Conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică, Clujul ocupă locul I pe țară la capitolul „cele mai multe locuințe terminate” în primele 9 luni ale anului 2019. Astfel, în judeţul Cluj au fost finalizate 5.730 de locuinţe, în Bucureşti 5.282, în Ilfov 4.266, în Timiş 3.708, în Braşov 3.286, în Constanţa 3.001, în Iaşi 2.225, în Sibiu 2.145, în Bihor 1.699, în Argeş 1.649, în Suceava 1.217, iar în Dâmboviţa 1.025.
Numărul de locuințe noi terminate este în creștere față de aceeași perioadă a anului precedent. La Cluj-Napoca și prețurile și-au continuat traseul ascendent, semn că cererea este pe măsura ofertei, prețul mediu pe metru pătrat ajungând la 1650 de euro.
Infrastructura orașului nu a ținut însă pasul cu dezvoltările imobiliare, iar statistica, coroborată cu logica, ne arată că, în acest ritm, în scurt timp ne vom sufoca în sucul propriei creșteri demografice. Mai mulți oameni, în mai multe apartamente, care se deplasează cu mai multe mașini (personale plus transport în comun), pe aceleași străzi, vor duce, inevitabil, în viitorul apropiat, la un blocaj.
În 2019 am ajuns campioni pe țară în privința numărului de locuințe noi terminate, dar suntem repetenți la capitolul parkinguri terminate (zero), lărgiri și modernizări de străzi terminate, pasaje supraterane, poduri ș.a.m.d. Zero infrastructură nouă, dar mii de noi locuințe și zeci de autorizații de construire eliberate în 2019, care vor însemna o supraaglomerare și în 2020.
PR-ul deșănțat al orașului atrage ca un magnet oamenii la Cluj, însă Primăria crește orașul doar demografic, înflorindu-l din vorbe, neoferindu-le noilor clujeni nimic din ce ar trebui o administrație publică să ofere: drum, școală, spital. Primarul își atrage un electorat proaspăt, dezvoltatorii își atrag un profit substanțial, iar clujenii de rând se bucură doar de aglomerația suplimentară.