Reportaj

Cimitirul Central al Clujului, locul unde marile personalități își trăiesc cea de-a doua moarte, a uitării

Cimitirul Central este cel mai mare și mai vechi cimitir din Cluj-Napoca. Acesta a fost înființat în anul 1585, pe dealul numit Hazsongard, iar de-a lungul timpului a fost extins de mai multe ori. Aici sunt înmormântate cele mai importante personalități ale orașului și ale Transilvaniei, iar din punct de vedere etnic aici sunt înhumați atât maghiari, cât și sași, români și evrei. În Cimitirul Central își dorm somnul cel de veci  luterani, catolici, greco-catolici, reformați, evrei și ortodocși. Datorită numeroaselor confesiuni, cimitirul este structurat pe mai multe secțiuni și tot aici este amenajat, în partea de sud, și Cimitirul Eroilor.

Printre cei înmormântați în Cimitirul Central se numără familii nobiliare, savanți, medici, arhitecți, profesori și academicieni, muzicieni sau artiști și, astfel, acest loc de veci a ajuns să fie supranumit și „Panteonul Transilvaniei”. Un panteon, însă, neglijat de autoritățile locale care, până în ziua de astăzi, nu au fost capabile să întocmească o hartă cu locația mormintelor personalităților care se odihnesc aici pentru eternitate. 

Constantin Daicoviciu spunea că istoria unui popor rezistă în pietre, ori ce poate fi mai „piatră”, mai imuabil, mai grăitor, decât mormântul unei personalități care a făurit istoria! Contemporaneitatea este împietrită astăzi în nepăsare atunci când este vorba de respectul datorat înaintașilor, este împietrită în neputință în fața unui demers banal de ghidare a celor care își doresc să le aducă un omagiu celor defuncți, într-un cimitir – monument istoric.

Maghiarii au arătat întotdeauna mai mult respect față de personalităților lor defuncte, au conceput până în prezent mai multe ghiduri și au afișat, la intrarea în cimitir, o hartă a pietrelor funerare, pentru cei care doresc să le viziteze. Românii, în schimb, autoritățile locale, care ar trebui să se ocupe de punerea în valoare a acestui monument istoric categoria B, adică de importanță locală, cum este catalogat întregul cimitir, nu numai că nu au făcut demersuri proprii pentru a realiza o banală hartă, dar i-au și împiedicat parțial pe istoricii care și-au dorit să realizeze o monografie care să cuprindă toate personalitățile înhumate în  acest cimitir. Primăria a finanțat editarea unei monografii, realizată de către istoricul Vasile Lechințan, însă doar în limita necuprinzătoare a 100 de pagini. Și cei de la Scena Urbană au realizat o hartă, însă una ilizibilă pentru turistul de rând, care nu se poate ghida după acea publicație.


În plus, cu toate că Cimitirul, în mare parte, este curat, există și zone ample unde, atunci când plouă, te afunzi adânc în noroi, chiar în gropi cu o adâncime considerabilă, săpate, nu se știe de ce, lângă morminte. Ciorile care decorează funerar și sinistru toate crengile copacilor din vechiul cimitir, prin excrementele lor acide, degradează pietrele funerare, și așa unele aflate într-o stare avansată de degradare. Nu mai vorbim de faptul că aceste păsări, care-și fac veacul, în cârduri, în cimitir, sunt purtătoare de boli și, dată fiind locația centrală, pot determina oricând îmbolnăviri în rândul populației.

Ajuns în Cimitirul Central, ca turist, îți este imposibil să găsești majoritatea mormintelor marilor personalități înhumate aici, iar după o plimbare alertă de 2-3 ore te poți considera norocos dacă ai întâlnit în calea ta înscrise pe piatră 4-5 nume celebre. Numai mormintele de la marginea aleilor sunt accesibile, dacă ai respect pentru cei decedați și nu te aventurezi, în căutarea ta, printre mormintele pe care ai fi nevoit să le calci în picioare pentru a le putea vedea, pentru că locurile de veci sunt așezate unul lângă celălalt, fără nici un spațiu între ele. 

