Săptămâna care se încheie a consemnat o declaraţie interesantă a premierului Florin Cîţu, care cred că merită să fie analizată în contextul tot mai încurcat al bătăliei pentru putere de la vârful PNL.
Întrebat la o emisiune TV dacă va candida la funcţia de preşedinte PNL, Florin Cîţu a răspuns că e prea devreme acum să dea un răspuns, dar a precizat că va candida cu siguranţă la o funcţie de conducere în PNL, el fiind în acest moment vicepreşedinte. A urmat întrebarea logică la ce funcţie mai poate candida un vicepreşedinte, iar răspunsul prim-ministrului a fost “la funcţia de prim-vicepreşedinte, de exemplu.”
Prin această declaraţie, Florin Cîţu prelungeşte suspansul în privinţa candidaturii sale la şefia PNL. Dacă nu ar mai fi adăugat “de exemplu”, lucrurile ar fi fost clare, adică e cert că merge pe funcţia de prim-vice, cel mai probabil, în echipa lui Ludovic Orban. Aşa, e clar că încă mai testează terenul să vadă pe câte filiale din teritoriu şi implicit pe câţi delegaţi s-ar putea baza la o adică, dacă s-ar hotărî să candideze la funcţia supremă în partid. Pentru că şi în PNL, ca şi în general la orice alegeri, cei care încă nu sunt decişi clar cu cine vor vota, ar putea înclina balanţa într-o parte sau alta.
Până acum şi-au anunţat public susţinerea pentru Ludovic Orban la şefia partidului filialele Sector 3 Bucureşti, Vrancea, Maramureş, Caraş-Severin şi Iaşi, dar aceste filiale sunt conduse de oameni fideli lui Orban, precum Marcel Vela la Caraş şi Costel Alexe la Iaşi, doi foşti miniştri în guvernul condus de Orban. E un semnal bun de imagine pentru Orban, dar lucrurile încă nu sunt tranşate în favoarea sa. Mai ales dacă ne gândim că Florin Cîţu este prim-ministru, adică omul care poate împărţi printr-o semnătură mulţi bani şi multe funcţii.
Pentru opozanţii lui Ludovic Orban, să-i amintim tot cu titlu de exemplu, pe lupii tineri Rareş Bogdan şi Robert Sighiartău, sau echipa de la Cluj, Emil Boc-Alin Tişe-Daniel Buda, o candidatură a lui Cîţu le-ar veni ca o mănuşă, în condiţiile în care încă tabăra anti-Orban nu are o locomotivă în bătălia cu actualul lider al partidului. Ar putea fi Emil Boc, care şi-a spălat serios imaginea publică după episodul cu tăierea salariilor din perioada crizei economico-financiare din 2010, dar acesta a anunţat de mai multe ori că nu-l interesează o funcţie politică de conducere în partid. Dar, never say never, mai ales în politică. Să reamintim că PNL este astăzi partidul care a rezultat în urma fuziunii dintre fostul PDL şi vechiul PNL, iar vechii pedelişti, care nu-l văd cu ochi buni pe Ludovic Orban, printre care care echipa de la Cluj, unde în urma negocierilor lui Orban, a ajuns un prefect UDMR, par să fie încă în căutări pentru o “carte câştigătoare” în lupta cu Orban. Oricum vechiul PDL este foarte slab reprezentat la vârful partidului, prin-o prestaţie ştearsă a celor doi prim-vicepreşedinţi Mircea Hava – fost primar de succes la Alba Iulia dar exilat cumva într-un post călduţ de europarlamentar şi Raluca Turcan – actualul ministru al Muncii, care pare să fi bătut palma cu fostul premier Orban.
Un singur personaj politic, după părerea mea, mai poate înclina balanţa în această bătălie pentru putere în principalul partid de la guvernare…, aţi ghicit, el este, ghinion (nu ştim încă pentru cine, dar vom vedea!), Klaus Iohannis. Pe lângă faptul că are armata şi serviciile în subordine, preşedintele mai poate să facă ceva ce nu mai poate nimeni în ţară, să ofere o desemnare pentru postul de prim-ministru, a doua funcţie ca putere reală în stat! Şi aţi văzut cum poate un preşedinte înclina balanţa în cazul crizelor politice şi cum poate reconfigura anumite majorităţi! Scenariile viitoare de desfăşurare a bătăliei în PNL, în opinia mea, sunt următoarele: dacă Klaus Iohannis nu intervine, câştigă Orban; dacă intervine Iohannis şi-l susţine pe Cîţu, câştigă Cîţu. Dar, dumneavoastră, pe cine mizaţi?