Pe ”digitalizarea” României politicienii nu dau doi bani (dar ar furgăsi toți banii). Și nu de ieri, de azi, ci de la primul scandal cu licențe Microsoft de pe vremea lui Năstase. Zilele acestea se vede cel mai bine că nu urmăresc decât să-și pună un băiat în funcție care să le mulgă bănuțul către partipriurile lor. S-a văzut acest lucru din momentul nominalizării nimeniului plagiator Florin Roman în această funcție.
Acum discuția, se reduce la nominalizarea de către PNL a lui Marcel Boloș în funcția de ministru al Cercetării și Digitalizării și a faptului că ”se numește un preot la digitalizare”.
Vorbim despre pupilul lui Ilie Bolojan care și-a început cariera în administrația publică în 1993, când a fost angajat la Serviciul de Relaţii cu Publicul din Primăria Municipiului Oradea. Apoi a început să se ocupe și să-și facă niște studii superioare – așa cum îi stă bine oricărui individ care vrea să fie acceptat la bani, sau în politica mare a României. În România nu omul sfințește locul, ci diplomele cu care se ”îmbracă” îl sfințesc pe el: cu posture, funcții, bani, recunoaștere. În 95% dintre cazuri, absolut nemeritat. Că se fură și s-a furat, inclusive la obținerea de atestare academică. Dar asta e altă poveste.
Potrivit CV-ului, în afară de cariera politică și nevoia stringentă de a fi ocupat acest post de ministru care va ”administra” niște miliarde de euro din PNRR (vreo 20), pe Boloș nu îl recomandă nimic pentru a conduce ministerul Cercetării și digitalizării. Lumea zice că este economist. El s-a făcut și preot pe la 40 de ani. Bravo lui, și Dumnezeu a digitalizat lumea în șase zile…
Problema nu ar fi că e preot în timpul liber, duminica si de Sărbători, e dreptul lui, vocația lui. În fond l-am mai avut și pe Ilie Sârbu, socrul lui Ponta, ministru la Agricultură, președinte al Senatului, vicepreședinte al Curții de Conturi – de profesie tot preot.
Problema majoră, acoperită cu zgomotul de fond al manelăriei informaționale privind ”preoția” la ”digitalizare”, e faptul că omul a terminat o facultate sub-mediocră din România, în timp ce se spetea ca șef în primăria lui Petru Filip (PSD). Anul 1993 este și anul în care își începe cariera politică Ilie Bolojan, ca penelist.
Marcel Boloș, neafiliat politic conform declarațiilor sale nici în ziua de azi, a obținut, în 1997, diploma de licență atât ca economist cu specializarea în finanțe-asigurări la Universitatea din Oradea, cât și pe cea de inginer cu specializarea în electromecanică. Conform CV-ului, a făcut în paralel două facultăți și a fost și ocupat cu munca. Liceul l-a terminat în 1986 la Huedin, dar pofta de academism i-a venit în 92 și 93…, oadată cu apariția fabricii de Diplome din Oradea.
Nu a profesat nici măcar o zi ca inginer, ca economist, ca cercetător, ca orice în domeniile în care nu numai că este dublu licențiat, ci și doctorat.
Ioan Marcel Boloș are un doctorat în contabilitate, obținut în 2005 la Universitatea de Vest Timișoara (altă unitate de prestigiu a învățământului românesc, unde și-a plagiat doar 5% din teza de doctorat și ilustra Kovesi). Într-un alt CV, postat în 2017 pe site-ul ASE Bucuresti, Marcel Boloș scria că are și o diplomă de doctor în Management obținută la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca (1999-2007).
În timp ce muncea de zor în diverse funcții de conducere la Primăria Oradea (până în 2012), Marcel Boloș a urcat treaptă cu treaptă în învățământul superior, iar din 2015 este profesor universitar doctor la catedra de Finanțe Contabilitate de la Facultatea de Științe Economice a Universității din Oradea.
În 2012 a ajuns secretar de stat in Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. În perioada 2013-2017 a lucrat în Ministerul Transporturilor, mai întâi ca director general și apoi ca secretar de stat. Din ianuarie 2017 este șef la ADRNV.
Boloș a fost acuzat în 2014 de ANI de triplă incompatibilitate, dar în 2017 a câștigat procesul la Înalta Curte, decizia fiind definitivă.
Acuzațiile ANI au fost că în 2012 a deţinut concomitent funcţia de director în Primărie cu cea de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, iar apoi cu cea de director general adjunct la Ministerul Transporturilor, dar şi că ar fi ocupat această funcţie din Minister în paralel cu cea de director la Institutul Regional pentru Cercetare, Educaţie şi Transfer Tehnologic, unde Boloş nu a fost angajat, însă, niciodată.
Probabil că această eroare materială în acuzare a dus la pierderea procesului de către ANI, nu știm, nu acesta este scopul materialului. Ci acela de a arăta că NIMIC altceva, decât amiciția cu Bolojan, nu îl face compatibil cu funcția de la digitalizare.
Interesantă este și declarația făcută miercuri de către Florin Cîțu (preluată de Digi24), președintele PNL, cu privier la propunerea de nominalizare a lui Boloș la digitalizare:
”Bizar. Eu nu i-am făcut o propunere domnului Boloș. Eu așteptam o propunere din partea colegilor din Ardeal. Vom avea un BPN mâine, aștept propunerea, cu susținerea respectivă, o să fie o numire politică. Mâine (joi – n. red.) voi vedea propunerea colegilor mei din Ardeal”, a declarat Florin Cîțu.
Practic a aruncat nominalizarea lui Boloș în curtea lui Emil Boc.
De ce să fi făcut acest lucru, din moment ce joi Boloș a fost confirmat în BPN al PNL pentru a ocupa funcția de la Digitalizare?
Pentru că ”divide et impera”: joi, un singur vot a fost împotriva confirmării lui Marcel Boloş în funcția de ministru, cel al lui Gheorghe Falcă. Acesta s-a declarat nemulțumit în şedința BPN că Banatul nu are ministru. Florin Cîțu a confirmat că a fost un singur vot contra lui Boloş, fără să detalieze.
Practic Cîțu i-a mulțumit pe baronii locali ai PNL din Ardeal (mai ales pe mult prea vocalul în ultima vreme, Bolojan), neridicându-și-l în cap pe încă puternicul Gheorghe Falcă.
În rest vom aștepta să vedem cum se va dezvolta Bihorul și cât se va digitaliza Cluj-Napoca. Mai ales că, azi, Klaus Iohannis a semnat decretul: Marcel Boloș este noul ministru al cercetării, inovării şi digitalizării.