Numai odihnă veșnică nu inspiră Cimitirul Central din Cluj, dominat de morminte care par strânse în menghină, la cât sunt de înghesuite, cimitirul animat auditiv de croncăneala agresivă a ciorilor, înecat în noroi și în uitare. Nimeni nu te poate ghida pe aleile cimitirului, nu există un ghid, nu există o hartă completă, iar portarii, cu toată amabilitatea lor, se declară total în necunoștință de cauză. Cimitirul Central este locul unde marile personalități ale Clujului își trăiesc, în zilele noastre, cea de-a doua moarte, a uitării. Personalitățile defuncte „norocoase”, care nu au fost – încă – deshumate, pe motiv de neplată a taxelor pentru locul de veci, cum au existat cazuri.

Primăria Cluj-Napoca ar trebui să fie mai sensibilă la valorile perene ale Clujului, să le pună mai mult în valoare, să le facă mai vizitabile, să readucă Cimitirul Central la adevăratul său statut, cel de muzeu în aer liber, pentru că astăzi el este doar un depozit de pietre funerare, inaccesibile muritorului de rând care își dorește să le cunoască, să le aducă un omagiu, să le viziteze. 

„Ghidul multicultural” afișat pe site-ul Primăriei este unul de-a dreptul jenant, conținând doar 4 paragrafe și două poze și jumătate. Cam atât prețuiește Primăria marile personalități care au făcut ca orașul nostru să fie ceea ce este. Sau ceea ce a fost.

„Cimitirul este declarat, în integritatea lui, monument istoric de categoria B – asta înseamnă că are o importanță istorică locală”

Contactat de Ziar de Cluj, profesorul de istorie Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, un adevărat cunoscător al istoriei orașului, ne-a confirmat că, din păcate, nu există în prezent un ghid cu o hartă în limba română a Cimitirului Central:

„Cel mai bun specialist este un maghiar, Gyorgy Gaal; există ghiduri numai în limba maghiară. În limba română și Vasile Lechințan a scos un ghid. Primul ghid, al maghiarilor, arată majoritatea personalităților maghiare și doar câteva ale noastre. Al doilea ghid, al lui Lechințan, prezintă mai mult personalitățile românești, arată și parcelele unde sunt înmormântați, dar mai puțin pe cele maghiare. 

Acest cimitir are o caracteristică foarte importantă: el conține toate confesiunile. Este foarte greu să faci o hartă, pentru că nu există. Eu, în cartea «Clujul văzut și nevăzut» am avut norocul că am putut vorbi cu câțiva preoți din Ungaria care au fost foarte binevoitori și mi-au dat o hartă a Hajongard-ului. Primăria nu a avut o inițiativă să facă un ghid unitar. Și în cartea lui Jozsef Lukacs și în a mea amintim despre Cimitir, dar nu scriem totul. Este foarte mult de studiat și mult de lucru și nu le știi dacă nu ai o sursă de informație completă. Acolo este cimitirul vechi, cimitirul evreiesc, cimitirul calvin, cimitirul unitarian și e greu să găsești. 

Pentru ca tu, ca turist, să găsești diferite personalități, ei ar trebui, de la Cimitir, să îți dea parcela cutare, unde este fiecare înhumat. În fiecare vară, majoritatea ungurilor care vin din Ungaria au ghizi maghiari care îi ghidează prin cimitir și prin Cluj. Și elevii de la Liceul Brassai tot timpul mergeau în pelerinaj la Brassai. Pe ai noștri, de la Racoviță, care este un liceu de elită, nu i-am văzut să meargă în cimitir la mormântul marelui savant Racoviță, care nici nu e atât de grozav amenajat. Și oficialitățile ar trebui să se ocupe. E adevărat că ei se ocupă de cimitir, e curat, e liniște…

Cimitirul a fost restaurat la sfârșitul secolului al XIX-lea, de aceea unele pietre de mormânt s-au pierdut, pentru că a fost o «renovare», o reașezare, pentru că și atunci, la finele secolului al XIX-lea, o serie de morminte erau nerevendicate, erau părăsite, și atunci s-a făcut acest lucru. Și, sigur că, din punct de vedere istoric, s-au distrus, din păcate, multe dintre monumentele funerare. 

Acum, Cimitirul central are peste 60 000 de morminte și 398 dintre ele sunt monumente istorice. În 1885 Cimitirul a fost aranjat și multe pietre au fost mutate de la locul lor. Capela și centrul administrativ din actualul cimitir au fost construite în 1897, iar principala poartă în 1899, iar Cimitirul este declarat, în integritatea lui, monument istoric de categoria B – asta înseamnă că are o importanță istorică locală. Nu putem spune că Primăria nu se ocupă, dar nu pune în evidență faptul că Cimitirul este un muzeu viu. În cimitir este curățenie, este păzit, oamenii îl pot vizita în siguranță, dar mormintele personalităților sunt greu de găsit.

Ar trebui să se adune toți cei care se pricep, sau cineva care cunoaște bine, și să facă un ghid. În anul 2004, în Monitorul Oficial al României, partea I, anul 172, numărul 646 bis, la anexa 5 a unei hotărâri ministeriale, Cimitirul central a fost înscris în lista imobilelor cu valoare de patrimoniu, la numărul 362, poziția 1355. El, ca valoare, este categorie locală, deci Primăria ar trebuit să se ocupe de punerea sa în valoare. Ideea de a se face un ghid ar fi una excelentă!”

O monografie a personalităților, limitată financiar de către Primărie la 100 de pagini

Vasile Lechințan a publicat recent o monografie despre Cimitirul Central – „Cimitirul Central (Hajongard) Cluj-Napoca”:

„În monografia scrisă de mine există și un ghid, un itinerar de două pagini, care cuprinde personalități atât românești, cât și maghiare. Desigur că mai mulți români, dar și maghiari. Cartea poate fi găsită la redacția revistei «Orașul». A apărut la Editura Casa Cărții de Știință. 

Nu știu să existe un ghid al Cimitirului Central editat de Primărie, dar monografia aceasta, „Cimitirul Central Cluj-Napoca”, a fost făcută pe banii Primăriei, din fonduri nerambursabile. A fost distribuită gratuit la lansare, am avut mai multe lansări. 

Pentru a mă documenta pentru această lucrare am străbătut de vreo 7-8 ori Cimitirul, de-a lungul și de-a latul, pentru că nu există ghid, acolo jos, la Administrația Cimitirului. Sunt anumite înregistrări, dar nu le găsești pe teren, scrise pe toate mormintele. Și nu știu cum sunt așezate numerele, de abia am găsit câteva, ghidat după cei de la Administrație. Ei au o evidență cu morții și cu numărul mormântului, dar dacă vedeți la fața locului, foarte multe nu au numărul scris pe ele, așa că e foarte greu, și atunci a trebuit să străbat eu, de-a lungul și de-a latul. 

Eu, în itinerariul din carte, am zis că «se merge pe aleea din dreapta, prima, cu numerele cutare ale parcelei, în dreapta este parcela cutare, în stânga este parcela cutare, pentru că cimitirul e pe parcele. Dar, pentru că nu se găsește numărul pe mormânt, e foarte greu de găsit, a trebuit să străbat de mai multe ori Cimitirul. 

Unele personalități decedate, puține, dar foarte importante, au fost scoase… unele personalități importante, de exemplu, marele lingvist și profesor de la Universitatea din Cluj, Ștefan Bezdechi, o mare personalitate a Clujului, a fost scos și dat mormântul la altcineva, pentru că nu a avut urmași. Eu, căutând, am dat de numărul lui, cam pe unde era, și m-am dus la numărul respectiv și era dat la altcineva și mi-au zis de acolo că, dacă nu există cineva care să plătească nu știu ce taxă, mormântul este dat la altcineva. Este singurul caz de acest gen pe care l-am întâlnit eu personal, dar am auzit că mai sunt cazuri.

De fapt, și maghiarii, în perioada lor, au făcut așa, până la 1918. De exemplu, în dreapta Cimitirului, în Cimitirul Luteran, sunt numai niște pietre ale unor personalități importante maghiare, care au fost scoase de la mormântul lor… însă măcar s-au păstrat pietrele. Și maghiarii se opresc cu harta Cimitirului în deal, la Brassai Samuel, dar Cimitirul Central continuă, inclusiv spre cel al Eroilor, și eu am găsit acolo personalități importante, dincolo de deal: Adrian Marino, Octavian Șchiau, Ștefan Pascu, Constantin Daicoviciu și Vasile Fanache, și sunt o grămadă acolo. Deci, nici măcar maghiarii nu le-au inventariat pe toate, ei se opresc în deal, ei se ocupă numai de cimitirul vechi, acolo unde sunt personalitățile lor multe. 

Ar trebui făcută o hartă care să cuprindă toate personalitățile, atât românești, cât și maghiare. Ghidul meu cuprinde personalitățile foarte importante și e un pas, a fost apreciat de mulți.

Trebuie o hartă exactă, pentru că Cimitirul Central este unul dintre cele mai importante puncte de turism ale Clujului, un cimitir extrem de frumos și de romantic și trebuie o hartă neapărat! Maghiarii au scos vreo 5-6 ghiduri până acum, cu personalitățile lor. Iar ghiduri cu personalitățile românești am scos eu și Octavian Bortoș („Hajongard – Oraşul morţilor”), dar cartea acestui autor nu are o hartă. Din monografia mea s-au distribuit foarte multe exemplare pe gratis, și la lansare, la Gaudeamus, și la lansarea realizată de către editură, pe strada Kogălniceanu, și la Zilele Clujului s-au distribuit gratuit foarte multe, pentru că monografia a fost finanțată de Primărie. 

Cartea a fost apreciată de foarte multă lume. Sigur, mi-au sugerat unii că ar mai fi fost și alte personalități care ar fi putut fi incluse în acest volum, dar le-am spus că Primăria a plătit numai 100 de pagini, eu a trebuit să mă încadrez. Acum, în toamnă, vrem să facem un alt volum, fără ajutorul Primăriei. În cazul primei monografii a trebuit să ne încadrăm în limita de pagini, numai 230 de personalități am putut pune. Nu mi-a scăpat mie esențialul, pe academicianul Daicoviciu, pe Racoviță, pe marile personalități, dar ar fi fost foarte multe care ar fi putut fi incluse, dacă nu ar fi trebuit să mă limitez la 100 de pagini. Însă, în toamnă, vom scoate un volum mai bogat.”

O hartă disponibilă, dar imposibil de folosit de către muritorul de rând

Cei de la Scena Urbană, în luna octombrie a anului 2015, au organizat tururi ghidate în Cimitirul Central și, cu această ocazie, au oferit și hărți care le propuneau turiștilor trasee prin care aceștia puteau cunoaște locurile de odihnă ale unor personalități ale orașului, hărți care erau – și sunt încă –  incomplete.

Daniela Maier, Concept Co-founder & Producer la Scena Urbană, a precizat pentru Ziar de Cluj:

„Hărțile sunt și acum disponibile, dar vrem să le mai completăm. Hărțile conțin tot ce era monument, tot ce era pe lista de monumente recunoscute și propuse, plus ce am mai adăugat noi, ce era mai evident, dar mai avem niște liste pe care le-am primit și pe care vrem să le adăugăm. Noi listele le-am luat inițial de la Comisia Monumentelor. Și, în rest, am cerut de la oamenii care veneau, profesori, ș.a.m.d., propuneau oamenii  să încercăm să dezvoltăm, pentru că foarte mult aș fi vrut să completăm, cât de mult se poate. Nu există un ghid cu personalitățile românești și ne-a fost foarte greu să completăm și, pe prima listă pe care am primit-o de la Comisia Monumentelor, nu exista, de exemplu, Racoviță… Scena Urbană este un grup din cadrul Ordinului Arhitecților din România, filiala Transilvania, și am avut sprijinul și din partea Primăriei. Hărțile sunt disponibile acum și online, pe scenaurbană.ro, într-un format PDF.”

După cum puteți observa în print-screen-ul de mai jos, harta de pe scenaurbana.ro este imposibil de folosit de către un utilizator normal, chiar și vizualizată de pe calculator, nemaivorbind despre un vizitator care ar încerca să se ghideze după această hartă, accesând-o în cimitir, de pe telefonul mobil:


Situația Cimitirului Central din Cluj-Napoca este una emblematică pentru orașul nostru, pentru că cine nu își respectă istoria, nu își respectă nici prezentul și nu poate spera la respect nici pentru viitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *