Un apel public pentru schimbarea metodologiei concursului de titularizare din învățământul preuniversitar a fost înregistrat recent de către profesorul Claudiu Turcuș, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, membru al CNADTCU. Apelul este adresat ministrului Educației, Monica Anisie, iar profesorul clujean a semnalat aceste deficiențe în privința Titularizării încă de la începutul mandatului Monicăi Anisie, însă până acum nu a fost realizată nici o schimbare.
De altfel, Claudiu Turcuș notează faptul că în fișa de înscriere de la Titularizare din acest an a apărut o declarație în deplină contradicție cu scopul examenului „anul acesta în formularul de concurs esti obligat să semnezi că iţi asumi că nu există posturi pe nedeterminată”, notează Turcuș, cu o experiență de 15 ani în sistemul de învățământ preuniversitar.
„Am luat la cunoștință faptul că nu există posturi didactice vacante pentru angajare pe perioadă nedeterminată”, se arătă în fișa pe care o completează candidații la Titularizare.
În acest sens, Turcuș susține că acest concurs de titularizare „a ajuns doar o formă hiperbirocratică, abuzivă şi irelevantă de evaluare”, iar în acest fel „profesorii au ajuns cobaii unui mecanism birocratic abuziv, ai unei simulări sinistre”.
„În atenţia d-nei Ministru al Educaţiei, Monica Cristina Anisie
Cc: Horia Corches, Monica Halaszi, Doru Căstăian, Irina Georgescu
Ca profesoară în învăţământul preuniversitar, sunt sigur că cunoaşteţi bine situaţia actuală a examenului de Titularizare. Acest examen ar trebui să fie un filtru autentic pentru cei care intră în sistem, dar a ajuns doar o formă hiperbirocratică, abuzivă şi irelevantă de evaluare. Cum v-am scris imediat după învestirea în funcţie, metodologia acestui concurs trebuie schimbată complet. Cadrul este unul de anii ’90, nicăieri în Europa nu se mai întâmplă aşa ceva.
1. Dacă până acum vreo 5 ani încă mai era scos la concurs câte un post pe perioadă nedeterminată (acesta e sensul de “titular”, contractul pe nedeterminată), în prezent se dă concurs de titularizare fără măcar a exista posibilitatea de a te titulariza. Exact cum o firmă sau orice institutie publică ar organiza un concurs de ocupare a unui loc de muncā, dar fărã a scoate efectiv vreun post la concurs.
2. Totuşi, cum poate cineva deveni titular? Totul se petrece la nivelul şcolilor, cu acordul directorilor şi al consiliilor de administraţie. Desigur, cineva ocupă un post pe perioada determinată, iar dacă se doreşte la nivelul şcolii şi acel post este viabil, se poate obţine titularizarea. Acest mecanism este complet netransparent şi faptul că legea îl permite justifică nescoaterea la concurs pe perioadă nedeterminată la concursul de titularizare. Chiar dacă posturile sunt viabile pentru titularizare, directorii le dau vacante pe câte un an, având apoi pârghii de a transforma tipurile de contract de muncă. Este o procedură paralelă de accedere in sistem, considerată ilegală chiar de unii jurişti.
3. O altă problemă gravă este că deşi se dă concurs de titularizare, prioritatea la repartiţie nu o au cei care dau concursul efectiv, ci persoane deja titulare în sistem. Este profund discrimatoriu, uluitor, absurd. Să ne imaginăm în continuare ca aceeaşi firmă sau o altă institutie publică care organizează un concurs fără a scoate, de fapt, la concurs tipul de post pe care il anunţă, permite cu prioritate, in urma concursului, ca persoane deja angajate, care nu au dat concursul, să se detaseze sau transfere pe diverse posturi existente in instituţia redpectivă (pe perioadā determinată, doar).
Pe de altă parte, cei care au dat efectiv concurs au abia ulterior dreptul să opteze (din ce mai rămâne) pentru un contract pe determinată. Pentru cadrele didactice care se prezintă la concurs este ofensator, dacă nu cumva, din nou, ilegal (anul acesta în formularul de concurs esti obligat să semnezi că iţi asumi că nu există posturi pe nedeterminată).
4. Soluţia e simplă: să se organizeze două tipuri de concurs: unul pentru perioade determinate (1-4 ani), altul pentru perioadă nedeterminată (la care eventual sa devii eligibil abia dupa 10 ani la catedrā, sā spunem). Fără detasari, fără transferuri (decât exceptional: medical, schimbare reală de domiciliu – trebuie să existe aceste forme de protecţie socială a muncii didactice). Vrei alt post, în schimb, du-te să concurezi pentru el pe “piaţa liberă”!
Dar când se organizeaza un concurs, atunci să se si scoată posturile respective si să nu existe posibilitatea ca acestea să fie ocupate (1) şi prin alt mecanism la nivelul şcolilor; (2) de către angajati care nu au dat concurs, doar in baza faptului că au statutul de titular. Ar fi simplu de organizat, previzibil, relevant ca proces de evaluare şi foarte sănătos pentru sistemul preuniversitar.
Fac un apel la toţi cei care cunosc situaţia şi pot să vină cu expertiză şi idei de a rescrie metodologia titularizării. Este fundamental d-nă Ministru, dar cred ca pana nu va exista dinspre noi, cei din interior, un document, o metodologie gata redactată cu care să presăm decidentul politic, nu se va urni nimic pe zona asta. Învăţământul preuniversitar este sufocat de această situaţie, iar profesorii au ajuns cobaii unui mecanism birocratic abuziv, ai unei simulări sinistre.
Ca profesoară, dar şi ca politician, ar trebui să conteze pentru dumneavoastră mesajul acesta. Aveţi puterea să schimbaţi paradigma, vă trebuie doar voinţa politică”, notează profesorul clujean Claudiu Turcuș.
Potrivit datelor publicate de Ministerul Educației, numărul posturilor scoase la concurs în sistemul de învățământ pentru angajarea pe perioadă nedeterminată, adică titularizabile, este de doar 3.948, unul dintre cele mai mici din ultimii ani, iar numărul candidaților care s-au înscris la concursul național de Titularizare 2020 este de peste 29.000.
Numai la nivelul județului Cluj, la un număr de 1.498 de candidați înscriși sunt disponibile doar 28 de posturi titularizabile.
sursa: claudiuturcus/facebook.com