Românii se mută de la părinți în medie la vârsta de 27,9 ani, cu doi ani mai mult față de media europeană. Clujenii nu fac nici ei excepție de la această regulă. Locuind într-un oraș care oferă un mediu universitar complex și numeroase locuri de muncă, tinerii din Cluj-Napoca preferă să rămână în casa în care s-au născut pentru a reduce din cheltuieli.
„Explicația fundamentală ar fi de ordinul bugetului familiei. Ca sa se mute inseamna cheltuieli pe gazda, dar inseamna si alt gen de cheltuieli, de gospodarire. Mancare, spalat și așa mai departe, puncteaza sociologul Petru Iluț.
Psihologii spun că pe lângă aspectul economic, există un aspect cultural. Clujenii trăiesc într-un mediu în care familia primează, spre deosebire de orașele din țările vestice, unde tinerii pleacă la vârste cât mai fragede de acasă.
„În țări cu un profil colectivist aceste lucruri se intampla invers. Copiii tind sa stea mai mult acasa, cu parintii, sa se mute mult mai tarziu. Asta fiindca, intr-o structura colectivista se presupune ca familia trebuiesa ramana cat mai mult unita si ca familia si membrii trebuie sa aiba grija unii de ceilalti. Iar familia il lasa pe tanar sa ramana acasa ca sa aiba un start cat mai bun in viata, deaorece nu are cheltuieli cu chiria, cu întreținerea, cu hrana”, precizeaza psihologul Daniel David.
Tinerii clujeni, făcând parte dintr-o țară cu profil colectivist preferă să rămână împreună cu familia pentru a se ajuta unii pe ceilalți. Alegerea de a rămâne până la o vârstă mai înaintată în casa părinților îi ajută pe tineri să se adapteze nevoilor psiho-culturale ale Clujului. Specialiștii susțin că într-o societate colectivistă ar fi anormal ca un tânăr să plece mai repede de acasă.