PORTRET

Cine este George Dindelegan, chirurgul clujean care a avut curajul sa dea voce susotelilor din spitale in scrisoarea deschisa adresata Ministerului Sanatatii, care a facut inconjurul Romaniei

Un medic nu renunta niciodata la halat. E o haina ce nu se vede mereu, atat de bine suprapusa cu viata personala, incat o cariera in halatul alb devine in sine un mod de a trai, de a fi in lume nu pentru tine insuti, cat pentru celalalt. George Dindelegan, chirurg generalist in cadrul sectiei de Chirurgie I din Cluj a stiut inca din copilarie ca vrea sa aleaga aceasta cale, avandu-l drept model pe tatal sau, de asemenea, medic chirurg. George Dindelegan este adeptul autodisciplinei, a studiului neintrerupt si, mai ales, a bunei comunicari cu pacientul, cu personalul medical, cu publicul larg, daca e nevoie. Tocmai aceasta nevoie de comunicare si colaborare il face, totodata, autorul scrisorii adresate fostului ministru al Sanatatii. El este chirurgul care a dat glas comentariilor din umbra si care a ilustrat handicapul unui sistem medical dominat de birocratie.

George Dindelegan s-a nascut si a copilarit in Cluj. Medicina a fost o dorinta inca de cand era copil, tatal sau fiind chirurg in Zalau, iar mama lui asistenta medicala. Drumurile Cluj-Zalau, s-au oprit in cele din urma la Cluj, in pragul Facultatii de Medicina si Farmacie. Chirurgia a fost o alegere careia George Dindelegan i-a ramas fidel din primul an, in timp ce unii colegi de ai sai inca erau nehotarati in ceea ce priveste specializarea. Nehotararea e fireasca, spune el, cazul sau fiind mai degraba unul al “incapatanarii” profesionale, cum prefera sa o numeasca. De altfel, chirurgia are o anumita frumusete despre care le vorbeste adesea si studentilor sai.

“Chirurgia este foarte frumoasa. Este foarte frumoasa pentru ca, asa cum le spun si studentilor mei, si celor din anul intai, si celor din anul patru, ea este o ramura aparte a medicinei. Este frumoasa pentru ca imbina partea de medicina clasica, de medicina, ca sa spun asa, intelectuala, unde trebuie sa gandesti, sa discuti cu pacientul, sa-l consulti, sa-l intelegi, sa vezi ce probleme are, cu partea de manualitate. Adica, sa faci cu mana ta ceva pentru acel pacient. Mai ales in situatia bolilor chirurgicale, odata sanctionata boala, pacientul poate reveni 100% la viata normala. Evident, in cazul bolilor cronice lucrurile nu se pun asa, dar, oricum, satisfactia ca reusesti sa faci bine prin ceea ce faci tu atat cu capul cat si cu mana, este extraordinara”, spune el cu drag.

In calitate de student la medicina, George Dindelegan nu a fost ferit de emotiile inceputului de drum. Astfel, isi aminteste cu placere de vizitele doctorului Kaufmann in fata caruia trebuia sa-si prezinte adesea cazurile medicale. 

“Exista un cerc stiintific studentesc, vestit pe vremea aceea, condus de domnul profesor Kaufmann de la Chirurgie II si de actualul domn profesor Ciuce, care conduce Clinica de Chirurgie I. Dansul era pe atunci tanar asistent, insa vestit deja in calitate de chirurg. El se ocupa de noi ca studenti. Ajutandu-l pe domnul profesor Ciuce si pe colegii mai mari, incet, incet am descoperit tainele chirurgiei si fiind vorba de o activitate experimentala, am avut avantajul de a testa totul cu manuta noastra. Pe langa aceasta, eram responsabil, tot in cadrul cercului si de activitatea clinica. Asa era pe atunci, toti membrii cercului aveau saloane si paturi si aveam cazurile noastre, pe care trebuia sa le prezentam domnului profesor Kaufmann la vizita. Va dati seama ce emotii aveam, venea vestitul profesor Kaufmann incruntat, iar eu, student in anul doi, trebuia sa-i prezint cazul si nu te ierta pentru orice greseala”, isi aminteste chirurgul zambind.

Sursa Foto: agoramed.umfiasi.ro

Te uiti. Te uiti. Te uiti. 

Medicina inseamna multa practica. Prima data, explica medicul, “Iei contact cu o operatie uitandu-te. Intri in sala si te uiti. Te uiti. Te uiti”. Emotiile sunt firesti la primele operatii, explica George Dindelegan, insa odata intrat in sala, ele trebuie lasate la o parte in favoarea aplicarii cunostintelor. E un control al emotiilor pe care-l obtii, spune el, in momentul in care esti sigur pe ceea ce faci. 

Drumul spre cariera de chirurg a fost presarat si cu stagii in strainatate, cel dintai desfasurandu-se in Anglia, la Universitatea Cambridge. A fost surprins sa vada acolo studenti, nu neaparat mai buni decat cei romani, cat mai motivati, mai competitivi.

