Din oras

Cine si cand alarmeaza clujenii: sirenele orasului, intre rugina si necunoastere

Pe blocurile vechi din oras si in satele Clujulul inca se pot zari, ruginite, sirenele care dau semnalul de alarma in caz de razboi sau calamnitate. O data pe an, ele pornesc pentru cateva minute, intr-un exercitiu de constientizare a populatiei inerte. In 2013, nimeni nu mai aude sirenele, iar multi dintre clujeni nici macar nu stiu ce semnifica aceste semnale. Ultimul exercitiu de forta majora a fost in 2008, cand luminile au fost stinse intr-o parte a orasului, iar oamenii au ramas, cuminti, in case.

„De la razboi incoace, nu am cunostinta sa fi fost vreo situatie in care sa fie nevoie de pornirea sistemului de alarma, in afara de cazurile in care s-au facut exercitii. In timpul razboiului se foloseau pentru atac aerian, cand veneau avioanele si se pornea sistemul. Toata lumea cobora in adaposturi”, spune Vasile Somlea, generalul de brigada al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Cluj.

El e omul care, in cazul unei calamitati, ar da ordinul pentru pornirea sistemului de alarmare publica, dintr-un punct strategic din oras, prin simpla apasare a unui buton. In anumite conditii, printr-un sistem centralizat, se pot actiona sirenele, care sunt montate in fiecare localitate a judetului. Punctul de comanda judetean pentru asemenea situatii se afla pe strada Aviator Badescu.

„Este un sistem de alarmare centralizat pentru tot judetul si fiecare oras exista un sistem care se poate declansa in anumite conditii si care transmite patru semnale: prealarma aeriana, alarma aeriana, alarma la dezastru – o calamitate, orice, si incetarea alarmei”, explica Somlea.

Oamenii nu stiu

Din fericire, folosirea acestui sistem de alarmare nu s-a impus de zeci de ani. Din nefericire, insa, tot te atunci, populatia a uitat de el si, daca vreodata ar impune-o situatia, chiar daca alarma ar fi declansata, oamenii nu ar sti ce semnifica si cum ar trebui sa reactioneze.

„Dupa ce porneste alarma, populatia trebuie sa reactioneze – daca sunt cunoscute cele patru semnificatii ale celor patru semnale. Noi le-am popularizat, am incercat sa le facem cunoscute. In mod normal, e o problema care tine de autoritatile locale. Noi, prin exercitiile de alarmare pe care le facem in fiecare an, cu anumite comune planificate, cu anumite localitati, incercam sa aducem la cunostinta oamenilor ce trebuie sa faca, despre ce e vorba”, mai spune generalul de brigada.

In zona barajului, oamenii sunt mai informati

Acum sunt patru semnale de alarmare acustice a populatiei, dar au fost mult mai multe inainte. Daca acum e greu de retinut, inainte era mai greu – existau si pericolele de atac chimic, atac nuclear, iar la fiecare era alta procedura.

Daca in Cluj oamenii sunt prea putin informati in ceea ce priveste sistemul de alarmare publica, cei ce locuiesc in apropierea barajului sunt mai bine instruiti. Riscul de a se produce o calamnitate in acea zona e mai crescut, iar aceste instructii sunt binevenite.

„Noi facem exercitii in aval de baraj, de exemplu, pe Valea Somesului, in caz ca, Doamne fereste, se rupe barajul. Se procedeaza intr-un anumit fel, populatia trebuie evacuata in regim de urgenta pentru ca apa nu vine in 30 de secunde, dar in 5-10 minute ajunge, iar oamenii trebuie sa stie. In general, cei de acolo sunt instruiti si stiu. Acolo facem mai des pentru ca acolo e riscul mai mare, e mai aproape. Am facut exercitii in care am evacuat o parte din populatie, am facut tabara de sinistrati, ca sa spun asa, in care i-am evacuat. Te duci si gasesti scoli sau locuri care sunt in afara zonei de pericol si ii evacueazi acolo. Primul lucru, la orice dezastru, te gandesti sa salvezi oamenii. Abia apoi te gandesti la catel, la purcel, la casa, la bunuri samd. Degeaba ii salvezi omului televizorul daca pe el l-ai lasat acolo. Asta e prima preocupare, de aceea exista, la nivelul tuturor comunelor, planuri de evacuare in situatii de urgenta”, zice Vasile Somlea.

Copiii, pregatiti pentru dezastre

Cei de la ISU organizeaza si programe de constientizare, prin care se educa populatia, dar nu cu oameni de varsta a doua sau a treia; exista programe cu cei mici, carora li se spune ce sa faca si ce sa nu faca in caz de incendiu sau alte pericole.

„Cu cei mari avem activitati de pregatire – cum pot ajuta in cazuri de urgenta, la 15, 17, 18 ani. Nu o sa-l pui pe unul de 10 ani sa faca, dar va invata sa se ajute singur, sa stie ca regula e facuta ca sa fie respectata. Sa inteleaga ca regula trebuie respectata cand nu te vede nimeni, nu cand te vede toata lumea. Doar atunci te vei feri de pericol, cand vei respecta regula chiar daca nu te vede cineva si te va pedepsi daca nu o faci. Regula trebuie s-o respecti ca sa nu se intample ceva rau, ca sa supravietuiesti”, explica generalul de brigada.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *