Au muncit o viaţă, conştiincioşi, dând totul în aşa fel încât să se poată „uita liniştiţi în oglindă” şi dormi la fel de liniştiţi (vorba lui tata).
Vă întreb, dincolo de pensiile câtorva zeci de mii de jigodii fătate de sistemul post-decembrist, cât bun simţ se regăseşte în valoarea pensiilor acestor oameni, în calitatea serviciilor care li se oferă prin intermediul statului și câtă protecție în fața companiilor de apă-curent-gaz care îi spoliază cu factura? Dar cât bun simț se regăsește în plata și în promovarea muncii? Dar în ceea ce primim ca servicii din partea unui „Stat” prea generos plătit din taxe și impozite?
Ce aș putea spune, să fie și decent, despre pensionarii obligaţi să trăiască „decent” în “tranziție” cu pensii de 300 – 500 de lei pe lună… Dar despre cum „Statul” ia, fără să dea nimic decent înapoi, 60% din munca celui care pune osul, pentru a-și plăti armata de asistați (mintal și social)?
Sau despre românii care au fost devalizați şi prădați de către „pensionarii” regimului comunist banditește, pe față, atunci când aceștia și-au însușit, în folos personal, majoritatea activelor și pasivelor fostului regim comunist – așa-zisa “avere a întregului popor”? Și acum se dau capitaliști ce au izbândit prin forțe proprii…
Gaura din buzunarele noastre este mai mare decât decupajul din steagul Revoluţiei din Decembrie 1989!
Asta în timp ce serviciile sociale şi sanitare au fost distruse sistematic. Doar banii aflaţi sub „controlul” statului sunt cel mai simplu şi mai la îndemână de furat. Poate ați uitat (eu nu uit) cum pensionarii erau abandonaţi din Ambulanţe cu perfuzia în venă la câte un colţ de stradă, sau ajungeau să se stropească cu benzină şi să-şi dea foc din disperare, ori să se calce în picioare la cozi la aspirină… Cum nu uit de miile de români care au neșansa să moară annual de la infecțiile luate în spitale. Doar în anul 2017 am avut parte de 10.403 cazuri de infecţii nosocomiale în România.
Cele mai multe au fost cele digestive – 4.479, urmate de cele respiratorii – 1.960 şi cele urinare – 1.277. În ceea ce priveşte situaţia pe judeţe, cele mai multe cazuri de infecţii nosocomiale au fost înregistrate în Bucureşti – 2.802. Capitala este urmată în acest clasament negru de judeţele Iaşi – 1.295 şi Cluj – 833. La coada clasamentului se situează judeţele Ialomiţa – 24 şi Teleorman – 28. (SURSA: Institutul Național de Statistică)
Dar noi ne-am obișnuit să ne ducem crucea: se vede după ce neterminați trimitem prin vor să ne hotărască legile și guvernarea. Ne-am obișnuit cu mizeria în care ne zbatem: jumătate din an ne zgribulim din cauza climei, cealată din cauza preţurilor.
Așa de sărăciți sufletește am ajuns încât nici măcar Sărbătorile nu stau sub semnul omeniei. În preajma acestora întrebarea nu este ce pui pe masă, ci ce se scumpeşte mai întâi: mâncarea sau gazul și lumina?
Astfel de dileme nu le au și nu le-au avut însă cei care au pornit pe drumul guvernărilor post-decembriste „săraci şi cinstiţi”, şi s-au întors acasă putrezi şi/de bogaţi. Asta în timp ce milioane de familii de români au fost nevoite, iarnă după iarnă, să ceară să fie debranşate de la sistemul de încălzire al locuinţelor. Asta în timp ce milioane de români au luat calea pribegiei – mai ceva ca în timp de război.
Ţara în care statul deţine prea multe proprietăţi este condamnată la jaf şi corupţie – că nu e uger mai generos şi mai uşor de morfolit ca ugerul bugetului. Politicienii, au dovedit-o, sunt dispuși să ne cheltuie banii și să se împrumute nelimitat, în contul nostru și al viitorului copiilor noștri – nu au opritor.
De aceea libertatea Statului de a dispune de viitorul nostru trebuie limitată prin Constituție.
Populismul econimic trebuie stopat – banii de la buget să nu mai poată fi folosiți pentru a cumpăra voturi prin salarii, sporuri, alocații și subvenții și să nu mai poată alimenta corupția și deturnările de fonduri.
Cu cât statul este mai sărac în proprietăţi și servicii, cu atât cetăţeanul contribuabil este mai bogat şi trăieşte mai bine.
Să știți că există ţări în care, odată ieşit la pensie, de exemplu, începi să te gândeşti la ce parte a lumii vrei să colinzi. Începi o nouă viaţă, nu stai şi numeri zilele ce ţi-au mai rămas şi faci pariuri: cine vine mai întâi – factura, moartea sau poştaşul cu pensia?