Sunt unul dintre cei mai mari critici ai administraţiei Boc, un primar coclit, populist şi incompetent, care spoieşte imaginea Clujului cu vopsea lucitoare, în timp ce adevăratele probleme rămân nerezolvate (aglomeratie, infrastructura obosita, lipsa de transparenta).
Dar asta nu înseamnă că urăsc Clujul. Din contră, îl iubesc şi îi cunosc potenţialul.
Cluj-Napoca: Oraş-paradox care a dat României atât ţepari, precum Stoica de la Caritas, cât şi minţi luminate precum Racoviţă, sau Brassai. Acest oraş a fost, dintotdeauna, special.
Şi va deveni tot mai important pentru viitorul României. Este oraşul care a devenit o „Barcelonă” a ţării, un oraş care explodează pur şi simplu din punct de vedere economic. Oraşul care îşi flutură mereu independenţa în gândire, dar este egal de închistat şi de conservator.
Este oraşul care a rupt „axele” oricărei busole politice. Este oraşul care a generat cele mai mari mişcări civice din istoria României, fiind, în acelaşi timp, capabil de tâmpenii în masă – de exemplu, promovând doar doi primari de-a lungul istoriei sale postdecembriste: Funar şi Boc.
Clujul este însă şi oraşul de care s-au temut întotdeauna toţi liderii României. Ceauşescu detesta profund Clujul, fiindcă acest oraş a avut tupeul să-i refuze in anii 70 pe faţă acordarea unui titlu de Honoris Causa Elenei Ceauşescu.
Din frică faţă de misterele lui: Ion Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, Băsescu, Constantinescu, Tăriceanu, Ciorbea, Crin Antonescu, Iohannis, Barna, Dăncilă, niciunul din cei mentionati n-au ştiut, pur şi simplu, cum să se comporte cu acest oraş. Şi, de frica lui, au ales să îl ignore din punct de vedere politic.
De pe scara unui avion, Călin Popescu Tăriceanu spunea acum peste un deceniu că „taie investiţiile la Cluj”, că „are oraşul destule”. A fost exact momentul în care clujenii l-au pus pe răboj, iar Tăriceanu nu a mai avut, niciodată după aceea, rezultate notabile aici.
Năstase, Ponta, Dragnea şi Geoană au fost lideri importanţi ai PSD şi ai Ţării, dar s-au căcat pe ei de fiecare dată când trebuiau să aibă de-a face cu Clujul. Au predat Clujul unui singur personaj, toxicului Ioan Rus, căruia, dintr-o frică inexplicabilă, i-au acceptat toate hachiţele. E adevărat, este posibil ca acest Ioan Rus să fi avut toate dosarele posibile şi imposibile despre ei, căci, vorba aia, când fraierii de moldoveni din PSD vroiau ministerul Transporturilor, sau al Economiei, Ucu Rus vroia mereu fie ministerul de Interne, fie SRI, fie IGPR.
Adrian Năstase nu-i cârâia lui Ucu Rus. Geaonă, idem. Cu Ponta, lui Rus i-a fost mai simplu, căci încă de mic l-a făcut să-i fie supus, sponsorizându-i, cu zeci de mii de euro, maşina de raliuri.
Şi Dragnea a avut o perioadă în care a încercat să coabiteze cu Ioan Rus, servindu-i câteva posturi cheie în guvern. Însă Dragnea a fost cel mai curajos dintre preşedinţii PSD, tăind, enervat fiind de tupeul lui Rus, orice cale de comunicare cu el. De aia a plecat Rus din PSD: ca nu mai putea influenta nimic.
Dar, totuşi, Dragnea nu a avut ouă să taie în carne vie în organizaţia PSD Cluj. Consecinţa acestei indecizii? Preşedinte al filialei a ajuns un papagal precum Horia Nasra. Care a reuşit, în acest an, la europarlamentare, să ia cel mai ruşinos scor din istoria filialei.
Nasra şi-a pus prietenul şi finanţatorul în post de senator, iar senatorul tocmai a trădat zilele trecute, înjurând-o în mod nedemn pe Viorica Dăncilă, deşi ani de zile a avut posibilitatea să muncească pentru partid şi să crească organizaţia. L-a durut în cur. E mai usor sa injuri o femeie demonizata de media.
Preşedintele PSD, Viorica Dăncilă, a trecut foarte uşor peste obrăznicia nestatutară a lui Nasra care, recent, a organizat un simulacru de scrutin, realegându-se preşedinte al filialei.
Viorica Dăncilă trebuie să înţeleagă că la PSD Cluj singura soluţie este napalmul. Filiala este atât de otrăvită de nemuncă, de nesimţire, încât, cu greu, se mai poate repara ceva, mai ales că, în realitate, filiala este condusă de ţărănuşul oxidat la faţă pe nume Remus Lăpuşan.
Nu poţi să faci cifre în Cluj câtă vreme „şefii” PSD din Cluj fac orice să distrugă partidul in local. Sau câtă vreme până şi copilul meu Ştefan are notorietate mai mare ca şi consilierii locali şi judeţeni ai PSD Cluj.
Am spus mereu şi o să repet: în Cluj-Napoca există potenţial de cel puţin 30% pentru stânga. Însă acest potenţial nu va fi niciodată atins, câtă vreme un jurnalist ca mine îi face mai multă opoziţie lui Boc decât întreaga filială a PSD din Cluj.
La ultimul sondaj de opinie al USR facut in 26 mai, eu aveam notorietatea cea mai mare in oras, dupa Emil Boc, aveam 86 la suta. Si asta e trist. Caci arata ca un simplu jurnalist ca mine a devenit singurul opozant al lui Boc, in timp ce acest rol trebuia sa fie al PSD.
Dacă Viorica Dăncilă vrea să intre în turul II şi să se bată pentru Cotroceni cu adevărat, trebuie să facă o strategie specială pentru Cluj. Este oraşul care l-a dărâmat pe Ponta, l-a dărâmat pe Năstase şi pe Geoană. Voturile de aici au fost esenţiale pentru ca Băsescu şi Iohannis să câştige. Ca să schimbi karma rea a unui partid politic, soluţia nu este să ignori problema ci, precum în aikido, să foloseşti energia adversarului în favoarea ta.
Nici Ludovic Orban nu înţelege Clujul. A avut atâta timp să-l cunoască de când e preşedinte al PNL. Cât timp a ignorat el Clujul, s-a ales praful de filiala locală. Unul dintre cei mai importanţi oameni din partid, Marius Nicoară, senator cu state vechi de plată, a trecut la ALDE. Primarul din Floreşti, cea mai mare comună din România, Horia Şulea, face ceva pe PNL în aceste momente. Şi, practic, după puţini ani de la uniunea PDL cu PNL, pedeliştii clujeni, în frunte cu Boc, Buda şi Tişe, au acaparat filiala, aruncându-i peste bord pe toţi vechii liberali.
Tot Clujul i-a produs lui Ludovic Orban o surpriză cât casa: Rareş Bogdan. Probabil şi astăzi Ludovic Orban se uită în oglindă şi se întreabă: de unde paştele mă-sii a apărut ăsta, atât de conectat cu Iohannis, atât de răzbătător?!
Traiul în Cluj, dragă Ludovic, te rafinează mai tare decât Bucureştiul. Este un oraş dificil, cu foarte multe perdele de fum după care stau ascunşi „stâlpi ai cetăţii” cu hangere în mână, gata să ţi le înfigă în spate. Dacă ai supravietuit în aerele tari ale establishment-ului clujean, cu siguranţă te descurci şi în Bucureşti.
În Clujul acesta, pervers şi puternic economic, PNL nu există în realitate. Există doar ştampila lui Emil Boc care a devenit atât de puternic (prea puternic), încât face tot ce-i toacă capul în acest oraş, fiindcă nu are opoziţie, fiindcă nu are stăpân.
Boc este nesimţitul căruia Orban i-a iertat faptul că, în campania din 2014, la prezidenţiale, Emiluţ cel tupeist a făcut campanie pe faţă Lenuţei Udrea a Marinarului. Ludovic Orban nu vrea să înţeleagă şutul în coaie primit de PNL la Cluj în 26 mai. În 26 mai, PNL a pierdut, pentru prima oară la Cluj, o competiţie electorală în ultimii 15 ani. Fiindcă nu are anvergura de a-l pune la punct pe Emil Boc, Ludovic Orban nu înţelege că la „localele” din 2020, USR are super-şanse să pună primar, să pună preşedinte CJ şi să formeze majorităţi atât în Consiliul local, cât şi în cel judeţean.
Cluj a rămas „The Final Frontier” şi pentru Tăriceanu. Aici, Tăriceanu a ales să predea filiala unei leneşe, deputatul Steluţa Cătăniciu, care pur şi simplu nu a făcut nimic pentru dezvoltarea acesteia. Singura reuşită a lui Tăriceanu a fost aducerea lui Nicoară. Însă domnul Nicoară, cu tot dragul, este un alt leneş boem al politicii clujene.
Nici Dan Barna nu înţelege Clujul prea bine. Barna se crede pe cai mari, însă sondajele arată că procentele din 26 mai au cam intrat la apă. În acest moment USR este pe 16% la nivel naţional, dar Barna se împăunează că „are” Bucureştiul şi Clujul.
Dar, de fapt, USR Cluj înseamnă doar doi oameni: Mihai Goţiu şi Emanuel Ungureanu. Filiala nu există, filiala nu face opoziţie, este doar o adunătură de hipsteri isterici, cu păreri despre orice, care nu cunosc realităţile oraşului, care nu ştiu să facă opoziţie.
Cu toţii trăiesc cu spaima, angajată şi asumată, că, dacă îl atacă pe Emil Boc, USR va pierde la Cluj simpatia clujenilor. De exemplu, Dane, astăzi, la ora când scriu acest editorial, Ziar de Cluj a izolat deja un subiect absolut şocant şi important, care ar fi trebuit, deja, să fie motivul unei conferinţe de presă ad-hoc: peste 900 de copii de creşă au rămas „neîncadraţi” în creşele clujene, fiindcă, ce să vezi, Dan Barna, pe ipocritul de Boc îl „doare” mai tare de Untold decât să construiască creşe pentru pruncii Clujului.
Şi, Dane, nu e ca şi cum Clujul ar fi un oraş sărac! Ce să-l intereseze însă pe fraierică-geamantanul nou numit la conducerea filialei USR Cluj, sau pe membrii USR Cluj? Mulţi dintre ei sunt nişte autişti sociali fără copii, îi doare în cur de acest subiect important. Dan Barna, dacă voi vă pregătiţi să conduceţi Clujul şi să-l predaţi băşinilor elitiste, vă voi deveni cel mai înfocat critic.
Să nu credeţi că domnul Kelemen Hunor se simte mai bine în acest oraş, deşi ar trebui. Clujul este oraşul construit de maghiarime. Însă este oraşul în care UDMR a pierdut aproape tot. Şi asta din cauza laşităţii lui Kelemen care, pur şi simplu, i-a dat „ignore” fostului viceprimar Anna Horvath, căreia DNA i-a înscenat un dosar de corupţie de tot rahatul, scoţând-o din joc. UDMR a lăsat-o pe Anna singură în faţa acestei nedreptăţi. Iar clujenii de etnie maghiară nu au iertat acest lucru. Ştiţi unde am văzut acest lucru? Tot pe 26 mai, când o halcă importantă dintre votanţii maghiari, au votat la Cluj cu USR.
Clujul este frontiera finală. Pentru politicul din România, pentru economia românească. Este un oraş care s-a dezvoltat economic în mod independent faţă de politic, este oraşul în care 30 de mii de angajaţi în IT aduc zeci de milioane de euro lunar. Este oraşul cu cea mai animată viaţă culturală din România, cu cele mai tari evenimente artistice şi sportive din România. Este oraşul în care te sui în avion având la dispoziţie 45 de destinaţii europene, un record incredibil şi o oportunitate dus-întors pentru business. Este oraşul în care a crescut cea mai importantă bancă din România, Banca Transilvania, care, în cel mai catalunez mod cu putinţă a refuzat dintotdeauna să îşi mute sediul social la Bucureşti, păstrând cartierul general la Cluj, ca un fel de frondă subtilă faţă de mizeria şi corupţia Bucureştilor.
Este oraşul în care ma mandresc ca am creat cel mai important trust media din afara Bucureştiului. Şi cel mai mare. Eu şi colegii mei ne permitem luxul să criticăm toate partidele, fără să îndoim vreodată coloana vertebrală.
Şi, după toate acestea pe care vi le-am povestit, încă nu ştiu ce să vă spun despre cum „se cucereşte” acest oraş paradoxal, a cărui denumire a fost cândva Clusium. Adică „oraşul închis” în care poţi să intri, dar este posibil să nu fii bine venit. În care poţi să stai doar dacă-i accepţi energia.