acestora este nevoie de ajutorul terapiei logopedice. Or, în județul Cluj, prea puțini copii au acces la un logoped.
„E foarte mare nevoie de logopezi. Nu sunt destui. 10% din copii au nevoie de logoped, dacă nu mai mult. Fie că nu pot pronunța anumite cuvinte, fie că se bâlbâie, că s-au născut cu așa numitele buză de iepure, gură de lup, fie că nu reușesc să scrie sau să citească, sunt probleme pe care logopezii le pot soluționa. Acestea nu sunt probleme pe care le pot soluționa părinții. Fiindcă dacă părintele ar putea, atunci la școală nu ar ajunge cu probleme de pronunție. Sunt niște particularități de pronunție de care se ocupă logopezii”, explică Ramona Lupu, logoped.
În cadrul ședințelor de logopedie, copiii își dezvoltă capacitățile deficitare prin intermediul jocurilor și al exercițiilor. Acestea au rolul de a-i învăța pe cei mici cum să respire corect, sau care este poziția corectă a gurii, a obrajilor, a limbii pentru a putea avea o pronunție cât mai corectă.
„Nu e o joacă. Nu facem lego și puzzle la logopedie, cum se crede. Dar sub formă de joc se învață. Nu repetăm cuvinte, că asta face și mama acasă, ceea ce nu e rău. Dar copilul s-ar putea să nu aibă puterea de a imita și a înțelege poziția corectă pentru pronunție”, adaugă Ramona Lupu.
Cauzele apariției tulburărilor de limbaj sunt multiple. Nu se poate stabili o singură cauză, deoarece aceste probleme pot apărea chiar și când copilul se află în pântecul mamei. Pe măsură ce un copil se dezvoltă, pot apărea probleme atât în ceea ce privește comunicarea orală, cât și cea scrisă. Iar dacă aceste deficiențe nu sunt corectate, odată ajunși în perioada de adult a vieții lor, aceste persoane vor ajunge să fie inadaptate din punct de vedere social.
„Problemele de vorbire se dezvoltă progresiv și cu cât le identificăm mai repede și începem să lucrăm cu ele, cu atât mai repede scăpăm de ele și va fi mai bine pentru copil. Vorbirea este calea primară și cea mai importantă de comunicare la oameni și asta ne diferențează practic de toate ființele. Astfel, din cauza tulburărilor de vorbire această funcție primară este alterată. Atunci relaționarea cu semenii este afectată. Astfel vor apărea probleme ulterioare precum scăderea stimei de sine care poate să meargă chiar și spre stări anxioase, dificultăți pe viitor de a întreține relații cu alte persoane”, explică psihiatrul Cristian Pușcaș.
Reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean Cluj sunt conștienți de problema numărului mic de logopezi din Cluj, însă susțin că au mâinile legate. Nu există suficiente posturi care să acopere nevoia școlilor din tot județul.
„Tot personalul din învățământ este prea puțin față de cât ar fi nevoie. Logopezii sunt una dintre categorii. Ar mai fi consilierii, medicii, personalul administrativ care sunt prea puțini. Ar fi nevoie de mai mulți, dar deocamdată trebuie să ne încadrăm în structura financiară care există la acest moment. Deocamdată nu se pune problema suplimentării numărului pentru că nu există posturi. Toate posturile sunt ocupate”, spune Valentin Cuibus, șeful Inspectoratului Școlar Județean.
Între psihologii pentru copii și logopezi ar trebui să existe o legătură strânsă, însă și cabinetele de logopedie sunt aproape inexistente în județul Cluj. Părinții înțeleg dificultățile cu care cei mici se confruntă când suferă de astfel de tulburări, dar nu au la cine apela.
„Lipsa de terapie la o vârstă cât mai potrivită, tulburările de limbaj se văd foarte repede. Logopezii au un rol mai important în grădiniță, fiindcă acolo vedem primele simptome ale copilului care are tulburări de limbaj și sigur că este o terapie care continuă și în școala primară. Dacă nu se lucrează cu el, copilul rămâne cu acel deficit sau acea tulburare pentru tot restul vieții așa cum rămâi cu oricare problemă sau tulburare pe care o ai și pe care nu o tratezi. De acolo vine stima de stine scăzută. Este ca și un copilaș care duce în cârcă o problemă, dar de cele mai multe ori medicii pediatri sesizează aceste tulburări de dezvoltare a limbajului, iar părinții sunt receptivi. Este o problemă care se vede, nu e ceva ce putem ascunde și atunci cu cât începem mai repede să lucrăm, cu atât e mai bine. Din păcate, ce văd eu este o lipsă de logopezi pe piața muncii și în privat. În școli mai sunt, dar în medul privat pot să spun cu siguranță că mi-e foarte greu să am colaborări fiindcă nu sunt cabinete și părinții ar apela și în privat”, explică Mariana Munte, psiholog.
Situația din România este una nefericită din cauza faptului că procentul copiilor care au tulburări de limbaj poate să ajungă și până la 25%. Printre probleme: bâlbâiala, dislexia, disgrafia, alaliza, fazia sau tulburările de voce.