“Spre spre sfarsitul studentiei, am avut ocazia sa fac un stagiu de pregatire la Universitatea Cambridge din Anglia, care este si acum considerata printre universitatile de top din lume. Am facut modulul de chirurgie exact ca la noi, de opt saptamani. Astfel, am avut ocazia sa vad ca nu sunt mai inteligenti decat noi, desi era foarte greu sa ajungi la Cambridge. In schimb, erau mult mai motivati. Intre ei exista o motivare foarte mare. Desi nimeni nu facea nicio prezenta, de dimineata pana seara ei erau in spital sau la biblioteca, foarte dornici sa invete. Stiau in permanenta ca sunt in concurenta unul cu celalalt” 

Experienta din Marea Britanie s-a continuat ulterior cu o cercetare experimentala in Suedia,in cadrul Universitatii din Gothenburg, cercetare care a constat in transplante interchirurgicale de intestin la soricei si care a stat la baza lucrarii sale de doctorat.

In Cluj, competitivitatea, spune el, nu este la fel de intensa. Ideal ar fi ca studentii sa nu-si permita niciun timp mort si sa profite de orice ocazie pentru a invata, chiar sa insiste asupra profesorilor cu intrebari si sugestii.

“La noi inca gasesti studenti care asteapta sa fie invatati, care stau pe coridoare asteptand sa vina asistentul si sa le explice ce si cum, decat sa vada in acele momente o oportunitate. Sa mearga sa vorbeasca cu pacientul, sa studieze anumite lucruri, sa nu aiba timpii aceia morti. Lucrurile acestea nu exista la Cambridge. In schimb la noi, de multe ori, studentii asteapta, povestesc cu grupa sau cu asistentul, iar la sfarsit au impresia ca au invatat multe, cand, de fapt, lucrurile nu stau chiar asa”, este de parere chirurgul.

George Dindelegan are o experienta de 21 de ani cu studentii. A inceput in 1994 in calitate de preparator si considera ca, desi generatiile se schimba, studentii sunt la fel. Ceea ce se schimba e entuziasmul bobocilor din anul intai, care odata ajunsi in anul patru renunta la elanul initial. 

“In anul intai sunt foarte entuziasti, vor sa schimbe lumea, au idei extraordinar de bune si au idei care nu sunt inchistate in modul de a gandi pe care noi il inoculam in decursul celor sase ani. In anul patru deja nu mai sunt atat de entuziasti multi dintre ei. Sigur, unii sunt, dar aceasta delasare la aceeasi oameni, arata, de fapt, ca problema este la noi, aceia care ii invatam. Noi nu reusim sa profitam de entuziasmul pe care-l au, ci cumva ii dezamagim in modul in care vad scoala”, spune el ingandurat.

O schimbare, explica Dindelegan, trebuie sa vina si din partea profesorilor. El are un curs de chirurgie experimentala pentru studentii din anul intai si profita de aceasta ocazie pentru a impartasi cu ei beneficiile si tainele cercetarii medicale. 

“Noi trebuie sa ne schimbam un pic modul in care predam medicina. Ei trebuie, mai degraba, sa invete cum pot vedea pacientul ca un tot, de unde isi pot lua informatiile de care au nevoie si, mai ales, cum pot sa faca bine pentru acest pacient”, detaliaza medicul.

Medicina inseamna munca in echipa

Totodata, concurenta trebuie sa mearga in sincronie cu munca in echipa. Tratamentul oricarui pacient presupune multidisciplinaritate, niciodata nu e vorba de un individ in medicina, ci de o echipa, de un intreg personal de la medici pana la asistente, infirmieri si asa mai departe. Astfel, spune el “daca nu stii sa lucrezi in echipa, degeaba ai facut Medicina”.

Munca in echipa, studiul individual si comunicarea cu pacientul reprezinta elementele cheie ale unei cariere medicale. Studentii sunt responsabili de ceea ce vor deveni, spune medicul. Orice decizie trebuie argumentata pertinent, iar scuzele de tipul, “profesorul nu mi-a predat cum trebuie” sau “a lipsit” sau “nu era in tematica noastra boala dumneavoastra” sunt inacceptabile, considera chirurgul.

El insusi mizeaza in cariera sa pe o buna colaborare cu colegii sai. In calitate de medic chirurg generalist, el abordeaza o paleta mai larga de interventii chirurgicale, de la hernie, colecist, colon, tiroida si pana la varice, melanom si altele. Cea mai mare experienta o are in operatiile pe san.

“Fiecare chirurg are insa un domeniu in care are experienta mai mare. La mine e vorba de operatii pe san, atat pentru boli benigne cat si pentru cancere. Am colaboratori deosebiti, medici radiologi-imagisti, oncologi, radioterapeuti, plasticieni, specialisti in medicina nucleara, anatomopatologi. Impreuna incercam sa oferim solutii moderne de tratament (tehnici sofisticate de localizare, tehnica ganglionului santinela, chirurgie oncoplastica etc), astfel incat pacientele sa treaca cat mai usor peste boala”, informeaza medicul.

In general, un medic nu are un orar fix si nu-si pune in paranteza pacientii cand se intoarce acasa. Mai mult, George Dindelegan pastreaza adesea legatura cu familiile pacientilor. El le ofera numarul de telefon pentru a-l contacta personal in caz de urgente, intrucat unui medic ii e cu adevarat bine atunci cand pacientilor sai le este la fel.

“Nu stiu la ce ora plec de la spital. De multe ori plec la ora opt seara. Nu avem ore la care sa plecam si sa venim, iar un coleg mai in varsta, care acum este pensionat, mi-a spus odata cand l-am intrebat “Cum sunteti?” si mi-a raspuns: “Asa ma simt cum imi merg pacientii”. Daca pacientii merg bine, sunt bine si eu. Daca ai, in schimb, un caz cu probleme, esti ingandurat, degeaba pleci de la spital nu uiti, nu uiti nici la masa cu familia. E greu sa faci aceasta ruptura, de multe ori trebuie sa tii legatura cu pacientii, cu familia si in Romania nu exista un sistem foarte clar prin secretariate. De multe ori, eu ca medic, tin legatura personal cu familia”, marturiseste Dindelegan.

O zi din viata unui chirurg e o zi incarcata de rapoarte, operatii, cazuri, vizite, activitati cu studentii in stagiu, programari, analize, urgente, garda. E o lista care nu permite pauze, caci medicul chirurg traieste o continua alerta, in special cand e de garda, cand se confrunta si cu patru cazuri simultan. 

“Presiunea este foarte mare, esti in sala, operezi, iar intre timp iti suna telefonul si trebuie sa mergi sa vezi alti pacient de urgenta. La inceput emotiile sunt mai mari, cand faci prima garda singur. Prima garda ca sef de garda a fost groaznic de grea. Atunci, imi aminestc, s-au nimerit cinci operatii mari, inclusiv un accident cu un cetatean din strainatate cu splina rupta si alte complicatii. Au fost cinci operatii, toate mari, ceea ce mai rar se intampla intr-o garda, dar aceea a fost prima mea experienta ca sef de garda”, rememoreaza medicul.

Sursa Foto: ziuadecj.ro

Revolta fata de un sistem medical birocratic

In ciuda implicarii pe care o arata medicii si, in general, toti tinerii interesati de medicina, Dindelegan remarca o puternica inchistare birocratica, care impiedica bunul demers medical. Astfel, scrisoarea a fost un moment de suprasaturare, de scoatere la iveala a unor susoteli generale si un pas spre a recunoaste cu onestitate lucrurile care scartaie in sistemul medical din tara.  

“A fost un moment in care am considerat ca am ceva de spus. Un moment in care poate m-am “saturat” sa comentam pe la spate, sa fim nemultumiti si sa nu facem nimic. A fost un moment in care am actionat sub imperiul emotiei pe care am avut-o si eu ca toata lumea in cazul accidentului de la Colectiv. Am reactionat, mai ales, vazand modul in care reactiona sistemul medical si nu ma refer la medici. Pentru ca am spus-o si o spun in continuare: medicii, chirurgii plasticieni si anestezistii din Bucuresti stiu sa trateze arsuri si stiu cum sa le trateze foarte bine, dar cei care spun ca la Bucuresti au capacitatea de a trata deodata 150 de arsi, acestea sunt deja pacaleli. Si ne-am saturat de acestea”, zice cu hotarare medicul.

De altfel, George Dindelegan are experienta cu arsi. Pe vremea cand la Cluj se tratau arsuri mai mari, el il ajuta pe medicul plastician participand la aceste operatii. E greu de tratat si un singur ars, marturiseste chirurgul. In plus, scrisoarea a fost dublu motivata, George Dindelegan vazand in sistemul medical un blocaj birocratic inclusiv la nivelul municipiului. “Ce reprezentam acum?” se intreaba el. 

“Mereu au fost lipsuri sau probleme organizatorice, dar exista cumva un trend inainte. Acum, senzatia mea este ca ne blocam prin masuri birocratice luate de persoane care nu se pricep, care au alte specializari si care, pe de alta parte, pun frana dezvoltarii profesionale si medicale. Astea, intr-un spital universitar, de gradul I cum ne consideram noi, in cadrul unei Universitati mari de Medicina si Farmacie. Dupa mine, e inacceptabil. In general, in medicina clujeana, si imi pare rau sa o spun, sunt tot felul de semne proaste, sunt lucruri care se faceau mai bine acum cativa ani. Am ajuns sa trimitem pacienti pentru tratament la Oradea? Sau la Arad? Timisoara? Ce reprezentam acum? Clujul a insemnat ceva din punctul de vedere al medicinei”, afirma George Dindelegan.

Sursa Foto: okmedical.ro

Cu speranta ca sistemul medical se va descatusa, el doreste sa practice aceasta meserie intr-un context care-i permite sa faca acest lucru in sens evolutiv.

“Vreau sa fiu in continuare medic chirurg si sa lucrez in continuare intr-un sistem foarte bine pus la punct care sa ofere sanatate corecta pacientilor, vreau sa lucrez, daca se poate, si intr-un sistem privat corect si cinstit care sa ofere servicii de calitate pacientilor si vreau, bineinteles, sa lucrez in continuare in Universitate unde sa-mi pot indruma studentii corespunzator”, spune acesta.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *