Cluj-Napoca nu are nicio strategie actuală pentru dezvoltarea turismului, cu toate că ar avea nevoie de așa ceva ca de aer. Primarul Emil Boc habar nu are ce să răspundă când este întrebat de ce ar veni un turist să facă un city break în orașul de pe Someș. Cea mai recentă așa zisă strategie datează din perioada 2014 – 2020, dar nu spune nimic concret doar arată plusurile și minusurile orașului.
Municipiul nu este foarte generos din punct de vedere al ofertelor de petrecere a unui week-end în oraș, dacă excludem festivalurile. Traseele turistice din centrul istoric sunt scurte, unele muzee sunt închise, monumentele, casele memoriale sunt puține și pot fi văzute în cel mult trei-patru ore. Grădina Botanică, Parcul Etnografic și Cetățuia sunt reduse ca dimensiuni, aquapark nu există, parcuri de distracții nu sunt. Rămân restaurantele și barurile, dar chiar și așa un turist nu poate să își petreacă tot timpul doar în localuri. Mai adăugăm obiectivele turistice din județ – fostele castele de grofi (deși majoritatea sunt ruinate), Salina Turda, Cheile Turzii, lacurile Tarnița și Beliș.
Primarul Emil Boc se bazează pe festivaluri și pe Salina Turda (care nici măcar nu aparține de Cluj-Napoca). Dar festivalurile sunt o dată pe an sau poate o dată la doi-trei ani în context pandemic. Vineri a fost întrebat într-o emisiune online de ce ar veni un turist într-un city break în Cluj-Napoca. Răspunsul său denotă că Primăria nu are niciun plan de dezvoltare a turismului.
„Să vină la Untold pe care îl pregătim. E cel mai mare city break posibil din România. Niciodată nu au fost 300.000 de oameni în trei zile într-un oraș. Este de departe cel mai important brand pe care îl avem alături de Festivalul Internațional de Film Transilvania, Electric Castle. Aceste evenimente pur și simplu sunt magnet pentru oraș.
Sunt și alte opțiuni ca să înnoptezi la Cluj și să faci drumeții. Te duci de exemplu la Salina Turda, care este o chestiune mondială de recunoaștere și mă bucur că în calitate de prim ministru eu am fost acela care a finanțat acest obiectiv că mulți se îndoiau că va fi un succes. Nu am avut nicio reținere din momentul când am văzut proiectul și l-am susținut.
Clujul are aceste lucruri. Bineînțeles că unele țin de competența județului și acolo colaborăm și ei se implică în promovarea acestor obiective majore pe care le avem la nivel județean”, a declarat Boc.
Există doar o strategie veche, din perioada 2014 – 2020. Dar nici acel document nu vine cu solții concrete. Oferă doar o perspectivă asupra stării de fapt, care nu s-a schimbat deloc nici acum.
În Strategia de Dezvoltare Turistică a Municipiului Cluj-Napoca 2014 – 2020 sunt notate principalele puncte tari ale turismului din oraș:
- monumente, evenimente, muzee;
- Cluj-Napoca este un oraș universitar, structura serviciilor de cazare și masă fiind concentrată în special spre tineret (aproximativ 20% din capacitatea de cazare se încadrează în categoriile 1 stea și 2 stele, iar 45% în categoria 3 stele; în cazul unităților de alimentație cca 75% din numărul de unități se încadrează în unul dintre următoarele tipuri – bar de zi, disco bar, cafe bar, braserie, bistro, fast-food, pizzerie – în timp ce cca 60% dintre unități se încadrează în categoriile 1 stea și 2 stele;
- creșterea cantitativă și calitativă a evenimentelor reprezentative pentru domeniul în care acestea se desfășoară (cultural, medical, sportiv, de tineret etc.)
- mediul care încurajează activitățile orientate spre experimentare, distracție, viață de noapte;
- linia de transport în comun, care face legătura între gară și aeroport;
- un nivel scăzut al infracționalității, Cluj-Napoca fiind perceput ca un oraș sigur din punct de vedere turistic (una dintre nevoile principale ale unui turist fiind cea a securității – făcând aici o analogie cu piramida trebuințelor a lui Maslow).
Exact ca în discursul primarului Emil Boc, strategia din 2014 – 2020 se baza în mare parte pe evenimente. Altfel, Cluj-Napoca este un oraș mort din punct de vedere turistic.
În același document au fost identificate și punctele slabe ale turismului din Cluj-Napoca:
- old town (inner city) cu funcție pietonală se regăsește doar fragmentat, fără a fi integrate;
- unele obiective turistice care nu sunt valorificate la adevărata lor valoare (spre exemplu, muzeele se caracterizează printr-un grad scăzut de interactivitate cu turiștii);
- spații delimitate pe carosabil, în centrul orașului, unde autocarele să poată debarca/îmbarca turiștii;
- unele obiective turistice nu sunt accesibile și/sau sunt blocate sub controlul administrației publice cu privire la orar și investiții în infrastructură și orientarea acestora spre turism;
- starea de deteriorare a unor obiective aparținând patrimoniului material;
- transportul în comun nu este orientat și către turiști – în mijloacele de transport în comun și în stații nu se regăsesc informații într-o limbă de circulație internațională. De asemenea, foarte puțini dintre angajații companiei de transport public cunosc o limbă de circulație internațională;
- specificul gastronomic local/ardelean/național este foarte slab valorificat, din totalul unităților de servire a mesei, doar 3,2% dintre unități valorificând identitatea gastronomică;
- unitățile de alimentație nu sunt orientate spre turist și localnic (pentru a contribui inclusiv la creșterea calității vieții). Acest aspect se reflectă atât din analiza structurii unităților de alimentație – restaurantele clasice se regăsesc într-o pondere scăzută raportată la numărul total de unități, în timp ce în Brașov, Sibiu și Sighișoara acestea au o pondere mai mare – cât și din faptul că vara, de obicei, o parte dintre acestea sunt închise sau în se află renovare. De asemenea, majoritatea unităților nu prezintă clienților meniuri în cel puțin o limbă de circulație internațională sau în limbile minorităților etnice;
- marea majoritate a traseelor turistice recomandate/efectuate de către turiști pe raza municipiului se realizează într-un interval de câteva ore până la maxim o zi;
- traseele turistice care să integreze diferite tipuri de activități (de exemplu: vizitarea unor obiective turistice cu realizarea unor activități în aer liber sau cele legate de gastronomia locală) sunt foarte slab valorificate.